ICCJ. Decizia nr. 2282/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2282/2010
Dosar nr. 2045/1/2009
Şedinţa publică din 15 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 5015 din 29 iunie 2004, contestatorul B.S. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Timişoara, să dispună anularea Dispoziţiei nr. 1125 din 20 mai 2004 emisă de intimat şi restituirea în natură a imobilului constând în teren înscris în C.F. 1684 Freidorf, nr. top 392/3/d/1 şi 411/1/a/1.
Prin sentinţa civilă nr. 1973 din 24 aprilie 2008, pronunţată în dosarul nr. 19863/1/2005, în rejudecare după casare, dispusă prin Decizia civilă nr. 2864 din 2 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.S. împotriva pârâtului Primarul municipiului Timişoara; a anulat în parte Dispoziţia nr. 1125 din 20 mai 2004 emisă de pârât, în ceea ce priveşte pct. 1 al acesteia, vizând respingerea notificării nr. 771 din 10 august 2001 formulată de contestator, cu privire la imobilul-teren în suprafaţă de 557 mp, situat în Timişoara, str. Ardealul nr. 4A, înscris în C.F. nr. 1684 Freidorf, nr. top 392/3/d/1 şi 411/1 /a/1; a dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului înscris în C.F. nr. 1684 Freidorf, nr. top 411/1/a/1, teren în suprafaţă de 286 mp şi nr. top. 392/3/d/1/1, teren în suprafaţă de 110 mp, potrivit expertizei tehnice judiciare, specialitatea topografie, efectuată în cauză de expert Rusu Mircea, ce face parte integrantă din hotărâre, iar pentru terenul ocupat de construcţii, a obligat pârâtul să înainteze dosarul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea de Despăgubiri, în conformitate cu titlul VII din Legea nr. 247/2005.
A menţinut în rest prevederile dispoziţiei contestate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că imobilul cu nr.top 392/3/d/1 şi nr.top 411/1/a/1, înscris în C.F. nr. 1684 Freidorf, constând în teren în suprafaţă de 557 mp şi casă, a aparţinut reclamantului B.S., cu titlul de moştenire asupra terenului şi edificare asupra construcţiei.
La data de 14. octombrie 1985, B.S. a vândut numitei K.V.F. construcţia, iar terenul în suprafaţa de 809 mp a trecut în proprietatea Statului Român, în baza Legii nr. 58/1974.
Casa edificată pe terenul revendicat a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 47/1989, fiind demolată pentru construirea unor blocuri.
Cu privire la imobilul în litigiu au formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001 atât reclamantul B.S., cât şi numiţii K.V.F., M.V. şi M.L., solicitând restituirea în natură a acestuia.
Prin Dispoziţia nr. 1125 din 20 mai 2004, pârâtul Primarul municipiul Timişoara a respins ambele notificări, cu motivarea că imobilul revendicat de B.S. nu cade sub incidenţa Legii nr. 10/2001, faţă de art. 1.4 lit. c) din HG nr. 498/2003, iar K.V.F., M.V. şi M.L. nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite şi a dreptului de proprietate invocat.
Contestaţia formulată de către K.V.F., M.V. şi M.L. împotriva dispoziţiei, a fost respinsă, în mod irevocabil, de către instanţele judecătoreşti.
Prima instanţă a considerat întemeiată contestaţia reclamantului B.S.
Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii, prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată, persoanele fizice, proprietare ale imobilului la data preluării abuzive.
În speţă, aşa cum rezultă din conţinutul C.F. nr. 1684 Freidorf, imobilul cu nr. top 392/3/d/1 şi nr. top 411/1/a/1, constând în teren în suprafaţă totală de 557 mp a aparţinut reclamantului B.S., la data aplicării Legii nr. 58/1974.
Prin notificarea formulată, reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului situat în Timişoara, înscris în C.F. nr. 1684 Freidorf, nr. top 392/3/d/1 şi nr. top 411/1/a/1, în suprafaţa totală de 557 mp, iar în acest cadru s-a pronunţat pârâtul şi în aceleaşi limite a fost învestită prima instanţă, spre soluţionare.
S-a reţinut, că, prin raportul de expertiză efectuat de expertul judiciar topograf, s-a depăşit limitele învestirii instanţei, acesta pronunţându-se cu privire la numerele top ce nu au făcut obiectul judecăţii, respectiv nr. top. 392/3/c şi 412/1/a/1; că nu poate fi primită o precizare a contestaţiei după casarea cu trimitere spre rejudecare, potrivit dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., şi, cu atât mai puţin, după închiderea dezbaterilor, şi că se restituie în natură parcelele nr. top 411/1/a/1, teren în suprafaţă de 286 mp, şi nr. top 392/3/d/1/1, teren în suprafaţa de 110 mp înscris în C.F. 1684 Freidorf, acestea făcând obiectul cauzei şi fiind libere de construcţii sau lucrări de utilitate publică.
Prin Decizia civilă nr. 14/A din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă a admis apelul declarat de reclamantul B.S.; a schimbat, în parte, hotărârea atacată, în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamant a suprafeţei de 557 mp, înscrisă în C.F. nr. 1684 Freidorf, compusă din parcelele nr. top 411/1/a/1 de 286 mp, nr. top. 392/3/c de 126 mp, nr. top 412/1/a/1 de 45 mp şi nr. top.392/3/d/1/1 de 100 mp; a menţinut hotărârea atacată în privinţa anulării parţiale a Dispoziţiei nr. 1125 din 20 mai 2004 emisă de pârât şi a respins apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timişoara, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că apelul reclamantului este întemeiat, urmând a fi admis, iar apelul pârâtului este neîntemeiat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente :
În privinţa apelului formulat de pârâtul Primarul municipiului Timişoara, instanţa a constatat criticile neîntemeiate, întrucât s-a făcut dovada că din anul 1975, prin moştenire, reclamantul B.S. a fost proprietarul terenului revendicat, deci anterior preluării acestuia de către stat, fapt confirmat de înscrierile din C.F. nr. 1684 Freidorf, reclamantul făcând, astfel, dovada calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, precum şi a dreptului de proprietate invocat.
În ceea ce priveşte includerea sau nu a terenului în litigiu în categoria imobilelor ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, s-a reţinut că acest aspect a fost tranşat irevocabil de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 2864 din 2 martie 2006, prin care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât imobilul - teren în litigiu, cade în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Întregul teren, în suprafaţă de 809 mp, înscris în C.F. nr. 1864 Freidorf, a trecut în proprietatea statului de la reclamant, în anul 1985, în baza Legii nr. 58/1974, numitei K.V.F. vânzându-i-se doar construcţia.
In cauză s-a efectuat o expertiză topografică, iar expertul a constatat că libere de construcţii sunt şi alte suprafeţe de teren din cel preluat de stat de la reclamant, înscrise în aceeaşi carte funciară, nr. 1684 Freidorf, motiv pentru care reclamantul a solicitat şi restituirea acestora.
Astfel, s-a făcut dovada că din terenul de 809 mp, preluat de stat de la reclamant în anul 1985, în baza Legii nr. 58/1974, sunt libere de construcţii mai multe parcele, care însumează suprafaţa de 557 mp, solicitată de reclamant atât prin notificare, cât şi prin acţiune.
Conform suplimentului la raportul de expertiză şi răspunsului la obiecţiuni, întocmite în cursul judecării apelului de către expertul R.M. (fila 24), sunt libere de construcţii şi pot fi, deci, restituite reclamantului parcelele cu următoarele numere topografice: 411/1/a/1 de 286 mp, 392/3/c de 126 mp, 412/1/a/1 de 45 mp şi 392/3/d/1/1 de 100 mp
Restul suprafeţei (din 809 mp) de 252 mp, compus din parcelele nr. top 412/1/a/2 (81 mp) şi nr. top 392/3/d/1/2 (171 mp), rămâne în proprietatea Statului Român, fiind aferent blocului B4.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Primarul municipiului Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
Hotărârile pronunţate de instanţele de fond si apel, sunt nelegale si netemeinice, întrucât nu ţin cont de probatoriul administrat în cauza.
Prin Notificarea cu nr. 771/2001, B.S. a solicitat restituirea în natură/despăgubiri băneşti prin echivalent, a imobilului situat în Timişoara, înscris în C.F. nr. 1684 Freidorf, cu nr. top. 392/3/d/1 şi nr. top 411/1/a/1, iar din actele depuse la dosarul administrativ rezultă că solicitantul nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită si a dreptului de proprietate invocat.
Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, prin Dispoziţia primarului municipiului Timişoara nr. 1125/2004, a respins notificarea reclamantului, deoarece terenul în litigiu nu cade sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Prin contestaţia formulată, contestatorul a solicitat anularea dispoziţiei de respingere a notificării, având ca obiect restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 557 mp situat în intravilanul Municipiului Timişoara, înscris în C.F. nr. 1648 Freidorf, nr.top. 392/3/b/1 si nr. top 411/1/a/1.
Din înscrierile din C.F., rezultă că în anul 1985 contestatorul a vândut construcţia situată pe terenul identificat anterior, numitei K.V.F., terenul intrând în proprietatea Statului Român în baza Legii nr. 58/1974, iar în urma „naţionalizării", pe o parcelă de teren a fost edificat un bloc de locuinţe.
Instanţa de fond, în rejudecare, în mod corect a constatat faptul că reclamantul nu putea să-şi extindă limitele cu privire la alte numere top. decât cele solicitate prin notificare, cât si prin cererea introductivă, şi s-a pronunţat cu privire la toate capetele de cerere formulate de către reclamant. În situaţia în care expertul se pronunţă cu privire la alte aspecte decât cele solicitate de către instanţă, aceasta din urmă are dreptul să cenzureze expertiza la obiectivele formulate, precum şi la capetele de cerere din cererea de chemare în judecată.
Reclamantul a mai arătat, prin cererea de apel, faptul că prin notificarea adresată Primăriei municipiului Timişoara, precum şi prin contestaţia formulată împotriva dispoziţiei primarului, nu a solicitat decât restituirea terenului înscris în C.F. nr. 1684 Freidorf, cu nr. cadastrale identificate şi reţinute în mod corect, de către instanţa de fond.
S-a concluzionat, că, în mod greşit, instanţa de apel a admis apelul reclamantului, schimbând hotărârea atacată si dispunând restituirea în natură a suprafeţei de 557 mp teren, întrucât nu poate fi primită o precizare a contestaţiei după casare cu trimitere spre rejudecare, potrivit dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., cu atât mai puţin după încheierea dezbaterilor şi fără a fi discutată în contradictoriu cu părţile.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Susţinând că instanţa de apel a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 557 mp teren, depăşind astfel limitele judecăţii cu privire şi la alte numere top, deşi, prin notificarea formulată, reclamantul a solicitat Primăriei municipiului Timişoara restituirea terenului înscris în C.F. nr. 1684 Freidorf, şi că nu poate fi primită această precizare a contestaţiei după casare cu trimitere spre rejudecare, potrivit art. 315 C. proc. civ., şi după închiderea dezbaterilor, fără a fi pusă în discuţia părţilor, recurentul-pârât invocă, implicit, pronunţarea deciziei recurate cu depăşirea cadrului procesual stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată, nesocotind, astfel, prevederile art. 126 alin. (9) C. proc. civ., potrivit cărora „judecătorii hotărâse numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii", şi cu încălcarea principiului contradictorialităţii, ca principiu de bază al procesului civil ce impune asigurarea drepturilor părţilor de a lua cunoştinţă de pretenţiile reciproce, şi de a administra probatoriul necesar.
Această critică este nefondată, deoarece terenul restituit în natură reclamantului prin Decizia contestată, în suprafaţă de 557 mp, înscris în C.F. 1684 Freidorf, este cel solicitat de către reclamant prin notificarea nr. 771 din 10 august 2001, cât şi prin contestaţia formulată împotriva Dispoziţiei nr. 1125 din 20 mai 2004 emisă de pârât, astfel că obiectul litigiului nu a fost depăşit, procesul desfăşurându-se în limitele cadrului procesual stabilit de contestator prin cererea de chemare în judecată.
Împrejurarea că în cuprinsul notificării reclamantul nu a indicat toate numerele de top ale parcelelor ce compun terenul în suprafaţă de 557 mp, înscris în C.F. 1684 Freidorf, nu înseamnă că reclamantul nu este îndreptăţit la restituirea întregii suprafeţe de teren.
Indicarea ulterioară a nr. topo nu reprezintă o încălcare a cadrului procesual cu care reclamantul a învestit instanţa, în al doilea ciclu procesual, câtă vreme prin notificarea nr. 771 din 10 august 2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001, cât şi prin contestaţia formulată, reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului înscris în C.F. nr. 1684 Freidorf şi, deci, implicit, a tuturor parcelelor ce compun această suprafaţă.
Pe de altă parte, pârâtul-recurent a avut cunoştinţă de pretenţia reclamantului de a i se restitui în natură suprafaţa de 557 mp teren, înscrisă în C.F. 1684 Freidorf, situată în Timişoara, şi a putut să-şi facă toate apărările în timpul procesului, în legătură cu pretenţia concretă a reclamantului.
De aceea, critica formulată de recurentul-pârât potrivit căreia Decizia recurată a fost dată cu încălcarea principiilor disponibilităţii şi contradictorialităţii, este nefondată.
Critica potrivit căreia reclamantul nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la restituire în baza Legii nr. 10/2001 şi a dreptului de proprietate invocat, este nefondată.
Astfel, intimatul-pârât a avut calitatea de proprietar al terenului în litigiu, în suprafaţă de 809 mp, potrivit extrasului de C.F. nr. 1684 Freidorf, ce a trecut în proprietatea statului, conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 58/1974, urmare a vânzării construcţiei edificată pe acesta, care a fost expropriată în anul 1989, şi demolată, ulterior, în scopul realizării unui bloc de locuinţe.
Scopul exproprierii s-a realizat parţial, edificându-se un bloc de locuinţe pe o parte de teren, însă a rămas liberă de orice construcţii sau investiţii suprafaţa de 557 mp teren, a cărei restituire în natură s-a solicitat prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, de către intimatul-reclamant.
Prin urmare, reclamantul a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, republicată, şi a dreptului de proprietate invocat.
Critica potrivit căreia imobilul nu cade sub incidenţa Legii nr. 10/2001, nu va fi primită şi analizată, faţă de împrejurarea că această problemă de drept a fost dezlegată de instanţa de recurs, în primul ciclu procesual, devenind obligatorie pentru instanţa de trimitere, potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu mai poate face obiectul controlului judiciar în ciclurile procesuale subsecvente.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va dispune respingerea recursului declarat de pârâtul Primarul municipiului Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 14/A din 28 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 20 octombrie.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2280/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2278/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
