ICCJ. Decizia nr. 2285/2010. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2285/2010
Dosar nr. 8708/1/2009
Şedinţa publică din 15 aprilie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă.
Prin Decizia civilă nr. 6804 din 19 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins ca tardiv recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Arad, împotriva deciziei civile nr. 252 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa supremă a fost avut în vedere următoarele considerente de fapt şi de drept.
Decizia civila recurată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 19 decembrie 2008, acesta având dreptul legal să declarare recurs, conform art. 301 C. proc. civ., în termen de 15 zile de la această dată, respectiv până la data de 5 ianuarie 2009.
Cum cererea de recurs a primit viza de primire la data de 6 ianuarie 2009 (fila nr. 2, dosar de recurs), s-a apreciat că recursul a fost declarat după expirarea termenului legal, motiv pentru care recursul a fost respins ca tardiv.
Împotriva deciziei civile nr. 6804 din 19 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a formulat contestaţie în anulare D.G.F.P. Arad, la data de 3 noiembrie 2009, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Decizia civilă prin care s-a constatat tardivitatea recursului este vădit nelegală, fiind rezultatul unei greşeli materiale, încadrându-se in prevederile art. 318 C. proc. civ., al căror conţinut prescriu următoarele „ (1) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
S-a susţinut ca, prin Decizia civilă atacată in mod greşit nu s-a reţinut că Decizia civilă nr. 252 din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a fost comunicată la data de 18 decembrie 2008 la sediul D.G.F.P. Arad şi la data de 19 decembrie 2008 la sediul Ministerului Finanţelor Publice Bucureşti, iar recursul a fost depus la data de 29 decembrie 2008.
Instanţa de recurs s-a aflat într-o eroare materială, întrucât recursul a fost formulat şi depus prin poşta specială la data de 29 decembrie 2008, deci în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
S-a arătat ca termenele se socotesc pe zile libere, nefiind luată în considerare nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul, iar dacă termenul se sfârşeşte într-o zi nelucrătoare, acesta se prelungeşte până la sfârşitul primei zile de lucru următoare, aşa cum se prevede la art. 101 C. proc. civ.
În sprijinul celor susţinute in cuprinsul contestaţiei in anulare, s-a depus la dosarul cauzei si borderoul nr. 30 din 29 decembrie 2008, prin care s-a predat la poşta specială (SRI) recursul (la data de 29 decembrie 2008) înregistrat la autoritatea emitentă sub nr. 40766 din 22 decembrie 2008.
În conformitate cu prevederile art. 104 C. proc. civ. „actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia in anulare este neîntemeiata pentru considerentele ce urmează:
In fapt, Decizia recurata a fost comunicată recurentului-pârât la data de 19 decembrie 2008, acesta având dreptul legal să declarare recurs, conform art. 301 C. proc. civ., în termen de 15 zile de la data comunicării, respectiv până la data de 05 ianuarie 2009.
Cererea de recurs a fost înregistrată la data de 06 ianuarie 2009, fiind însoţită de un plic, fără insa ca acesta sa aibă stampila oficiului poştal, singura in măsura sa facă dovada certa a expedierii ei in condiţii de regularitate procedurala - art. 104 C. proc. civ.
În raport de aceste date concrete, singurele existente la dosarul cauzei in recurs, instanţa, fără să săvârşească nici o eroare de calcul sau de consemnare a elementelor susmenţionate, pertinente sub aspectul calculului termenului de recurs, în mod corect a reţinut tardivitatea recursului declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Arad.
Într-o astfel de cale extraordinară de atac nu i se poate solicita instanţei să-şi retracteze hotărârea şi să reevalueze situaţia în contextul unui probatoriu îmbunătăţit, întrucât dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. - „ hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare - au un conţinut restrictiv ce nu poate fi nesocotit.
Prin dispoziţia legală menţionată - temeiul juridic expres al contestaţiei in anulare - legiuitorul nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de către aceeaşi instanţă, sub pretextul unei greşite aprecieri a probelor administrate in cauza sau unei greşite interpretări a legii - de drept material si/sau procedural, ştiut fiind că anularea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pentru astfel de motive ar echivala cu o nesocotire a puterii lucrului judecat, prezumţie de care se bucură astfel de hotărâri.
La dosarul cauzei în această cale extraordinară de atac, în sprijinul susţinerii că recursul a fost declarat in termen, s-a depus si borderoul nr. 30 din 29 decembrie 2008, prin care s-ar fi predat la poşta specială (SRI) recursul (la data de 29 decembrie 2008) înregistrat la autoritatea emitentă sub nr. 40766 din 22 decembrie 2008, fără ca acesta să constituie un argument pertinent pentru schimbarea soluţiei, întrucât, pe de o parte, reprezintă în sine un act nou neavut în vedere la data pronunţării, şi, pe de altă parte, irelevant sub aspect probator - nu se conjugă prin elemente certe de autenticitate cu cererea de recurs - art. 104 C. proc. civ.
Aşa fiind, cum soluţia instanţei de recurs nu este rezultatul unei greşeli materiale în accepţiunea prescrisa de art. 318 teza I C. proc. civ., contestaţia în anulare dedusă judecăţii nu poate fi primita, sens în care aceasta va fi respinsă ca neîntemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de D.G.F.P. Arad, pentru Ministerul Finanţelor Publice, în reprezentarea Statului Român, împotriva deciziei nr. 6804 din 19 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosar nr. 2604.1/108/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2334/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2324/2010. Civil → |
|---|
