ICCJ. Decizia nr. 2223/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.2223/2010
Dosar nr. 5926/118/2008
Şedinţa publică din 13 aprilie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reţinut următoarele:
Prin încheierea din 7 aprilie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de SC P. SA cu privire la art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003, Codul muncii.
În motivarea încheierii s-a arătat că în speţă, ceea ce se pune în discuţie este o problemă de interpretare a normelor legislative referitoare la competenţă în evoluţia lor temporală.
Art. 298 alin. (2) ultima liniuţă are legătură cu soluţionarea cauzei, dar nu prin prisma dacă abrogă sau nu art. 72 din Legea nr. 168/1999, ci orice alte dispoziţii contrare Codului muncii, întrucât competenţa de soluţionare este expres stabilită prin art. 284 alin. (2) în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie reclamanţii îşi au domiciliul.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC P. SA - M.O.M.V.G., critica vizând, în esenţă, următoarele aspecte:
În speţă sunt îndeplinite condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituţionale.
Soluţionarea excepţiei de necompetenţă teritorială presupune analizarea ipotezei în care Legea nr. 168/1999 mai este în vigoare sau nu.
În art. 298 alin. (2) C. muncii sunt identificate cu liniuţă actele normative abrogate expres, total sau parţial. Ultima liniuţă este urmată de textul „orice alte dispoziţii contrare".
Această ultimă liniuţă din art. 298 a constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o abrogare implicită, ceea ce vădeşte pentru teoreticieni o vădită neinformare legislativă şi reluarea unor teze vechi dar fondate în epoca emiterii lor pe un text legal, iar pentru judecători o gravă neglijenţă prin necunoaşterea legii aplicabile şi depăşirea atributelor puterii judecătoreşti/exces de putere.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare, Decretul nr. 16/1967.
Analizând recursul, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 254 din 24 februarie 2009, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284 alin. (2) şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003, Codul muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că, potrivit art. 126 din Constituţie, legiuitorul este în drept să reglementeze competenţa instanţelor judecătoreşti şi să modifice, pentru viitor, aceste reglementări, în funcţie de noi raţiuni pe care le are în vedere, fără ca aceasta să aibă semnificaţia unei aplicări retroactive. In speţă însă autorul excepţiei pune în discuţie de fapt modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum şi raportul dintre legea specială şi dreptul comun în materia dreptului muncii. De asemenea, este nemulţumit de "scăparea legislativă" care creează serioase probleme de interpretare în ceea ce priveşte stabilirea competenţei. Or, toate aspectele invocate ţin, în realitate, de aplicarea legii, ce revine instanţei de judecată, iar nu Curţii Constituţionale. In aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Aceste aspecte sunt valabile şi în litigiul de faţă, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul întrucât instanţa a cărei soluţie a fost recurată a pronunţat o soluţie legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA, M.O.M.V.G. împotriva încheierii din data de 7 aprilie 2009 dată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 5926/118/2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2225/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2222/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
