ICCJ. Decizia nr. 2273/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2273/2010
Dosar nr.5756/2/2007
Şedinţa publică din 14 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 22 februarie 2005 reclamanta P.N. a chemat în judecată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicitând:
- anularea Deciziei nr. 57/2005 emisă de pârâtă,
- acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de acţiuni la o societate comercială tranzacţionată pe o piaţă de capital pentru apartamentele A şi B de la et. 1, ap. A de la et. 6 şi terenul aferent acestora, situate în Bucureşti, sector 2 şi pentru activele care au fost deţinute la SN de Construcţii SAR „SONACO".
În motivarea acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ. şi Legea nr. 10/2001, reclamanta a susţinut că:
- prin Decizia nr. 57/2005, AVAS i-a respins notificarea reţinând că nu a făcut dovada calităţii de moştenitoare a defunctei E.C.C. şi a faptului că aceasta din urmă este una şi aceeiaşi persoană cu C.C.
- s-a mai reţinut şi faptul că nu s-a dovedit calitatea de acţionar a E.C.C. la societatea naţionalizată conform art. 22 şi 32 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Sentinţa nr. 535/2005 a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
S-a reţinut:
- prin coroborarea menţiunilor din extrasul registrului stării civile pe anul 1947, cu cele ale Certificatului de moştenitor 340/1975 şi jurnalul nr. 11074/1947 s-a dovedit că E.C.C. şi C.C. este una şi aceiaşi persoană,
- nu s-a dovedit însă calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei la acordarea de măsuri reparatorii, deoarece în inventarul averii rămase de pe urma defunctului L.C. (soţul E.C.C.) acţiunile de la SN de Construcţii SAR „SONACO" nu sunt precizate ca număr şi valoare,
- nu s-a probat că acţiunile revendicate s-au aflat în patrimoniul E.C.C., la data naţionalizării şi că imobilul revendicat s-ar fi aflat în patrimoniul acesteia sau al societăţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă prin Decizia nr. 299 din 10 iulie 2006 a respins apelul declarat de reclamantă.
S-a reţinut că nu se cunoaşte circuitul juridic al acţiunilor la SN de Construcţii SAR „SONACO",de la data decesului lui L.C. şi până la momentul naţionalizării.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 5042 din 20 iunie 2007 a admis recursul reclamantei şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de apel.
S-a reţinut că:
- în tabloul acţionarilor de la 20 decembrie 2947 defunctul L.C. deţinea 21,80% din totalul acţiunilor Sonaco,
- la data decesului 15 iunie 1947 L.C. era căsătorit cu E.C.C., care s-a recăsătorit în anul 1958 cu R.C.
- la data decesului C.C. 1 decembrie 1974 moştenitorii aceştia erau soţul R.C. şi fiul L.C.
- în 1981 R.C. lasă ca legatar universal pe reclamantă care are astfel calitatea de persoană îndreptăţită.
- la stabilirea valorii acţiunilor se vor avea în vedere dispoziţiile art. 31 alin. (4) din Legea 10/2001 şi bilanţul contabil de la 31 decembrie 1954,
- este necesar efectuarea unei expertize tehnice pentru individualizarea imobilului care a constituit activul fostei societăţi naţionalizate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, rejudecând, prin Decizia nr. 86 din 3 februarie 2009 a admis apelul reclamantei şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul anulării Dispoziţiei nr. 57/2005 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o la măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 474.211,25 RON reprezentând 21,80% din activul net al SN de Construcţii SAR „SONACO", pentru apartamentele 3, 4 şi 14 din imobilul revendicat.
1. La data de 3 martie 2009 pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a declarat recurs prin care a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei şi pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct 9 C. proc. civ. pârâta a susţinut:
- AVAS nu mai are competenţa de a acorda măsuri reparatorii în echivalent ci doar de a propune aceste măsuri şi a le comunica Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,
- nu s-au făcut dovezi pertinente cu privire la calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei,
- nu s-a dovedit că imobilul revendicat s-ar afla în patrimoniul E.C.C. ori al societăţii Sonaco la data naţionalizării.
2. La 9 martie 2009 a formulat recurs şi reclamanta, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a susţinut:
Cu privire la motivul prevăzut în art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
S-au încălcat dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. deoarece hotărârea nu cuprinde toate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei în a pronunţa soluţia dată,
Cu privire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
- nu a ţinut cont de probele admise şi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi care ar fi condus la o soluţie diferită decât cea pronunţată,
- nu s-au respectat dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. acordându-se mai puţin decât s-a cerut.
Recursurile vor fi admise pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 302/2009 intrată în vigoare la 6 octombrie 2009, s-a modificat alin. (3) din art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit căruia, măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute la alin. (1) se propun după stabilirea valorii recalculate a acţiunilor, prin Decizia motivată a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului.
Această modificare intervenită în timp ce cauza se judeca în recurs este incidenţă în cauză şi nu se încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, pentru că în ceea ce priveşte raportul juridic, naşterea acestuia este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul constituirii sale, dar situaţiile juridice ulterioare, ce îşi au izvorul în acel raport, vor rămâne guvernate de dispoziţiile legii în vigoare la momentul derulării lor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 5042 din 20 iunie 2007 a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de apel reţinând că autorul reclamantei defunctul L.C. deţinea 21,80% din totalul acţiunilor Sonaco şi că pentru stabilirea valorii acţiunilor se vor avea în vedere dispoziţiile art. 31 alin. (4) din Legea 10/2001 şi bilanţul contabil de la 31 decembrie 1954.
Cu privire la imobil alcătuit din cele 3 apartamente situate în Bucureşti, sector 2 şi a terenului aferent acestora s-a arătat că este necesar efectuarea unei expertize tehnice pentru individualizarea acestui imobil care a constituit activul fostei societăţi naţionalizate.
Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., "în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Regula enunţată de textul citat vizează obligativitatea îndrumărilor date de instanţa de casare cu privire la problemele de drept dezlegate de către aceasta şi cu privire la necesitatea administrării unor probe. Precizările pe care le face textul citat sunt categorice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunţate.
La dosar există dovezi cu privire la calitatea de acţionar a autorului reclamantei, la Societatea Sonaco, preluată de stat, urmare naţionalizării prin Legea nr. 119/2948 cât şi cu privire la numărul acţiunilor deţinute de acesta şi anume 825, reprezentând o cotă de 21.80% din capitalul social al acesteia.
Prin notificarea nr. 4212 din 22 octombrie 2001 reclamanta a solicitat măsuri reparatorii pentru apartamentele A şi B de la etajul 1, apartamentul B de la etajul 6 şi terenul aferent acestora, apartamente care compun imobilul situat în sector 2, Bucureşti, precum şi pentru celelalte active ce au aparţinut fostei Societăţi Naţionale de Construcţii SAR Sonaco.
Instanţa trebuia să ţină cont de îndrumările deciziei de casare, în sensul că potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 31 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, urmare modificărilor şi completărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, să procedeze la stabilirea valorii recalculate a activelor societăţii, identificând conform cotei deţinute de autorul reclamantei, atât imobilele revendicate cât şi celelalte active ale societăţii, conform bilanţului contabil de la 31 decembrie 2945, aşa cum s-a solicitat prin notificare.
Aşa fiind, în raport de dispoziţiile art. 312 şi 313 C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa Decizia recurată şi se va trimite cauze spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta P.N. şi de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Deciziilor nr. 86 din 3 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2298/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2274/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
