ICCJ. Decizia nr. 2135/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2135/2010
Dosar nr. 5418/1/2009
Şedinţa publică din 26 martie 2010
Asupra cererii de revizuire;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 5729 din 19 mai 2009 pronunţată în dosarul nr. 819/113/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva deciziei civile nr. 221 A din 30 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că sunt neîntemeiate motivele de recurs formulate de reclamantă, în mod corect instanţa de apel menţinând sentinţa civilă nr. 543 din 13 august 2008 a Tribunalului Brăila, secţia civilă, prin care s-a păstrat ca legală şi temeinică Dispoziţia nr. 4718 din 24 februarie 2004 emisă de Primarul Municipiului Brăila, în procedura specială a Legii nr. 10/2001, întrucât imobilul solicitat de reclamantă a fost preluat de stat în baza unei sentinţe penale cu nr. 614/1959 pronunţată de Tribunalul Popular al Raionului Brăila, astfel încât nu intră în câmpul de aplicare a acestei legi cu caracter reparatoriu, nefiind vorba de o preluare abuzivă în baza unui act normativ şi nefiind aplicabile dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei respective, la data de 19 iunie 2009, recurenta-reclamantă P.M. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că această decizie este potrivnică cu Decizia civilă nr. 3176 din 20 mai 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 12661/3/2006.
Motivându-şi, în fapt, cererea, revizuienta a susţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, câtă vreme în cele două dosare revizuienta P.M. a avut calitatea de reclamantă, iar Primăria locală, calitatea de pârâtă; că este vorba de restituirea unui imobil în natură, pe calea procedurii speciale a Legii nr. 10/2001, şi de aceeaşi cauză, în ambele dosare, titlul statului, prin care au fost confiscate 11 imobile, printre care şi cel situat în Municipiul Brăila, de la autorii revizuientei, C.S. şi C.A., fiind reprezentat de sentinţa penală nr. 614 din 21 aprilie 1959.
La data de 15 decembrie 2009, intimatul Municipiul Brăila, prin Primar, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire, precum şi excepţia inadmisibilităţii acestora.
În subsidiar, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte, va analiza cu prioritate, în baza art. 137 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, în condiţiile în care excepţia tardivităţii cererii, invocată, de asemenea, de acelaşi intimat, Municipiul Brăila, prin Primar, prin întâmpinare, a fost soluţionată, prin respingere, înainte de începerea dezbaterilor.
Referitor al această excepţie, a inadmisibilităţii cererii de revizuire, Înalta Curte, constată faptul că nu este întemeiată, întrucât aspectele invocate de intimat în susţinerea excepţiei, referitoare la neîndeplinirea triplei identităţii de părţi, obiect şi cauză, reprezintă chestiuni de fapt, care vor fi avute în vedere, odată cu analizarea, pe fond, a cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuienta P.M., se va constata faptul că este nefondată, şi se va respinge avându-se în vedere următoarele considerente :
Potrivit temeiului de drept invocat, dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se va reţine faptul că: revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Prin urmare, revizuirea întemeiată pe această prevedere legală, este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ o serie de condiţii şi anume: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive; hotărârile judecătoreşti în cauză trebuie să fie potrivnice; existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.
Referitor la această din urmă condiţie se va reţine faptul că este esenţială, întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorităţii lucrului judecat.
Raportând aceste dispoziţii de ordin teoretic la datele speţei se constată faptul că cererea de revizuire formulată de revizuienta P.M. nu poate fi admisibilă, nefiind îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, în ceea ce priveşte cele două decizii invocate şi socotite a fi potrivnice, respectiv deciziile nr. 5729 din 19 mai 2009 şi 3176 din 20 mai 2008 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarele cu nr. 819/113/2008 şi cu nr. 12661/3/2006.
Astfel, în cauză nu există identitate de părţi şi obiect, întrucât, deşi revizuienta P.M. a avut calitatea de reclamantă, în ambele dosare, pârâţii au fost diferiţi, ca şi obiectul cauzei.
În acest sens, în primul dosar a avut calitatea de pârâtă Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primar, iar în al doilea Municipiul Brăila, prin Primar, fiind vorba, în acelaşi timp, de două imobile diferite, pentru care s-au emis două dispoziţii diferite în urma notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, respectiv pentru imobilul situat în Municipiul Brăila, pentru care s-a emis dispoziţia de respingere nr. 4178 din 24 februarie 2004 de către Primarul Municipiului Brăila, şi pentru imobilul situat în Municipiul Bucureşti, pentru care Primarul General al Municipiului Bucureşti a emis dispoziţia de respingere cu nr. 5332 din 1 martie 2006.
Faptul că în ambele dosare s-a solicitat restituirea în natură a unor imobile, pe calea procedurii speciale a Legii nr. 10/2001, de către aceeaşi reclamantă, imobile ce au fost confiscate de Statul Român de la autorii revizientei, C.S. şi C.A., pe baza aceluiaşi titlu de preluare, respectiv sentinţa penală nr. 614 din 21 aprilie 1959 a Tribunalului Popular al Raionului Brăila, nu poate duce la considerarea faptului că exista tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, în speţă fiind vorba doar de o identitate de cauză, nu şi o identitate de părţi şi obiect, aşa cum s-a arătat mai sus.
În realitate, revizuienta invocă faptul că în două speţe identice, s-au pronunţat două soluţii diferite, aspect ce nu poate sta la baza admiterii unei cereri de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., existenţa unei practici neunitare la nivelul aceleiaşi instanţe, nefiind reglementată prin dispoziţiile temeiului de drept invocat, art. 322 C. proc. civ.
Faţă de cele, arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 326 C. proc. civ., va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuienta P.M. împotriva deciziei civile nr. 5729 din 19 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei nr. 5729 din 19 mai 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , în dosar nr. 819/113/2008, formulată de revizuenta P.M.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 219/2010. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2034/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
