ICCJ. Decizia nr. 2034/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.2034/2010
Dosar nr. 14603/301/2009
Şedinţa de la 24 martie 2010
Deliberând asupra cauzei cu privire la stabilirea instanţei competentă a soluţiona contestaţia la executare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 martie 2009, contestatoarea SC T.P.U.D. SA a formulat în contradictoriu cu intimata SC M.E.G. SRL, contestaţie la executare, prin care a solicitat anularea titlului executor, sentinţa civilă nr. 9763 din 28 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin care a fost obligată la plata sumei de 807,99 lei, reprezentând contravaloare produse livrate şi cheltuieli de judecată către intimată.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 399-401 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 503 din 26 mai 2009, Judecătoria Drobeta -Turnu Severin s-a dezînvestit, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, în raport de dispoziţiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., instanţa competentă fiind aceea care a emis titlul executor, contestaţia ce formează obiectul cauzei de fată, fiind o contestaţie la titlul emis de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, cu această motivare trimiţând dosarul Judecătoriei sectorului 3.
Cauza a fost înaintată acestei din urmă instanţe, care, prin sentinţa civilă nr. 9109 pronunţată la 13 august 2009, la rându-i s-a dezînvestit, a admis excepţia de necompetenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a se desesiza, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a reţinut în considerentele sentinţei de mai sus, că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 400 alin. (2) din acelaşi cod, debitoarea SC T.P.U.D. SA nesolicitând lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executor, pricina fiind o contestaţie la executare propriu-zisă, care se soluţionează potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. de instanţa de executare.
Împotriva sentinţei civile nr. 9109 din 13 august 2009 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti a declarat recurs contestatoarea SC T.P.U.D. SA, astfel cum rezultă din adresa emisă de această instanţă, la 12 octombrie 2009, depusă la fila 2 dosar ÎCCJ, prin care se solicită restituirea dosarului trimis instanţei supreme, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Cererea de regulator de competenţă, cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă, „când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină".
În cazul dedus judecăţii, însă, dispoziţiile procedurale mai sus evocate nu sunt incidente, conflictul negativ de competenţă nesubzistând, întrucât nu este îndeplinită condiţia existenţei hotărârilor irevocabile de declinare reciprocă a competentei, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti constatând greşit existenţa unui conflict negativ de competenţă.
Suspendarea din oficiu a oricărei proceduri şi trimiterea de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a dosarului, în temeiul art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., instanţei supreme, conform considerentelor din sentinţa nr. 9109 din 13 august 2009 este nelegală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind greşit învestită cu regulatorul de competenţă, câtă vreme sentinţa Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti a fost recurată de contestatoare, neavând caracterul irevocabil, consfinţit de art. 377 alin. (2) C. proc. civ.
Ca atare, nefiind îndeplinită condiţia obligatorie a irevocabilităţii, prevăzută expres de art. 20 pct. 2 din acelaşi cod, sentinţa pronunţată de Judecătoria sectorului 3 fiind recurată, instanţa supremă apreciază că, în speţă nu există un conflict negativ de competenţă.
Astfel, nu poate fi considerat un conflict negativ în cazul în care o instanţă îşi declină competenţa în favoarea alteia care, la rândul său, constatându-şi propria necompetenţă, face o greşită aplicare a art. 21 C. proc. civ., suspendând din oficiu orice procedură şi trimiţând dosarul instanţei pe care a apreciat-o competentă a pronunţa regulatorul de competentă, conform art. 22 alin. (3) din acelaşi cod.
Neexistând un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune restituirea dosarului, Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de regulator de competenţă.
Dispune restituirea dosarului, Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2135/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 1978/2010. Civil → |
|---|
