ICCJ. Decizia nr. 2040/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2040/2010
Dosar nr. 26307/7/200.
Şedinţa publică din 24 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 493 din 3 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a dispus respingerea contestaţiei formulate de reclamanta L.D.J. în contradictor cu intimata C.N.A.I.H.C. Bucureşti SA, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei testamentului autentificat sub nr. 4182/1956 despre care se face vorbire în certificatul de moştenitor nr. 343/1959 din care rezultă că reclamanta vin la moştenirea defunctei A.L., actele depuse la dosar privind vânzarea-cumpărarea din 14 iulie 1937 şi actul de donaţie din august 1942, neavând aptitudinea de a face dovada dreptului de proprietate asupra terenului, deoarece nu sunt înscrisuri originale sau copii legalizate pentru a avea valoare probatoare, conform art. 139 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 132 din 1 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus respingerea apelului reclamantei împotriva sentinţei civile nr. 493 din 5 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat şi obligarea apelantei la plata sumei de 1785 lei Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Corect a reţinut instanţa de fond, că reclamanta trebuia să facă dovada calităţii de persoană îndreptăţită şi a dreptului pretins a fi supus Legii nr. 10/2001, actele depuse de reclamantul, neavând o astfel de aptitudine juridică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta arătând că toate probele de care a înţeles să se folosească în judecata prezentei cauze i-au fost înmânate avocatei sale, cu care a pierdut legătura, aflând ulterior că aceasta ar fi decedat în cursul procesului fără a-i face apărările corespunzătoare.
Pe fond, arată că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3452 încheiat la Tribunalul Judeţului Prahova, L.A. şi J.A. au dobândit imobilul în suprafaţă de 15 ha 0,782 mp teren situat în Otopeni, judeţul Ilfov, de la I.T.S., P.I.T., în urma decesului acestora, întocmindu-se certificatul de moştenitor nr. 343/1959 la notariatul Raionului Orăşenesc Tudor Vladimirescu, în baza testamentului lăsat de A.L., din care rezultă că recurenta deţine 25%.
Depune la dosarul cauzei acte.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, deoarece culpa în alegerea avocatului decedat în cursul procesului îi aparţine reclamantei, art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu se aplică deoarece textul se referă la înscrisuri noi.
Solicită respingerea recursului.
La termenul din 22 octombrie 2008 instanţa a admis cererea formulată de M.A.R., de introducere a sa în cauză în calitate de recurentă.
În motivarea cererii sale, M.A.R. a arătat că este dobânditoare de drepturi succesorale consecinţă a convenţiei de cesiune de drepturi succesorale situaţie în care preluând calitatea procesuală a recurentei, arată că avocatul ales al cedentei a decedat la 25 decembrie 2006. Deoarece Decizia civilă a fost pronunţată la 1 martie 2007, nimeni nu a susţinut interesele recurentei, mandatul avocatei încetând la data morţii acesteia, situaţie în care sunt incidente dispoziţii art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei arată că certificatul de moştenitor depus de recurentă are forţa juridică a unui act autentic, situaţie în care instanţa a încălcat atât dispoziţiile art. 1671 cât şi art. 1173 C. civ., ca de altfel şi a dispoziţiilor art. 139 C. civ.
Motivează în drept şi pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Depune la dosarul cauzei acte.
Examinând cererea de recurs instanţa reţine următoarele:
Dreptul de apărare şi judecata cauzei cu legală citare reprezintă coordonate de esenţă ale oricărui proces, relevate juridic de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., care constituie dreptul comun în materia actelor de procedură. Or, în condiţiile în care avocatul ales al părţii a decedat în cursul judecăţii cauzei (în apel) fără a putea formula apărările şi a depune dovezile necesare susţinerii cauzei, sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. referitoare la încălcarea formelor de procedură procesuale sub sancţiunea nulităţii, situaţie în care, în raport de art. 312 C. proc. civ. se va dispune admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.D.J. însuşit de cesionara M.A.R. împotriva deciziei nr. 132 A din 1 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2017/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2008/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
