ICCJ. Decizia nr. 2017/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2017/2010
Dosar nr. 7601/1/200.
Şedinţa publică din 24 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 7413 din 9iulie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a constatat nulitatea recursului declarat de reclamanta V.R. împotriva deciziei nr. 223 din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că soluţia se impune justificat de faptul că prin cererea de recurs reclamanta s-a rezumat să susţină că instanţa de apel a reţinut greşit situaţia de fapt, printr-o interpretare eronată a probatoriului administrat în cauză, chestiuni care puteau face obiect al analizei instanţei de recurs în baza art. 304 pct. 11 C. proc. civ. care însă a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Totodată, instanţa a reţinut că simpla indicare a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu întruneşte cerinţa referitoare la motivarea recursului cât timp reclamanta nu a dezvoltat nicio critică care să se încadreze în motivul de recurs menţionat.
Prin contestaţia înregistrată la data de 25 septembrie 2009, reclamanta V.R. a cerut anularea deciziei mai sus arătată, invocând incidenţa art. 317 pct. 2 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei reclamanta susţine că instanţa de recurs nu putea declara nulitatea recursului ci, în baza rolului activ, în măsura în care criticile formulate prin recurs nu se încadrau în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., avea obligaţia de a le încadra în oricare din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Analizând contestaţia, Înalta Curte constată că nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
În drept, dispoziţiilor art. 317 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci „când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă", dacă un asemenea motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
Din cuprinsul contestaţiei se constată că reclamanta nu dezvoltă nicio critică concretă care să se circumscrie motivului mai sus arătat, adică nu arată care dispoziţii de ordine publică privitoare la competenţă ar fi fost încălcate de instanţa de recurs.
Dimpotrivă, reclamanta formulează o critică străină conţinutului căii extraordinare de atac exercitate, anume susţine că judecătorii recursului prin declararea nulităţii ar fi încălcat principiului rolului activ.
O asemenea critică nu poate fi primită şi analizată pe calea contestaţiei în anulare, astfel cum greşit invocă reclamanta, caz în care demersul dedus judecăţii se dovedeşte a fi unul formal, motiv pentru care va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea V.R. împotriva deciziei nr. 7413 din 9 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2044/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2040/2010. Civil → |
|---|
