ICCJ. Decizia nr. 2002/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.2002/2010
Dosar nr. 1598/117/2007
Şedinţa publică din 24 martie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă.
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 579 din 30 octombrie 2008,Tribunalului Cluj a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii P.M. şi V.L., împotriva pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, a anulat în parte dispoziţia privind propunerea de acordare de despăgubiri nr. 3897 din 28 februarie 2007, emisă de pârât, a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamanţilor P.M. şi V.L., a suprafeţei de teren de 350 mp din imobilul situat în mun. Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 20063 Cluj, nr. top 21372, astfel cum aceasta a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert F.F. şi a fost stabilit dreptul reclamanţilor la despăgubiri în sumă de 327.921 Euro, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, achitate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru diferenţa de teren în suprafaţă de 449 mp ce nu poate fi restituită în natură şi pentru construcţiile demolate, din imobilul identificat mai sus, a fost obligat pârâtul să plătească, în favoarea reclamanţilor, suma de 2.040 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, prin dispoziţia nr. 3897 din 28 februarie 2007, dată în soluţionarea notificării înregistrată sub nr. 2082 din 08 noiembrie 2001 la BEJ C.M, s-a propus acordarea în favoarea reclamanţilor de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru imobilul revendicat.
În considerentele dispoziţiei, s-a reţinut că imobilul in litigiu, înscris în C.F. nr. 20063 Cluj, nr. top 21372, a constituit proprietatea tabulară a antecesorilor reclamanţilor, că acesta a trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 363/1978, de la N.M., construcţia a fost demolată, iar terenul este actualmente situat Într-o zonă sistematizată, fiind realizate obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea.
Din economia dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 10 alin. (1) şi art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, reiese faptul că, în ceea ce priveşte acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv, se acordă prevalentă principiului restituirii în natură şi, doar în măsura în care acest lucru nu este posibil, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
Expertiza topografică efectuată în cauză de expert F.F. a stabilit că, din suprafaţa totală reală a terenului de 767 mp, suprafaţa de 417 mp este ocupată de blocul R 5 nr. 5, spaţii verzi şi căi de acces, iar suprafaţă de 350 mp, este ocupată de garaje şi căi de acces la acestea.
Prin urmare, raportat la concluziile raportului de expertiză, tribunalul a apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile mai sus menţionate, se poate restitui în natură în favoarea reclamanţilor terenul în suprafaţă de 350 mp, acesta fiind ocupat în prezent de construcţii fără caracter definitiv.
In ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, astfel cum reiese din raportul de expertiză întocmit de expert evaluator F.M.E., s-a reţinut ca valoarea actuală de circulaţie a părţii de teren ce nu poate fi restituita în natură se ridică la suma de 296.340 Euro, iar a construcţiei demolate, evaluată în baza actelor de la dosar şi a situaţiei de carte funciară, se ridică la suma de 31.581 Euro.
Prin urmare, cuantumul total al despăgubirilor pentru partea din imobil ce nu poate fi restituită în natură, reprezentând teren ocupat de blocul de locuinţă şi construcţiile demolate, este de 327 921 Euro, a fost achitată în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, din care s-a scăzut valoarea actualizată a despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii.
Prin Decizia civilă nr. 126/A./2009, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, a obligat apelantul să plătească intimaţilor V.L. şi P.M. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
S-a reţinut ca, imobilul înscris în C.F. nr. 20063 Cluj, nr. top 21372 a fost proprietatea antecesorilor reclamanţilor şi a trecut în proprietatea Statului Român, în baza Decretului de expropriere nr. 363/1978, în vederea construirii unor blocuri de locuinţe. Construcţiile existente pe acest teren au fost demolate.
Expertiza topografică efectuată în cauză de expert F.F. a stabilit că, din suprafaţa totală reală a terenului de 767 mp, suprafaţa de 417 mp este ocupată de blocul R 5 nr. 5, spaţii verzi şi căi de acces, iar suprafaţă de 350 mp, este ocupată de garaje şi căi de acces la acestea.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, principiul care guvernează modul de soluţionare a notificărilor este restituirea în natură. Raportat la acest principiu, susţinerea apelantului că, restituirea în natură a suprafeţei de 350 mp s-a dispus în mod greşit, pentru că imobilul a fost afectat în întregime scopului pentru care a fost expropriat, este nefondată. Aceasta, pentru că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 prevede că se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcţii afectate de lucrări de interes public aprobate şi neexecutate, cu atât mai mult, terenurile neafectate de asemenea lucrări.
Actele depuse la dosarul cauzei în apel, contractele de închiriere şi autorizaţiile de construire, confirmă faptul că terenul este ocupat de garaje - construcţii demontabile.
În accepţiunea legii, art. 1 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi art. 11 din Legea nr. 10/2001, terenurile ocupate cu asemenea construcţii trebuie restituite în natură.
S-a apreciat, totodată, ca apelul pârâtului este nefondat şi în ceea ce priveşte stabilirea şi cuantumul despăgubirilor. Stabilirea cuantumului echivalentului bănesc al despăgubirilor la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii este necesară, raportat la necesitatea soluţionării cauzei într-un termen rezonabil şi printr-o singură cerere adresată justiţiei.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor băneşti, chiar de către instanţa de judecată sesizată cu o plângere împotriva deciziei sau dispoziţiei de soluţionare a notificării, duce la eliminarea dublei proceduri administrative şi jurisdicţionale instituită prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană în cauza Flaimblat contra României, cu referire la o posibilă încălcare a prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenţie în cazul unei soluţii contrare.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, actele depuse la dosarul cauzei dovedesc componenţa construcţiei din 2 camere, bucătărie, antreu, instalaţie electrică şi încălzire cu gaz. Releveul construcţiei de la fila 34 şi 129 se coroborează cu fişa imobilului de la fila 33, în sensul că suprafaţa locuibilă este de 34,91 mp, suprafaţă care rezultă şi din cumulul suprafeţei celor două camere, fapt ce contrazice susţinerile apelantului cu privire la componenţa construcţiei.
În ce priveşte calculul valorii terenului, apelantul a susţinut că este mult prea mare în raport cu preţurile aplicate pentru terenurile tranzacţionate în zonă, fără a dovedi prin vreun mijloc de proba susţinerile sale, susţineri care sunt însă contrazise de expertiza tehnică efectuată într-o altă cauză şi depusă la dosar (f. 18-24), din care rezultă că, valoarea terenurilor din aceeaşi zonă a fost aproximativ egală cu valoarea terenului stabilită în prezenta cauză.
Împotriva decimei instanţei de apel a formulat cerere de recurs, la data de 26 mai 2009, Primarul municipiului Cluj Napoca, prin care a invocat următoarele aspecte de nelegalitate:
Expertiza tehnică efectuată într-o altă cauză şi depusă la dosarul pricinii de fata nu are nici o relevanţă.
Prin urmare, punctul de vedere exprimat de Comisia tehnica pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 este unul corect, motivat de faptul că terenul în litigiu este ocupat la momentul soluţionării cauzei.
Recurentul consideră că valoarea propusă de către expert, în cuantum de 296 340 Euro (660 Euro/mp) este mult prea mare fata cu preţurile practicate pentru terenurile tranzacţionate din zonă, expertul comparând valoarea terenului ocupat cu valoarea terenurilor libere de construcţii şi cu dotările la poartă.
In ceea ce priveşte restituirea în natură a suprafeţei de 350 mp, recurentul susţine că, pe această suprafaţă este amplasată o platformă betonată, realizată din construcţia blocului, cu destinaţie parcări, integrându-se astfel în obiectivul exproprierii, pentru care a fost preluat imobilul.
S-a susţinut că zona sistematizată nu cuprinde numai construirea de imobile şi a drumurilor de acces la acestea ci, în mod obligatoriu, şi spaţii de parcare, garaje, spaţii verzi, spaţii de joacă pentru copii, unităţi de învăţământ...etc, care practic, toate sunt necesare creării unui mediu ambiental acceptabil persoanelor care locuiesc în imobilele din vecinătatea acestor zone.
Este evident faptul că nu s-a putut şi nici nu este posibil ca, o suprafaţă de teren expropriată să fie ulterior integral ocupată numai cu clădiri definitive, pentru buna exploatare a acestora fiind absolut necesare toate celelalte elemente menţionate.
In acest sens, au fost invocate prevederile art. 11 alin. (4) din Legea 10/2001 - „in catul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupe funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
S-a susţinut totodată că, potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, cade in sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care funcţionează pe lângă A.N.R.P., aceasta fiind singura în măsură să-şi exprime un punct de vedere autorizat în acest sens.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Din conţinutul normativ al art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., coroborat cu cel al art. 313 şi art. 314 C. proc. civ. - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea casată ori, atunci când interesele bunei administrări a justiţiei o cer, altei instanţe de acelaşi grad, cu excepţia calului casării pentru lipsă de competenţă, când trimite cauza instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent potrivit legii; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate carurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite - rezultă în mod clar ideea conform căreia stabilirea situaţiei de fapt este atributul suveran al instanţelor fondului, ceea ce înseamnă, în concret, în accepţiunea conturată în mod constant de jurisprudenţă, dreptul acestor instanţe de a constata faptele şi de a aprecia forţa probantă a dovezilor administrate în cauză.
Cu alte cuvinte, situaţia-premisa pentru o judecată concretă şi efectivă în recurs - context procesual in care partea interesată poate deduce judecăţii orice ipoteză de aplicare greşită a legii din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., respectiv instanţa de recurs este îndrituită/obligată sa o cerceteze pe fond - constă in configurarea deplina a situaţiei de fapt a dosarului pendinte de către instanţele anterioare.
S-a stabilit, astfel, in mod judicios si necontestat ca imobilul in raport de care s-a născut pretenţia reclamanţilor - in parte, restituire in natura, in parte, restituire prin masuri reparatorii prin echivalent - intra in categoria imobilelor expropriate, in acest sens reţinându-se din probele administrate in cauza ca imobilul înscris în C.F. nr. 20063 Cluj, nr. top 21372 a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr. 363/1978, în vederea construirii unor blocuri de locuinţe.
Faţă de pretenţia concreta a reclamanţilor si situaţia juridica a imobilului in litigiu - imobil expropriat, instanţa de apel trebuia sa aibă in vedere dispoziţiile legale cu incidenţa directa in cauza - art. 1 alin. (1) şi ale art. 11 din Legea nr. 10/2001, dispoziţii legale care prescriau, pe de o parte, aşa cum corect s-a si reţinut, principiul prevalentei restituirii în natură si, pe de alta parte, ipotezele in care instanţa de judecata, in raport de circumstanţele particulare ale fiecărei cauze, putea proceda in concret la restituirea totala sau parţiala, in natura, a imobilului in litigiu, ori chiar la constatarea imposibilităţii obiective de realizare a acestei forme de restituire.
Pentru a asigura aplicarea in practica a acestor dispoziţii legale, pentru situaţia particulara a cauzei pendinte, instanţa de judecata era obligata sa cerceteze in concret condiţia prescrisa in mod expres de art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, anume in ce măsura construcţiile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa funcţional întregul imobil in litigiu - „în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Datele aflate la dosarul cauzei nu ii permit instanţei de recurs sa ofere un răspuns strict de legalitate asupra acestei chestiuni, întrucât instanţele fondului, prin probatoriul administrat, în special, proba cu expertiza tehnică de specialitate, nu au clarificat toate aspectele de fapt care ar putea sa fundamenteze un punct de vedere pertinent asupra configuraţiei de fapt si de drept a suprafeţei de teren de 350 mp, respectiv asupra semnificaţiei acesteia in zona pretins sistematizata.
În rejudecare, instanţa de apel va complini probatoriul, în principal cu un supliment la raportul de expertiză, concluziile acestuia urmând să fie coroborate cu înscrisurile deja existente la dosarul cauzei - eventual alte înscrisuri, în măsura în care părţile le solicită în completarea pretenţiilor/apărărilor lor - pentru a stabili pe deplin situaţia de fapt a cauzei pendinte, în măsură să ofere un răspuns pertinent de legalitate condiţiei impuse de lege - art. 11 alin. (4).
Este important a se stabili care este amplasamentul concret al întregului teren în litigiu pe planul de situaţie anexă existent la dosar - limite, vecinătăţi precise - parcela cadastrală să fie descrisă prin totalitatea elementelor topografice, amplasarea tuturor construcţiilor edificate pe teren, denumirile şi destinaţiile fiecărui corp de construcţie, accesele pietonale şi carosabile la terenul în suprafaţă de 350 mp şi la construcţia R 5, existenţa sau nu a reţelelor de utilităţi urbane in zona amplasamentului - trasee, dimensiuni, etc, modalitatea concreta in care este afectată sau nu intrarea proprietarilor/locatarilor in construcţia R 5 în ipoteza restituirii in natura a terenului în suprafaţă de 350 mp, configurarea pe planul de situaţie a aleilor şi a spaţiilor verzi din jurul blocului, detalierea si reprezentarea noţiunii de platformă betonată - limite, vecinătăţi, orice alte informaţii care vizează situaţia imobilelor învecinate şi care ar putea avea relevanţă în privinţa rezolvării condiţiei prescrise de legea specială - lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa sau nu funcţional întregul teren afectat.
Toate aceste consideraţii de fapt si de drept redate in paragrafele anterioare au menirea sa justifice soluţia propusa, respectiv admiterea recursului formulat, casarea deciziei instanţei de apel si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţa.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va analiza şi celelalte critici formulate prin recurs - criticile referitoare la modalitatea concreta in care instanţele anterioare au stabilit dreptul reclamanţilor la despăgubiri în sumă de 327.921 Euro, pentru diferenţa de teren în suprafaţă de 449 mp ce nu poate fi restituită în natură şi pentru construcţiile demolate - sub formă de apărări, dat fiind că situaţia ce urmează a se clarifica în rejudecare are relevanţă şi asupra acestora, in sensul că dezlegarea dată va influenţa direct modalitatea de configurare a celeilalte forme de reparaţie civilă - măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Instanţa de apel va trebui astfel să asigure situaţia-premisa pentru o judecată efectivă în recurs, aceasta însemnând, in concret, stabilirea deplina a situaţiei de fapt, si aceasta nu numai prin operaţiunea de încuviinţare si administrare a probatoriului - înscrisuri, supliment la raportul de expertiza - ci si prin operaţiunea de apreciere a acestora pe baza intimei convingeri a judecătorilor si in condiţiile prevăzute de lege, operaţiune care presupune si trebuie sa se materializeze in redarea considerentelor de fapt si de drept care au condus instanţa la soluţia litigiului cuprinsa in dispozitiv.
Este nevoie, aşadar, de o preocupare reala din partea instanţei de judecata de a pune de acord, prin motivare, datele ce rezulta din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar, cu concluziile raportului de expertiză, respectiv cu susţinerile părţilor - care prezintă punctual si persuasiv elemente de fapt concrete ce se impun a fi cercetate, valorificate, înlăturate de instanţa, in mod argumentat - toata aceasta preocupare in scopul realizării unei judecaţi echitabile in sensul dispoziţiilor legale interne si internaţionale (prevederile art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului).
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, redate în paragrafele anterioare, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 126/A din 16 aprilie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi de familie, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul recursul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 126/A din 16 aprilie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2093/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1995/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
