ICCJ. Decizia nr. 219/2010. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 219/2010
Dosar nr. 34365/1/2004
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei rezultă următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 3330/2003, M.N. a contestat în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001, dispoziţia nr. 11 din 18 februarie 2003 emisă de Primăria Cîrlogeni, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului şi acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc.
Prin sentinţa nr. 461 din 25 iunie 2003, Tribunalul Olt a admis contestaţia petentului M.N. împotriva dispoziţiei nr. 11 din 18 februarie 2003 emisă de Primăria Cîrlogeni, judeţul Olt, pe care a anulat-o, stabilind dreptul contestatorului la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc acordate în condiţiile HG nr. 498 din 14 mai 2003.
În considerentele deciziei, instanţa a reţinut că petentul a fost proprietarul unei case din cărămidă în suprafaţă de 96 mp a unui pătul din lemn acoperit cu tablă, un fânar din cărămidă pentru grajd de animale şi o magazie din lemn, bunuri preluate de stat în baza procesului verbal din 8 octombrie 1952, motivat de faptul că au fost părăsite fiind aplicabile prevederile Decretului nr. 111/1952.
Instanţa constatând că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 3 lit. a), art. 2 lit. d) teza a II-a, din Legea nr. 10/2001, petentul făcând dovada calităţii de proprietar al bunurilor revendicate şi preluării abuzive a acestora, a admis contestaţia şi a anulat dispoziţia nr. 11 din 18 februarie 2003 a Primăriei Cîrlogeni.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 495 din 19 decembrie 2003, a respins ca nefondat recursul declarat de D.G.F.P. Olt, în nume propriu şi pentru Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru aceleaşi considerente reţinute de instanţa de fond. În plus, a avut în vedere că în cauză neputându-se proceda la restituirea în natură a imobilului care nu mai există în materialitatea sa, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc se înscrie în prevederile legale şi a normelor de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova, a declarat recurs D.G.F.P. Olt, invocând nulităţile prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că instanţele nu au analizat şi nu au motivat în speţă, îndeplinirea condiţiilor imperative impuse de lege prin raportare la actele existente în dosar şi nu a stabilit cuantumul despăgubirilor băneşti pe calea unei expertize.
Recursul a fost suspendat în şedinţa publică din 4 octombrie 2006, deoarece contestatorul M.N. decedase la data de 13 decembrie 2004 şi era necesară introducerea în cauză a moştenitorilor acestuia.
La data de 18 martie 2009, cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea discutării perimării, iar în şedinţa din 17 iunie 2009, în cauză a intervenit M.N.B., singurul moştenitor al defunctului intimat M.N., depunând în susţinerea cererii sale copia certificatului de moştenitor din 2 iunie 2005.
Potrivit art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 1 an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea nu a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.
În speţă, recurenta D.G.F.P. Olt nu a stăruit în soluţionarea recursului aproape 1 an şi jumătate de la suspendare, deşi era în măsură să o facă, deoarece certificatul de moştenitor al defunctului M.N. era emis încă din data de 2 iunie 2005, iar M.N.B. singurul moştenitor al defunctului care a intervenit în cauză nu era interesat în a stărui în soluţionarea recursului.
Întrucât în cauză sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata perimat recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Olt împotriva deciziei nr. 495 din 19 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Olt împotriva deciziei nr. 495 din 19 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 220/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2135/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
