ICCJ. Decizia nr. 2222/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2222/2010
Dosar nr. 2268/2/2008
Şedinţa publică din 13 aprilie 2010
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 mai 2000 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă şi de contencios administrativ, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare prin sentinţa nr. 7603 din 20 aprilie 2000 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, reclamanţii C.A., F.S.I., R.I.M., B.P., B.G.M. şi I.L.L. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 20 din Constituţia României, art. 480 şi art. 481 C. civ. şi art. 6 din Legea nr. 213/1998, în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti, R.A.D.E.F. R.F. şi R.A.D.E.F., R.F., filiala Bucureşti, obligarea pârâţilor de a le lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, sector 1, adică imobilul Scala.
În susţinerea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii proprietarilor imobilului revendicat, trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950, depunând la dosarul cauzei acte doveditoare în acest sens.
Prin sentinţa civilă nr. 757 din 6 noiembrie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă şi de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamanţilor, reţinând lipsa calităţii procesuale a pârâtelor, faţă de împrejurarea că apartamentele în litigiu fuseseră înstrăinate către foştii chiriaşi unele încă din anul 1973, iar altele în temeiul Legii nr. 112/1995.
Prin Decizia nr. 111/A din 21 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca lipsit de interes, apelul declarat de reclamantele C.A. şi F.S.I., reţinând că, în urma verificărilor administrative efectuate în cauză, s-a constatat că procedura administrativă de restituire a imobilului în litigiu s-a finalizat prin atribuirea acestuia în natură către reclamante, prin Decizia Primarului General nr. 106 din 25 septembrie 2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanţii iniţiali, cât şi moştenitorii reclamanţilor decedaţi, respectiv, F.S.I., R.I.M.A., G.M.M.B., I.J.M.L.L., C.S.G., D.S.A.M., H.Y.G.B.D. şi B.N.A.
Prin Decizia nr. 1479 din 4 martie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamanţii F.S.I. şi C.S.G.( moştenitor al reclamantei iniţiale C.A.), a casat Decizia şi a trimis cauza în rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe, reţinând că apelul a fost soluţionat în contradictoriu cu o parte care nu mai avea capacitate de folosinţă şi nici exercitarea drepturilor procesuale, respectiv, defuncta C.A.
S-a constatat că ceilalţi reclamanţi nu au atacat cu apel sentinţa de fond, astfel încât aceştia nu pot formula recurs, nelegalitatea hotărârii pronunţate de instanţa de apel neputându-se constata în raport cu aceştia.
În rejudecare, la termenul din 4 septembrie 2008,avocatul apelanţilor reclamanţi a arătat că reclamanţii R.I.M.A., B.G.M.M., L.L.I.J.M., D.S.A.M., B.D.H.Y.G. şi B.N.A. înţeleg să adere la apelul formulat de F.S.I. şi C.S.G., în temeiul dispoziţiilor art. 2931 şi art. 315 C. proc. civ.
Prin încheierea din 11 septembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca tardive cererile de apel formulate de R.I.M.A., B.G.M.M., L.L.I.J.M., D.S.A.M., B.D.H.Y.G. şi B.N.A., reţinând că aceştia nu au atacat cu această cale de atac sentinţa de fond şi că din apelul formulat nu a rezultat că cele două reclamante ar fi avut mandat din partea celorlalţi reclamanţi să exercite calea de atac.
Prin Decizia nr. 845/A din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins excepţia privind nulitatea sentinţei nr. 757 din 06 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă, şi a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii C.S.G. şi F.S.I.
Referitor la excepţie, Curtea de Apel a arătat că deşi instanţa de fond nu s-a mai preocupat de ceilalţi reclamanţi, aceştia nu au atacat sentinţa în modalitatea prevăzută de lege, nu au mandatat apelanţii să declare această cale de atac şi în numele lor, iar instanţa de apel s-a pronunţat numai cu privire la cererea cu care a fost învestită, respectiv, apelul declarat de C.S.G. şi F.S.I.
Cu privire la apel, s-a apreciat că este lipsit de interes, faţă de finalizarea procedurii administrative de restituire prin atribuirea în natură a imobilului în litigiu către reclamanţi, prin Decizia primarului general nr. 106 din 25 septembrie 2001.
Împotriva acestei decizii şi a încheierii de respingere a cererilor de aderare la apel au declarat recurs toţi reclamanţii, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 129 C. proc. civ., art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, vizând următoarele critici:
1. Cu privire la încheierea prin care s-a respins ca tardivă cererea de aderare la apelul reclamanţilor F.S.I. şi C.S.G., s-a arătat că aceasta este nemotivată, invocând în acest sens Cauza Albina c. România prin care s-a statuat că instanţa este obligată să-şi motiveze soluţia, oricare ar fi aceasta, în caz contrar fiind încălcat dreptul la un proces echitabil.
Se mai arată că cererea de aderare la apel a fost făcută cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 293 C. proc. civ., respectiv în rejudecare, după casare, la prima zi de înfăţişare.
2.Cu privire la Decizia recurată se arată că, deşi reclamanţii au invocat excepţia nulităţii hotărârii de fond, instanţa nu s-a pronunţat cu privire la această excepţie şi nici cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor ci a soluţionat, fără a pune în discuţia părţilor, excepţia lipsei de interes a căii de atac declarate.
Sub acest aspect, se arată că hotărârea pronunţată a încălcat principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 129 C. proc. civ. şi de art. 6 CEDO, solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei în rejudecare.
Analizând criticile formulate prin prisma aspectelor de nelegalitate invocate şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, cu referire la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine cele ce succed:
Potrivit art. 293 alin. (1) C. proc. civ. intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe, cerere care poate fi făcută până la prima zi de înfăţişare.
Instituţia aderării la apel are ca finalitate promovarea unui interes propriu al intimatului, scopul aderării fiind acela de a obţine reformarea hotărârii.
În speţă, instanţa de apel avea obligaţia de a verifica îndeplinirea celor două condiţii care justificau o asemenea cerere, respectiv, interesul legitim şi formularea cererii de aderare la prima zi de înfăţişare.
Cu privire la momentul procesual al formulării cererii de aderare la apel, art. 293 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte că „cererea se poate face până la prima zi de înfăţişare", indiferent dacă a fost formulată înăuntrul sau în afara termenului de apel.
Potrivit art. 134 C. proc. civ., este socotită prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.
Prima zi de înfăţişare nu se confundă şi nu este obligatoriu a se suprapune cu primul termen de judecată, esenţial în calificarea acestui moment procesual fiind întrunirea cumulativă a celor două condiţii arătate anterior, respectiv, legala citare a părţilor şi posibilitatea de a pune concluzii.
Primul termen de judecată în apel, după casare, a fost la data de 22 mai 2008, dată la care, deşi părţile au fost legal citate, nu au fost în măsură să pună concluzii, având în vedere formularea unei cereri de amânare pentru lipsă de apărare, încuviinţată ca atare de instanţă.
În urma cererii de amânare formulate, instanţa de apel a acordat termen la data de 4 septembrie 2008, aceasta fiind prima zi de înfăţişare, moment la care părţile şi-au exprimat voinţa în sensul aderării la apel, cu respectarea, deci, a condiţiilor impuse de lege pentru o astfel de solicitare.
Astfel, în mod greşit instanţa de apel a respins cererile de aderare la apelul reclamanţilor ca tardiv formulate, fără a proceda la verificarea, în concret a îndeplinirii condiţiilor cerute de lege.
Nu se poate reţine critica recurenţilor privind nemotivarea încheierii din 11 septembrie 2008, prin care s-a respins cererea acestora de aderare la apel, întrucât judecătorul a expus argumentele pe baza cărora a conturat soluţia pronunţată, simplul fapt că aceste argumente nu au fost favorabile recurenţilor, ori nu au fost conforme dispoziţiilor legale în materie, neputând echivala cu nemotivarea încheierii respective.
Drept consecinţă a admiterii recursului declarat împotriva încheierii din 11 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, instanţa urmează a admite şi recursul formulat împotriva deciziei nr. 845/A din 20 noiembrie 2008 a aceleiaşi instanţe, în vederea soluţionării în mod unitar a apelurilor declarate.
Instanţa, cu ocazia rejudecării va analiza excepţiile invocate şi anume aceea a lipsei de interes, precum şi cea a lipsei calităţii procesuale pasive, prin raportarea conţinutului dispoziţiei administrative de restituire în natură a bunului la întinderea şi conţinutul titlurilor de proprietate deţinute de părţi asupra imobilului în litigiu, la structura acestuia - număr de etaje, apartamente, spaţii cu altă destinaţie - precum şi la deţinătorii bunului revendicat.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul, va casa Decizia şi încheierea recurate şi va trimite cauza în rejudecarea apelurilor, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii F.S.I., R.I.M.A., B.G.M.M., I.J.M.L.L., C.S.G., D.S.A.M., B.D.H.Y.G. şi B.N.A. împotriva deciziei nr. 845/A din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi a încheierii din 11 septembrie 2008 a aceleiaşi instanţe.
Casează încheierea şi Decizia şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2223/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2219/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
