ICCJ. Decizia nr. 2251/2010. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2251/2010
Dosar nr.3993/314/2006
Şedinţa publică din 14 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1656 din 2 noiembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Suceava s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Fundaţia Pro Fondbis 1946 Semper Suceava în contradictoriu cu pârâta Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei şi s-a anulat actul constitutiv şi statutul acesteia.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 15 martie 2000 a fost încheiat actul constitutiv al Fundaţiei Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei sub nr. 789, din 16 martie 2000, precum şi statutul acestei fundaţii, autentificat sub nr. 4801 din 29 iulie 2005 de Biroul Notarului Public O.B., prin care s-a luat act de încetarea calităţii de membru al Fundaţiei a dl. F.G..
Având în vedere că actul constitutiv şi statutul fundaţiei pârâte au fost încheiate la data de 15 martie 2000, analiza îndeplinirii condiţiilor de valabilitate a celor două acte urmează a se realiza în raport de prevederile Legii nr. 21/1924, în vigoare la acea dată.
Prin actul adiţional încheiat la data de 15 martie 2006 a fost modificat art. 5 din statutul pârâtei stabilindu-se că patrimoniul fundaţiei este constituit din averea bisericească mobiliară şi imobiliară preluată fără titlu de statul Român prin Decretul nr. 273/1949.
Această modificare a statutului nu poate acoperi nulitatea actului de fondare întrucât este vorba de o nulitate absolută care nu poate fi acoperită prin confirmare de către fondator.
Deşi art. 66 din Legea nr. 21/1924 prevede că fundaţia se constituie în vederea realizării unui scop ideal, de interes obştesc, scopul în vederea căruia a fost constituită Fundaţia Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei nu este unul de interes obştesc, motiv pentru care instanţa constată că nu este îndeplinită o altă condiţie cerută pentru valabilitatea actului de înfiinţare a unei fundaţii şi anume existenţa unui scop nepatrimonial.
Având în vedere că existenţa unui scop nepatrimonial reprezintă o condiţie esenţială, instanţa constată că şi din această cauză actul constitutiv este lovit de nulitate absolută în temeiul art. 72 alin. (1) din Legea nr. 21/1924.
Prin Decizia civilă nr. 19 Ap din 30 ianuarie 2009, Curtea de Apel Braşov, au fost respinse excepţiile nulităţii Sentinţei civile nr. 1656 din 2 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Suceava a lipsei calităţii procesuale a Fundaţiei Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei şi a inadmisibilităţii apelului, invocat de reclamanta Fundaţia Pro Fondbis 1946 Semper Suceava.
S-a respins apelul declarat de reclamanta Fundaţia Pro Fondbis 1946 Semper - Suceava împotriva Sentinţei civile nr. 1656 din 2 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Suceava şi cererile de intervenţie formulate de intervenienţii Prefectul Judeţului Suceava şi Regia Naţională a Pădurilor D.S. Suceava şi s-a admis apelul declarat de pârâta Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei împotriva Sentinţei civile nr. 1656 din 2 mai 2007 a Judecătoriei Suceava pe care a schimbat-o în sensul că a respins cererea ele chemare în judecată formulată de reclamant Fundaţia Pro Fondbis 1946 Semper Suceava.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei a fost înregistrată în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor - urmare a Sentinţei civile nr. 109 din 17 aprilie 2000 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. 3127/2000.
Prima instanţă a reţinut în mod corect că nu sunt întrunite condiţiile legale privind constatarea nulităţii absolute a actelor constitutive ale fundaţiei pârâte din motiv de lipsă a fondatorului, că fundaţia pârâtă ar fi continuatoarea celei desfiinţate prin Decretul nr. 273/1949, încălcarea dispoziţiilor privind disponibilitatea descrierii, lipsa organelor administrative şi înscrierea făcută de o instanţă necompetentă.
Patrimoniul iniţial de fundaţie a fost constituit prin lichidităţi băneşti cu chitanţa nr. 2646357 din 16 martie 2000 depăşindu-se suma de 10.000.000 RON.
În baza procedurii speciale instituite de legiuitor cu privire la înregistrarea persoanelor juridice, pârâta a formulat cerere de înregistrare în faţa tribunalului, instanţa competentă la data formulării cererii, potrivit art. 3 din Legea nr. 21/1924.
Atât motivele invocate de reclamantă şi reţinute de prima instanţă cu consecinţa anulării actelor constitutive, cât şi cele invocate şi nereţinute ca întemeiate sunt anterioare hotărârii prin care s-a admis cererea de înregistrare a fundaţiei pârâte.
În aceste condiţii nu mai pot fi reţinute motivele invocate, acestea fiind verificate anterior de către instanţă şi au stat la baza pronunţării unei hotărâri, în prezent irevocabilă şi care nu a fost desfiinţată printr-o eventuală cale de atac extraordinară.
Prin încheierea din 18 mai 2009 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Cap. II şi IV din OG nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, modificată şi completată prin OG nr. 37/2003, având în vedere că dispoziţiile legale invocate nu au aplicabilitate în prezenta cauză, având în vedere că acţiunea formulată este o acţiune de drept comun care vizează anularea actelor constitutive.
Împotriva încheierii din data de 18 mai 2009 a formulat recurs reclamanta Fundaţia Pro Fondbis 1946 Semper Suceava solicitând admiterea recursului prin modificarea încheierii în senul admiterii cererii privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Cap. II şi IV din OG nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, modificată şi completată prin OG nr. 37/2003 şi trimiterea sesizării către Curtea Constituţională în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. şi art. 29 alin. 6 teza a doua din Legea nr. 47/1992.
Faptul că potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, dacă excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), alin. (2) sau alin. (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheiere care poate fi atacată cu recurs la instanţa imediat superioară în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Instanţa de apel avea obligaţia legală de a pronunţa mai întâi o încheiere, prin care să arate considerentele pentru care a procedat la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, temeinicia şi legalitatea acesteia fiind supusă controlului judiciar la instanţa imediat superioară.
Reclamanta Fundaţia Pro Fondbis 1946 Semper arată că textele legale invocate au legătură directă şi esenţială, cu soluţionarea cererii.
Intimatul - Intervenient Prefectul Judeţului Suceava a depus întâmpinare şi a solicitat admiterea recursului.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. şi art. 29 alin. (6) din teza a doua din Legea nr. 47/1992.
Examinând cererea de recurs instanţa reţine următoarele:
Separat de această constatare, motivele de recurs indicate ca aparţinând pct. 7, 8, 9 ale art. 304 C. proc. civ., nu au corespondent în criticile formulate, deoarece aceasta nu priveşte nemotivarea hotărârii judecătoreşti ori motivarea contradictorie ori străină de natura pricinii (pct. 7 art. 304 C. proc. civ.) şi nici interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii sau schimbarea naturii ori a înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora (pct. 8 al art. 304 C. proc. civ.)
Despre nemotivarea hotărârii judecătoreşti ori motivarea contradictorie ori străină de natura pricinii în prezenta cauză nu poate fi vorba deoarece nu s-a încercat motivarea hotărârii cu motive străine de natura pricinii, situaţie în care nu pot fi analizate criticile aduse deciziei recurate ca aparţinând motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Tot astfel, hotărârea nu este susceptibilă de a fi examinată nici prin intermediul motivului de recurs indicat de parte ca aparţinând pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., deoarece instanţa nu a avut de examinat un act juridic pe care să-l fi denaturat ca interpretare, prin conferirea unui alt înscris şi recursul nu a arătat în ce constă schimbarea acţiunii.
În limita criticilor calificate de instanţă a aparţine pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Fundaţia "Pro Fondbis-1946, Semper" a solicitat constatarea nulităţii absolute a actului constitutiv şi a statutului Fundaţiei Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că scopul fundaţiei pârâte este unul patrimonial, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 1, 70 şi 72 din Legea nr. 21/1924 şi OG nr. 26/2000.
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, precum şi temeiurile de drept invocate de reclamantă în susţinerea acesteia, instanţa de apel a apreciat că art. 8, 9, 10, 11, 12, 33 şi 34 din OG nr. 26/2000 nu au nici o legătură cu soluţionarea cauzei, aceste dispoziţii neavând aplicabilitate în acest litigiu.
În consecinţă, una din condiţiile esenţiale pentru validitatea unei excepţii de neconstituţionalitate este referirea acesteia la o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă de care depinde soluţionarea cauzei.
Din moment ce prin Decizia nr. 830 din 9 iunie 2009 Curtea de Apel Braşov a soluţionat în mod irevocabil procesul principal, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă, hotărârea pronunţată nemaifiind dependentă de normele contestate constituţional.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 una din condiţiile de admisibilitate a excepţiei este ca neconstituţionalitatea să aibă ca obiect o lege, o ordonanţă şi dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului.
Această legătură cu litigiul principal trebuie să fie esenţială, determinantă în luarea hotărârii judecătoreşti.
Dispoziţiile contestate constituţional din OG nr. 26/2000 privesc procedura de dobândire a personalităţii juridice şi de modificare a actului constitutiv şi a statutului asociaţiei sau fundaţiei şi nu au nici o legătură cu motivele de nulitate a actului constitutiv, a statutului şi a modificărilor aduse acestor acte, motive de nulitate care se întemeiază pe alte dispoziţii ale OG nr. 26/2000 şi pe dispoziţiile Legii nr. 21/1924.
Prin urmare, nici una din normele contestate constituţional nu au legătură cu soluţionarea prezentului recurs.
Ca atare, criticile formulate fiind neîntemeiate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Fundaţia Pro Fondbis 1946 Semper împotriva încheierii din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2255/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2254/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
