ICCJ. Decizia nr. 2038/2010. Civil. Conflict de competenţă. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2038/2010
Dosar nr. 5142/1/2009
Şedinţa publică din 24 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, soluţionând, prin Decizia nr. 5520 din 13 mai 2009, conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria sectorului 3 Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, a stabilit competenţa soluţionării cererii formulată de S.I.F. Moldova SA în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că în litigiul dedus judecăţii, A.V.A.S. este parte în proces având calitatea de pârâtă, iar creanţa pe care o execută reprezintă o creanţă bancară neperformantă. Potrivit dispoziţiilor art. 45 din OUG nr. 51/1998, care reprezintă norma specială derogatorie de la norma generală de procedură, cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului.
Prin contestaţia în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., S.I.F. Moldova SA a solicitat anularea deciziei nr. 5520 din 13 mai 2009 dată în soluţionarea regulatorului de competenţă, arătând că s-au încălcat prevederile imperative ale art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, referitoare la competenţa materială specială a secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A solicitat ca rejudecând sesizarea privind regulatorul de competenţă să se dispună declinarea competenţei soluţionării acestuia în favoarea Secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A arătat că obiectul regulatorului de competenţă îl constituia conflictul negativ de competenţă ivit între judecătorie şi curtea de apel privind competenţa materială de soluţionare în fond a unei opoziţii cambiale formulată împotriva unui titlu cambial (bilet la ordin). Orice conflict de competenţă trebuie soluţionat de către secţia competentă din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu prevederile imperative (de procedură) cuprinse la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Obiectul cauzei cu care au fost învestite instanţele judecătoreşti, astfel cum a fost indicat expres de partea care are calitate procesuală activă, este opoziţie cambială şi nu contestaţie la executare de drept comun. Calea specială de contestare a unui titlu cambial este prevăzută expres de o lege specială, respectiv art. 62 din Legea nr. 58/1934. Fiind litigii care decurg din acte obiective de comerţ, acestea sunt supuse în mod direct jurisdicţiei comerciale, motiv pentru care competenţa materială de soluţionare a conflictului negativ de competenţă aparţine Secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Contestaţia în anulare este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 17 aprilie 2006, S.I.F. Moldova SA a formulat, în contradictoriu cu A.V.A.S., opoziţie la somaţia de executare comunicată de pârâtă în baza biletului la ordin emis de către SC E. SA, în favoarea SC B. SA, în valoare de 300.000 dolari SUA.
Judecătoria Bacău prin sentinţa civilă nr. 7616 din 14 septembrie 2006 a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Soluţia judecătoriei a fost menţinută de Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 1092/R din 20 octombrie 2007 prin care s-a respins recursul declarat de S.I.F. Moldova SA împotriva sentinţei.
Prin sentinţa nr. 41 din 19 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis excepţia necompetenţei materiale. A declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 8780 din 6 octombrie 2008 admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti. A dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Potrivit art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările şi completările ulterioare, secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia, soluţionează conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege.
Prin urmare, secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie le incumbă obligaţia de verificare a propriei competenţe în raport de obiectul cauzei cu care a fost învestită, fie direct de reclamant, fie printr-o hotărâre de declinare a competenţei sau în soluţionarea unui regulator de competenţă.
Or, din examinarea acţiunii introductive, în raport de motivele invocate dar şi de temeiurile de drept la care s-a făcut referire reiese că obiectul cererii cu care a fost învestită prima instanţă îl reprezintă opoziţia cambială reglementată de dispoziţiile Legii nr. 58/1934.
În conformitate cu prevederile art. 3 pct. 14 C. com., sunt considerate ca fapte de comerţ cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri, iar potrivit art. 1 din cod, se aplică jurisdicţia comercială pentru toate litigiile decurgând din respectivele fapte de comerţ.
Legea nr. 58/1934 reglementează regimul juridic al cambiei şi biletului la ordin, iar art. 62 prevede procedura de soluţionare a opoziţiilor cambiale ca forme speciale de contestare ale ridului cambial.
Fiind litigii care decurg din fapte de comerţ, acestea sunt supuse în mod direct jurisdicţiei comerciale, cauza având în mod obiectiv o natură comercială.
Pentru cele ce preced, urmează a se admite contestaţia în anulare, a se anula Decizia atacată şi a se trimite dosarul pentru competentă soluţionare la Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de S.I.F. Moldova SA împotriva deciziei nr. 5520 din 13 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Anulează Decizia şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2045/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2042/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
