ICCJ. Decizia nr. 2132/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2132/2010
Dosar nr. 18467/3/2008
Şedinţa publică din 26 martie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în Italia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, a pârâtei N.L.
În motivarea cererii s-a arătat că la 5 martie 2009, pârâta a fost returnată din Italia, în baza Decretului pronunţat de Prefectul Provinciei Milano, întrucât a fost reţinută în scopul identificării de către un serviciu anti-prostituţie al Chesturii din Milano.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 5, art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005 şi pe cele ale HG nr. 1347/2007.
Prin sentinţa civilă nr. 797 din 5 iunie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, deşi a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru, reclamanta nu s-a conformat acestei obligaţii legale, iar potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea acestei obligaţii se sancţionează cu anularea cererii.
Apelul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin Decizia civilă nr. 140 A pronunţată la data de 13 august 2009.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, după rămânerea cauzei în pronunţare, în dosarul tribunalului au fost ataşate ordinul de plată nr. 1337 din 3 iunie 2009, prin care reclamanta a achitat taxa de timbru în sumă de 8 lei, precum şi un timbru judiciar de 0,3 lei.
Întrucât aceste dovezi au fost expediate prin organele proprii ale instituţiei reclamantei, la dosar nu există o dată pe plicul de expediere, iar viza de primire la tribunal are data 9 iunie 2009.
Având în vedere că hotărârea a fost pronunţată de tribunal la 5 iunie 2009, iar dovada achitării taxei judiciare de timbru a fost înregistrată la dosar la data de 9 iunie 2009, în mod corect s-a dispus anularea cererii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, criticând-o ca fiind nelegală în sensul că în mod eronat a apreciat instanţa de apel că nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a achita taxa de timbru întrucât, adresa nr. 3721764, care însoţea chitanţa doveditoare a achitării taxei judiciare de timbru, poartă data de 29 mai 2009 şi a fost expediată instanţei de apel, atât prin fax, la data de 2 iunie 2009, cât şi prin poştă, la 4 iunie 2009, deci anterior datei de 5 iunie 2009, când s-a pronunţat hotărârea tribunalului.
Din cuprinsul chitanţei rezultă atât numărul dosarului, cât şi data plăţii, respectiv 3 iunie 2009, astfel că taxa a fost achitată anterior termenului de judecată, în mod greşit dispunându-se anularea cererii.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei la tribunal pentru soluţionarea pe fond a cererii.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, care permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile neevaluabile în bani, cu excepţia celor scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit legii, se timbrează cu 8 lei şi 0,3 lei timbru judiciar, conform OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice şi care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Sancţiunea neachitării taxei judiciare de timbru este prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 30 din Normele de aplicare ale acestui act normativ şi constă în aceea că cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta nu a timbrat anticipat acţiunea.
Drept urmare, pentru termenul de judecată din 5 iunie 2009, i s-a pus în vedere să timbreze cu taxă judiciară de timbru în valoare de 8 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, după cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 13, dosar fond.
Înalta Curte constată că reclamanta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare, procedural comunicată şi, în consecinţă, în mod corect a făcut instanţa de fond aplicaţia dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 şi ale Normele de aplicare ale acestui act normativ, anulând acţiunea ca netimbrată.
Susţinerea recurentei în sensul că a înaintat instanţei adresa nr. 3721764, ce poartă data de 29 mai 2009, împreună cu ordinul de plată nr. 1337 din 3 iunie 2009, nu reprezintă un argument pentru combaterea soluţiei tribunalului, confirmată de instanţa de apel întrucât, data dovezii achitării taxei judiciare de timbru nu echivalează cu îndeplinirea cerinţei de timbrare a unei cereri de chemare în judecată, atâta timp cât înscrisul doveditor nu a fost depus la dosar.
Cum pe plicul cu care reclamanta a înaintat dovada achitării taxei judiciare de timbru nu este menţionată nicio dată, iar viza de înregistrare la tribunal poartă data de 9 iunie 2009, ulterior pronunţării sentinţei tribunalului, în mod corect s-a dispus anularea cererii ca netimbrată.
În raport de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei nr. 140 A din 13 august 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 26 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2105/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 2084/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
