ICCJ. Decizia nr. 2255/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2255/2010
Dosar nr.4189/62/2007
Şedinţa publică din 14 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Braşov a reţinut prin Sentinţa civilă nr. 140/s/din 17 aprilie 2008 că reclamantul S. K. a formulat prin intermediul Biroului Executorului judecătoresc T.-D.-K. o notificare prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului din str. M. nr. 8 înscris în CF nr. 5741 Braşov arătând că acesta a fost construit de către antecesorii notificatorilor în perioada 1935 - 1940 pe terenul aflat în proprietatea societăţii familiei S. AG, fiind destinat locuirii de către familia S. şi a fost preluat abuziv de către stat în baza Legii nr. 119/1948.
Prin Sentinţa civilă nr. 140/s/din 17 aprilie 2008, Tribunalul Braşov, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC Ş.S. SA Braşov, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.K. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Braşov prin Primar, a constatat că imobilele construcţii situate în Braşov, str. M. nr. 8 şi 10, aflate pe terenul înscris în CF 5471 Braşov, nr. top 6084 au fost preluate de stat fără titlu şi a obligat pârâtul Municipiul Braşov prin Primar să emită în favoarea reclamantului o dispoziţie de restituire în natură a imobilelor construcţii situate în Braşov, str. M. nr. 8 şi 10.
De asemenea a respins acţiunea formulată de reclamantul S.K. în contradictoriu cu pârâta SC Ş.S. SA Braşov ca urmare a admiterii excepţiei lipse calităţii procesuale pasive.
În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut din coroborarea concluziilor raportului de expertiză, cu declaraţia notarială dată de A.O. admisibilă ca mijloc de dovadă potrivit art. 23.4 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, că cele două construcţii situate în Braşov, str. M. nr. 8 şi 10 au fost edificate de către antecesorii notificatorilor în jurul anului 1940, cele două construcţii având destinaţia de locuinţă fiind proprietatea privată a familiei şi nu a societăţii S..
Prin Decizia nr. 132 Ap a, Curţii de de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Braşov prin Primar, pe care a schimbat-o în parte în sensul că, a obligat pârâtul Municipiul Braşov prin Primar să emită în favoarea reclamantului dispoziţie de restituire în natură a imobilelor construcţii situate în Braşov str. M. nr. 8 şi 10, aflate pe terenul înscris în cartea funciară nr. 5471 Braşov, cu nr. topografic 6084 în loc de cartea funciară cu nr. 5471 Braşov.
Instanţa de apel a reţinut că apelul este fondat având în vedere următoarele considerente:
Consemnarea imobilelor construcţii ca fiind amplasate pe terenul înscris în cartea funciară nr. 5471 Braşov cu nr. topografic 6084 este o eroare determinată de precizarea de acţiune efectuată de reclamant ca urmare a erorii materiale strecurate de expert în preambulul expertizei, deoarece a fost menţionat greşit nr. cărţii funciare ca fiind 5471, concluziile finale ale expertului se referă la cartea funciară 5741 cu nr. topografic 6084.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta invocând incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului pârâta susţine că hotărârea atacată este nelegală întrucât nu s-a făcut o identificare exactă a construcţiilor asupra cărora Municipiul Braşov este obligat să emită o dispoziţie de restituire în natură în temeiul Legii nr. 10/2001, respectiv nu s-a identificat în mod corect adresa administrativă la care sunt situate construcţiile.
La termenul de judecată din 14 aprilie 2010, Înalta Curte a rămas în pronunţare cu privire la nulitatea recursului.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 133 C. proc. civ., (aplicabile şi în recurs în baza dispoziţiilor coroborate ale art. 302 lit. d) cu cele ale art. 316 din acelaşi cod) cererea de chemare în judecată, care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului ori obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
În speţa de faţă, cererea de recurs nu a fost semnată de reprezentantul legal al pârâtei şi nici nu a fost complinită această omisiune deşi s-a acordat un termen în acest scop, recurentul fiind citat cu această menţiune.
Semnătura recurentului fiind o condiţie a valabilităţii recursului, conform cerinţelor art. 302 lit. d) C. proc. civ. şi în cauză se va aplica sancţiunea nulităţii acestuia conform art. 302 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de pârâta Municipiul Braşov prin Primar împotriva Deciziei nr. 132 Ap din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2262/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2251/2010. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
