ICCJ. Decizia nr. 2276/2010. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2276/2010
Dosar nr. 341/36/2008
Şedinţa publică din 15 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 9029 din 15 septembrie 2004, Judecătoria Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamanta B.E., în contradictoriu cu pârâţii G.A., B.T., B.A. şi A.B., a dispus anularea certificatului de moştenitor nr. 55 din 11 martie 2004 eliberat de BNP C.B., a constatat că pârâţii B.T., B.A. şi A.B. au calitatea de moştenitori legali de pe urma defunctei B.M., s-a luat act de renunţarea acestor pârâţi la cotele lor succesorale şi s-a constatat că masa succesorală se compune din apartamentul situat în Constanţa.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus evacuarea pârâtei G.A. din imobilul menţionat, s-a admis în parte cererea reconventională formulată de aceasta în sensul obligării reclamantei la plata sumei de 14.000.000 lei ROL, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi a fost respinsă cererea pârâtei privind instituirea în favoarea sa a unui drept de retenţie asupra imobilului ce face parte din masa succesorală, precum şi cererea privind obligarea reclamantei la plata sumei de 948.000.000 lei ROL, reprezentând cheltuieli de întreţinere şi daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în urma decesului lui M.B., a fost eliberat certificatul de moştenitor nr. 55 din 11 martie 2004, prin care s-a constatat că pârâta G.A. este unica moştenitoare a acesteia, defuncta neavând copii, părinţi în viată sau rude colaterale.
Cum din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că reclamanta şi pârâţii B.T., B.A. şi A.B. sunt fraţii defunctei B.M., iar aceasta nu a lăsat testament, transmisiunea patrimoniului succesoral se face potrivit devoluţiuni legale, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 728 C. civ., certificatul de moştenitor a fost anulat.
În ce priveşte cererea reconvenţionala formulată de pârâta G.A., s-a reţinut că i se cuvin cheltuielile de înmormântare, iar în ce priveşte celelalte pretenţii, acestea au fost respinse ca nedovedite.
Prin Decizia civilă nr. 91 din 7 februarie 2006, Tribunalul Constanţa, a admis apelul declarat de pârâta G.A., a schimbat în parte sentinţa de fond în sensul că a admis cererea reconvenţionala şi cu privire la cheltuielile de întreţinere ale imobilului în valoare de 1.393 lei ROL şi a dispus instituirea în favoarea pârâtei a unui drept de retenţie asupra apartamentului nr. 13 situat în Constanţa, până la achitarea sumelor reprezentând cheltuielile de întreţinere menţionate, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin Decizia nr. 500/C din 27 octombrie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta G.A. şi a modificat în parte Decizia recurată în sensul că a obligat reclamanta să plătească pârâtei G.A. şi următoarele sume: 8.238.100 ROL, diferenţă cheltuieli de înmormântare, 800.000 ROL, cheltuieli montare interfon, 1.105.000 ROL, butuc yală, 658.000 ROL impozit locuinţă 2003, 106.500 ROL, contravaloare abonament telefon, menţinând restul dispoziţiilor.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a reţinut în esenţă că unicul succesor al defunctei B.M. este intimata B.E., aceasta fiind ţinută pentru plata obligaţiilor moştenirii, respectiv pentru plata cheltuielilor efectuate de pârâtă cu întreţinerea şi conservarea imobilului, precum şi pentru sarcinile moştenirii.
Împotriva acestei decizii a declarat formulat contestaţie în anulare pârâta G.A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Prin Decizia nr. 4044 din 18 mai 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, faţă de dispoziţiile art. 319 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Urmare acestei soluţii, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Prin încheierile de şedinţă din data de 18 februarie 2008 şi 19 februarie 2008, instanţa a respins cererea de recuzare a judecătorilor ce alcătuiau completul de judecată, formulată de contestatoarea G.A.
Împotriva acestor încheieri a formulat contestaţie în anulare contestatoarea G.A.
Prin Decizia civilă nr. 137/C din 23 martie 2010 Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins contestaţia în anulare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că încheierile împotriva cărora s-a formulat contestaţie în anulare au caracter premergător, prin ele fiind soluţionat un incident procedural, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., împotriva acestora nu se poate exercita calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea G.A., solicitând trimiterea cauzei la alt complet de judecată pentru soluţionarea contestaţiei în anulare.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La termenul din 15 aprilie 2010, instanţa a invocat excepţia inadmisibilităţii declarării recursului, pe care o va analiza cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru următoarele considerente:
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea pronunţată într-o contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai odată cu fondul.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva deciziei prin care s-a soluţionat o cale de atac inadmisibilă, respectiv contestaţia în anulare formulată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a completului de judecată, este de asemenea inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIV.
IN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea G.A. împotriva deciziei nr. 137/C din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2278/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2275/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
