ICCJ. Decizia nr. 2093/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2093/2010
Dosar nr. 1506/54/2008
Şedinţa publică din 25 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 750 din 22decembrie 2006, Tribunalul Gorj a respins cererea formulată de D.N. în temeiul Legii nr. 10/2001 în contradictoriu cu Primăria şi primarul Tg. Jiu, precum şi cererea de intervenţie formulată de G.D.
S-a reţinut că prin dispoziţia nr. 1783 din 13 mai 2006 emisă de primarul Municipiului Tg. Jiu s-a respins cererea notificatoarei de restituire în natură a terenului din Tg. Jiu, întrucât acesta este afectat de utilităţi şi a propus acordarea de despăgubiri în cotă de ½ pentru terenul în suprafaţă de 2258 mp şi construcţiile în suprafaţă de 537,71 mp, deoarece acest imobil a fost solicitat alături de reclamantă şi de G.S., cel de-al doilea succesor al autorului N.S.
S-a constatat că reclamanta a solicitat prin notificare o suprafaţă de teren de 2258 mp şi nu 3543 mp cât s-a identificat prin raportul de expertiză şi care reprezintă cele trei suprafeţe de teren din cele trei acte de vânzare-cumpărare – şi aceasta cu atât mai mult cu cât intervenienta G.D. a arătat că dispoziţia a fost corect emisă, deoarece terenul este afectat de utilităţi, iar cu privire la terenul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 07 mai 1924 există autoritate de lucru judecat, întrucât prin sentinţa civilă nr. 4804 din 8 mai 1997 - a fost restituită suprafaţa de 400 mp intrată în circuitul civil, iar prin contractul autentic din 29 septembrie 1997 - terenul a fost înstrăinat către SC P.C. SRL.
La data de 19 mai 2006, reclamanta şi-a restrâns acţiunea, solicitând restituirea imobilului în cotă de ½ având în vedere şi notificarea intervenientei.
De asemenea s-a reţinut potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, că suprafaţa de teren de 1324 mp este ocupat de S.N.P. P. SA, sucursala P.C. Gorj, în baza contractului de concesionare 7/5696 din 25 martie 2002 încheiat de această societate naţională cu Primăria Tg. Jiu, că suprafaţa de 790 mp este ocupată de o parcare auto şi spaţiu verde, iar suprafaţa de 797 mp este ocupată de străzi şi trotuare.
În consecinţă, instanţa a concluzionat că dispoziţia primarului Tg. Jiu, contestată este legală, respingând acţiunea reclamantei şi cererea de intervenţie ca fără obiect, deoarece reclamanta şi-a restrâns pretenţiile la cota de ½, prin recunoaşterea calităţii numitei G.D. de moştenitoare a defunctului N.S.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 650 din 30 mai 2007 a admis apelul reclamantei D.N. împotriva sentinţei nr. 750 din 22 decembrie 2006 a Tribunalului Gorj în contradictoriu cu primarul şi Primăria Municipiului Tg. Jiu, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte contestaţia reclamantei D.N. stabilind dreptul la măsuri reparatorii pentru acesta în cotă de ½ din terenul de 3143 mp, din care 1339,5 despăgubiri, iar pentru 232 mp, teren identificat prin raportul de expertiză şi schiţa acestui raport, respectiv terenul aflat în continuarea terenului de 400 mp înstrăinat către SC P.C. SRL prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3809/1997 - a dispus restituirea în natură către contestatoare.
Menţinând restul dispoziţiei Primarului şi ale sentinţei, în privinţa cererii de intervenţie, primarul şi Primăria Tg. Jiu au fost obligaţi la 5400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa a concluzionat că în condiţiile în care reclamanta prin notificare nu a operat o individualizare corectă a imobilului şi în măsura în care prin expertiză s-a constatat o suprafaţă mai mare a imobilului, dat fiind caracterul reparatoriu al legii, trebuie avută în vedere întreaga suprafaţă reală a imobilului solicitat.
În privinţa suprafeţei de 232 mp restituită în natură, instanţa a avut în vedere statuările sentinţei civile nr. 8083 din 20 decembrie 2005 a Judecătoriei Tg. Jiu, prin care a fost respinsă acţiunea soţilor P., care solicitau să se constate că în realitate terenul cumpărat în baza actului autentic de vânzare-cumpărare nr. 3809/1997 este în suprafaţă de 617,9 mp şi nu de 400 mp. Cum acest teren de 232 mp ocupat de soţii P. este liber şi s-a dovedit că aparţine autorilor contestatoarei, fiind identificat prin expertiză, în aplicarea art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001 s-a dispus restituirea acestuia în natură.
În ceea ce priveşte restul terenului în suprafaţă de 1324 mp identificat prin raportul de expertiză, acesta a fost concesionat S.N.P. şi face parte din terenul de 1443 mp aferent obiectivului „Castel de apă" conform inventarului domeniului public al Municipiului Tg. Jiu, aprobat prin Hotărârea nr. 133 din 30 iulie 1999 al Consiliului Local Tg. Jiu. Terenul în suprafaţă de 797 mp este afectat de utilităţi, respectiv străzi şi trotuare iar terenul în suprafaţă de 790 mp este ocupat de parcarea auto şi spaţiul verde.
Instanţa de apel a respins solicitarea reclamantei de restituire a terenului pe un alt amplasament, cu motivarea potrivit căreia în lipsa acordului entităţii investite cu soluţionarea notificării, a existenţei unor astfel de terenuri în circuitul civil deţinute de autoritatea locală, acordarea unei atari măsuri reparatorii nu poate fi dispusă direct de instanţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2059 din 27 martie 2008, a admis recursul reclamantei D.N. împotriva deciziei nr. 650 din 30 mai 2007 a Curţii de Apel Craiova, pe care a casat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Cât priveşte recursul declarat de primarul şi Primăria Municipiului Tg. Jiu, acesta a fost respins.
Pentru a decide astfel, instanţa supremă a reţinut că acordând reclamantei măsuri reparatorii pentru terenul de 1339,5 mp, instanţa de fond şi apoi aceea de apel au dispus fără ca situaţia de fapt să fie stabilită pe un probatoriu suficient şi pertinent faţă de susţinerile reclamantei, în sensul că terenul în litigiu este liber şi poate fi restituit în natură.
Terenul în litigiu deţinut de Primăria Tg. Jiu la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 a fost ulterior concesionat (25 martie 2001) către S.N.P. P. SA, sucursala P.C. Gorj, prin contractul de concesiune nr. 7/5693/2002.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a constatat că pe terenul concesionat se află doar construcţia „Castelul cu Apă", deşi instanţele au reţinut că acesta este afectat de utilităţi publice şi nu poate fi restituit în natură.
Împrejurarea că terenul făcea parte din domeniul public al Municipiului Tg. Jiu la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 nu-l exclude de la aplicarea dispoziţiunilor acestui act normativ, potrivit modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005.
Regimul juridic al imobilului fiind reglementat prin Legea nr. 10/2001 şi pentru a se stabili dacă este posibilă restituirea sa în natură ori măsuri reparatorii prin echivalent, s-a concluzionat în sensul necesităţii completării expertizei, pentru evidenţierea construcţiilor edificate pe terenul în litigiu la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, când au fost edificate construcţiile aferente şi dacă acestea au fost autorizate în condiţiile legii, dacă terenul este afectat de servituţi legale sau alte amenajări de utilitate publică şi identificarea acestora.
În măsura în care se va stabili că terenul în litigiu nu poate fi restituit reclamantei, se impune efectuarea de verificări privind existenţa unui teren liber la nivelul municipiului Tg. Jiu pentru atribuirea în compensare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul primarului şi primăriei - prin care se critica caracterul abuziv al preluării imobilului în litigiu, reţinut de instanţă - deoarece sub acest aspect pârâţii nu au declarat apel, astfel că o atare critică exercitată omisso media, direct în recurs, nu poate fi supusă analizării.
A fost respins şi motivul de recurs referitor la obligarea primarului şi primăriei la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, întrucât declanşarea demersului judiciar a fost determinat de modalitatea de soluţionare a notificării reclamantei cu privire la restituirea în natură a terenului.
Curtea de Apel Craiova căreia i-a fost înaintat dosarul, prin Decizia nr. 2059 din 27 martie 2008, procedând la rejudecarea cauzei, potrivit îndrumărilor date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a pronunţat Decizia nr. 70 din 02 martie 2009 prin care a admis apelul reclamantei D.N. şi a schimbat în parte sentinţa nr. 750 din 22 decembrie 2006 a Tribunalului Gorj în sensul admiterii în parte a contestaţiei formulată de D.N. împotriva dispoziţiei nr. 1783/2006 emisă de Primarul Municipiului Tg. Jiu şi modificării parţiale a dispoziţiei, stabilind dreptul la măsuri reparatorii în favoarea contestatoarei pentru cota de ½ din suprafaţa de 3143 mp teren astfel.
Pentru suprafaţa de 232 mp identificată prin expertiza M.G. instanţa a dispus restituirea în natură către contestatoare iar pentru suprafaţa de teren de 1339,5 mp care nu poate fi restituită în natură, instanţa a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Instanţa a menţinut restul dispoziţiei primarului precum şi restul dispoziţiilor sentinţei cu privire la cererea de intervenţie.
S-a reţinut în considerentele deciziei din apel care a soluţionat cauza potrivit celor statuate prin Decizia nr. 2059 din 27 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi cu respectarea dispoziţiunilor art. 315 C. proc. civ., că terenul de 1443 mp din care face parte şi terenul de 1324 mp a fost concesionat de primărie S.N.P., sucursala P.C. Tg. Jiu, în baza contractului de concesiune din 25 martie 2002. Terenul are edificată clădirea „Castel de Apă" transformat în sediul S.N.P. şi staţia de distribuţie carburanţi – sucursala P.C. Tg. Jiu, conform autorizaţiei de construire nr. 565/2002. Tot din acest teren, suprafaţa de 797 mp este afectată de utilităţi (străzi, alei şi trotuare) iar 790 mp parcare auto şi parţial spaţiu verde, aflate pe domeniul public al Municipiului Tg. Jiu.
Făcând aplicarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel a concluzionat că terenul în litigiu fiind ocupat de utilităţi publice nu poate fi restituit în natură, reclamantei cuvenindu-i-se măsuri reparatorii prin echivalent, fiind irelevante susţinerile acesteia privitoare la nulitatea contractului de concesiune şi trecerea nelegală a terenului în domeniul public, deoarece sub acest aspect ea nu a formulat un capăt de sesizare şi investire a instanţei, ci doar simple apărări cu ocazia concluziilor puse la fond.
Şi cererea subsidiară a reclamantei de restituire a unei suprafeţe echivalente de teren în schimb a fost respinsă, deoarece în cauză nu exista nici o propunere a entităţii deţinătoare în acest sens, astfel că instanţa nu poate dispune direct acordarea unei atari măsuri reparatorii.
Împotriva deciziei nr. 70 din 02 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, a declarat recurs D.N. invocând mai multe aspecte de nelegalitate, încadrate în drept în dispoziţiunile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată că potrivit raportului de expertiză, suprafaţa de 1324 mp teren, în legătură cu care a operat casarea cu trimitere a instanţei de recurs, este ocupat de clădirea „fostului Castel de Apă" construit în 1944, transformat în sediul S.N.P. şi Staţia de distribuţie carburanţi, cu utilităţile aferente. Suprafaţa de 797 mp afectată de utilităţi, străzi, alei, trotuare, aflate în domeniul public şi terenul în suprafaţă de 790 mp, parcare auto şi spaţiul verde, nu fac parte din terenul de 1324 mp concesionat S.N.P. şi nici nu fac obiectul litigiului.
Existenţa contractului de concesiune nu constituie un impediment pentru restituirea în natură a terenului aşa cum s-a reţinut prin Decizia instanţei de apel, în condiţiile în care prin lege se instituie principiul priorităţii acordării măsurilor reparatorii, în natură iar art. 14 din Legea nr. 10/2001, statuează că noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau persoanei juridice cedente cu renegocierea clauzelor contractului.
Instanţa a înfrânt în cauză şi dispoziţiunile art. 21 alin. (5) din lege care sancţionează cu nulitatea absolută până la soluţionarea procedurilor administrative sau judiciare generate de lege, orice înstrăinare sau concesiune, asociaţie în participaţie, locaţiune, închiriere şi subînchiriere a bunurilor imobile, terenuri şi/sau construcţii notificate, potrivit procedurii acestei legi.
Eronat instanţa a făcut aplicarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în privinţa terenului de 1324 mp, precizat mai sus, deşi în cauză sunt incidente dispoziţiunile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Or în cauză, pe terenul de 1324 mp nu există construcţii nou edificate după preluarea abuzivă a acestuia şi până la apariţia Legii nr. 10/2001 şi nici nu este afectat de servituţi legale ori de amenajări de utilitate publică.
Nu constituie un impediment pentru restituirea în natură a terenului faptul că S.N.P., sucursala Gorj, a edificat în calitate de concesionar sediul sucursalei şi o staţie de distribuţie, întrucât acestea sunt construcţii noi autorizate potrivit legii, după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, ceea ce fac incidente dispoziţiunile art. 10 alin. (3) şi (4) din lege.
Instanţa de trimitere nu a avut în vedere o corectă aplicare a art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în privinţa construcţiilor edificate anterior Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care intimatele nu au probat că edificarea construcţiilor a fost autorizată în condiţiile legii şi a abdicat de la statuările deciziei de casare referitoare la regimul juridic al imobilelor la data intrării în vigoare a legii.
Faptul că terenul face parte din domeniul public al municipiului nu constituie un impediment în restituirea acestuia în natură, de vreme ce imobilul a trecut nelegal în acest domeniu, nefiind în proprietatea ci numai în administrarea municipiului.
Sintetizând motivele de recurs în limitele conferite, potrivit art. 315 C. proc. civ., de Decizia 2059 din 27 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se constată următoarele:
Terenul deţinut de Primăria Tg. Jiu la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, a fost concesionat către S.N.P. P. SA, sucursala P.C. Gorj, prin contractul de concesionare nr. 7/5693/2002.
Faptul că terenul a fost concesionat nu constituie un impediment pentru restituirea lui în natură, sub forma măsurilor reparatorii, către adevăratul proprietar, persoana îndreptăţită, aceasta fiind în măsură să se substituie statului sau entităţii concedente în temeiul art. 14 din Legea nr. 10/2001 şi să renegocieze contractul. Condiţia esenţială pentru incidenţa art. 14 este aceea ca terenul să fie liber de construcţii în sensul art. 10 alin. (2) din lege şi să fie susceptibil de restituire în natură.
În cauză raportul de expertiză topo efectuat a concluzionat că la data apariţiei Legii nr. 10/2001, pe terenul de 1443 mp aflat în domeniul public al municipiului Tg. Jiu se află o construcţie „Castelul de Apă" edificat în 1944 – constând dintr-o clădire de 225 mp şi o împrejmuire de 106 mp – referitor la care nu au fost găsite date privind autorizarea sau neautorizarea acestuia.
S.N.P. P. a concesionat terenul de 1443 mp la 25 martie 2002 în vederea consolidării construcţiei existente „Castelul de Apă" şi edificării unei staţii de distribuţie produse petroliere pentru care a solicitat şi obţinut autorizaţia de construire nr. 565 din 21 august 2002.
Din terenul concesionat de Primăria Tg. Jiu, suprafaţa de 1324 mp este ocupată de castelul de apă existent şi staţia de distribuţie a produselor petroliere.
Diferenţa de teren până la 3543 mp, este ocupată de cei 400 mp proprietatea P.C., suprafaţa de 232 mp este ocupată fără titlu de P.C., fiind atribuită în natură reclamantei, suprafaţa de 797 mp teren este afectată utilităţilor publice (străzi, trotuare) iar suprafaţa de 790 mp teren, ocupată de parcarea auto şi spaţiul verde, se află în domeniul public al municipiului.
Aşadar în cauză, întreaga suprafaţă de teren de 3543 mp revendicată de reclamantă împreună cu intervenienta S.D., decedată, în ale cărei drepturi s-au substituit moştenitorii, este ocupată de construcţii edificate legal şi de utilităţi publice în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi a pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin HG nr. 250/2007, astfel că în cauză în mod corect instanţa de apel a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Faptul că terenul revendicat face parţial parte din domeniul public – nu constituie un impediment pentru restituirea în natură, dacă el nu ar fi afectat utilităţilor publice (străzi, alei, parcări, spaţii verzi), destinaţie care exclude în viziunea Legii nr. 10/2001 şi a normelor de aplicare a acesteia o atare modalitate de acordare a măsurilor reparatorii.
În recurs reclamanta D.N. a invocat dispoziţiunile art. 21 alin. (5) din lege privitoare la indisponibilizarea bunurilor nerestituite până la soluţionarea procedurilor administrative sau după caz, judiciare, generate de Legea nr. 10/2001, interdicţie prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute.
Este adevărat că textul de referinţă vizează şi interdicţia de concesionare, până la finalizarea procedurii administrative sau judiciare, dar în condiţiile în care instanţa nu a fost investită cu un capăt de acţiune în anularea contractului de concesiune, o atare nulitate nu putea fi examinată pe calea incidentală a apărării, în afară de faptul că în viziunea deciziei de casare cu trimitere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care este obligatorie potrivit art. 315 C. proc. civ., nu s-a pus în discuţie acest aspect, astfel că, aparenţa de valabilitate a contractului îşi produce efectul.
Faţă de cele arătate mai sus, se constată că motivele de recurs formulate de D.N. sunt nefondate, astfel că în cauză se va face aplicarea art. 312 C. proc. civ., privind respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.N. împotriva deciziei nr. 70 din 02 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2102/2010. Civil. Fond funciar. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 2002/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
