ICCJ. Decizia nr. 2324/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2324/2010
Dosar nr. 3537/118/2007
Şedinţa publică din 19 aprilie 2010
Asupra recursului civil de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1298 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanţa a fost admisă acţiunea reclamanţilor C.D., C.M., C.V., B.B., B.C., B.I. şi C.A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local al municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar, ultimii fiind obligaţi să restituie reclamanţilor în natură terenul în suprafaţă de 300 mp situat în Municipiul Constanţa, identificat în raportul de expertiză şi Planul de situaţie – Anexa 1 la raport, întocmite de expert-tehnic M.C., prin punctele 1-2-3-4.
Reclamanţii C.D., C.M., C.V., B.B., B.C., B.I. şi C.A. au fost obligaţi să ramburseze suma de 675 lei, stabilită la nivelul anului 1975 care le-a fost achitată, reprezentând valoarea despăgubirii primite, sumă care să fie actualizată cu coeficientul privind actualizarea stabilit conform legislaţiei în vigoare.
Pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul local Constanţa au fost obligaţi să plătească reclamantului C.D. suma de 1300 lei, iar reclamantului C.V. - suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, imobilul-teren în suprafaţă de 300 mp şi construcţie situat în Municipiul Constanţa, a fost dobândit în proprietate de către C.I. şi C.M. prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8046 din 10 octombrie 1960 de fostul notariat de Stat al regiunii Dobrogea şi transcris sub nr. 1560 din 10 octombrie 1960.
Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 367 din 20 septembrie 1978 şi Decretul Prezidenţial nr. 64 din 3 aprilie 1975 s-a dispus exproprierea terenului şi demolarea construcţiei proprietatea autorilor reclamanţilor, în scopul construirii unui număr de 1588 apartamente, fiind acordate proprietarilor despăgubiri în cuantum de 675 lei pentru teren şi 720 lei pentru construcţie, aşa cum rezultă din procesul-verbal nr. 11 din 31 mai 1975, întocmit de Comisia judeţeană de evaluare din cadrul fostului Consiliu Popular Judeţean Constanţa.
Construcţia a fost demolată, dar terenul nu a fost utilizat pentru realizarea scopului pentru care s-a dispus exproprierea, nefiind afectat de construcţii de utilitate publică, fiind situat în aproprierea unor blocuri şi folosit ca grădină de către locatarii din zonă, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
Invocându-se art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, s-a arătat că în cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate parţial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcţiile rămase, iar pentru construcţiile demolate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea diferenţei dintre valoarea despăgubirii primite şi valoarea construcţiilor demolate, aşa cum a fost calculată în documentaţia de stabilire a despăgubirilor, actualizată cu coeficientul de actualizate stabilit conform legislaţiei în vigoare.
Instanţa a avut în vedere că, faţă de această dispoziţie legală, cât şi în raport de prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia intră sub incidenţa acestui act normativ orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, imobilul în litigiu intră sub incidenţa legii speciale privind măsurile reparatorii pentru imobilele preluate de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
S-a reţinut că reclamanţii fac parte din categoria persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, fiind moştenitorii proprietarilor deposedaţi [art. 3 lit. a) şi art. 4 alin. (2)].
În ceea ce priveşte situaţia faptică a imobilului, tribunalul a reţinut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert tehnic M.C., imobilul în litigiu este liber, nu este afectat de construcţii sau alte detalii de sistematizare, fiind identificat cu o suprafaţă de 300 mp, situat între punctele 1-2-3-4 din raportul de expertiză şi planul de situaţie – anexă la acest raport.
Prin apelul declarat de pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul local al municipiului Constanţa a fost criticată hotărârea instanţei de fond, susţinându-se că în mod greşit s-a admis acţiunea faţă de Consiliul local Constanţa, în condiţiile în care această entitate nu are calitate procesuală pasivă în cauză, faţă de atribuţiile limitative conferite de Legea nr. 215/2001 şi în absenţa oricăror obligaţii legale în materia Legii nr. 10/2001.
Critica apelanţilor vizează şi greşita respingere a obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză întocmit în cauză, în condiţiile în care notele critice s-au formulat de compartimentul de specialitate din cadrul autorităţii locale.
S-a mai susţinut că în cazul admiterii respectivelor obiecţiuni, s-ar fi putut constata de către expert o altă poziţionare a terenului revendicat, care în prezent este afectat de detalii de sistematizare, motiv pentru care nu poate fi restituit în natură.
De fapt, criticile din apel au vizat lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului local al municipiului Constanţa şi neclarificarea prin probe a situaţiei faptice privind terenul în litigiu sub aspectul stabilirii amplasamentului acestuia.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia nr. 212/C din 28 septembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii Consiliul local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul local Constanţa, raportat la dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 215/2001 s-a reţinut de către instanţa de apel că acesta are calitate procesuală pasivă.
În acest sens, s-a avut în vedere că chemarea în judecată a Consiliului local al municipiului Constanţa într-o acţiune pentru restituirea unui imobil în temeiul Legii nr. 10/2001 este justificată. Calitatea procesuală pasivă este rezultatul rolului conferit acestei entităţi potrivit art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001 în administrarea domeniului public şi privat al localităţii.
Cu toate că legea specială privind restituirea bunurilor preluate în mod abuziv de stat nu îi conferă atribuţii proprii în această procedură, consiliul local trebuie să stea în proces în măsura în care restituirea în natură sau prin compensare cu un alt teren solicitat de persoana îndreptăţită, pune în discuţie regimul juridic actual al imobilului şi documentaţiile de amenajare a teritoriului localităţii.
Şi critica referitoare la greşita soluţionarea de către judecătorul fondului a cererii de reevaluare a expertizei tehnice, urmare a obiecţiunilor formulate, s-a reţinut a fi nefondată.
Iniţial, apelanţii-pârâţi au învederat că expertul topo nu a identificat corect fostul amplasament al imobilului-teren pe care l-au solicitat, întrucât nu a respectat limitele acestuia existente la data exproprierii conform planului de situaţie anexă la Decretului nr. 64/1975.
Instanţa de apel a solicitat instituţiilor de specialitate mai multe acte vizând zona de amplasament a terenului în litigiu, legate de traseele de la data exproprierii a străzilor din zonă, dar respectivele instituţii au precizat că nu sunt în posesia unor astfel de documente.
Actele respective erau necesare pentru stabilirea elementelor de evaluare în aprecierea de către autoritatea locală a amplasamentului imobilului, respectiv afectarea lui actuală în raport de amplasamentul blocului S1A şi a străzii pentru a stabili dacă există alte elemente care să înlăture concluziile raportului de expertiză.
Faţă de această situaţie şi în absenţa unor acte concludente, instanţa de apel a reţinut că nu poate fi infirmată identificarea efectuată de expert în cauză, reconfirmată prin suplimentul la raportul de expertiză.
S-a reţinut că, în mod corect instanţa de fond a înlăturat din ansamblul probator extrasul din planul de situaţie ediţia 1995-1997 ca neconcludent, în raport de răspunsul autorităţii locale, din care rezulta că nu deţine planuri cadastrale ale zonei anterior momentului exproprierii şi demolării construcţiei şi nici ulterior sistematizării.
Împotriva deciziei nr. 212/C din 28 septembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, au declarat recurs pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Constanţa, solicitând în principal casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
În subsidiar, au solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului local al municipiului Constanţa şi aplicării Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În drept, nu au fost indicate temeiurile referitoare la criticile formulate şi în general criticile se referă la aspecte de netemeinicie.
Astfel, se constată că în dezvoltarea criticilor formulate, recurenţii fac referiri la interpretarea materialului probator administrat în cauză, susţinând că din raportul de expertiză topografică rezultă că a fost identificat şi localizat terenul revendicat „pe baza declaraţiilor părţii reclamante".
Se susţine că, terenul revendicat este afectat de construcţia blocului de locuinţe S1A, constituind cota indiviză a locatarilor, iar o altă parte este inclusă în domeniul public al municipiului Constanţa, atestat prin HG nr. 904/2002.
Recurenţii susţin lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al municipiului Constanţa în raport de dispoziţiile Legii nr. 215/2001 şi ale Legii nr. 10/2001.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Imobilul teren în suprafaţă de 300 mp şi construcţie, situat în Constanţa, ce face obiectul litigiului a fost dobândit în proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8046 din 10 octombrie 1960 de fostul Notariat de Stat al Regiunii Dobrogea şi transcris sub nr. 1560 din 10 octombrie 1960 de către C.I. şi C.M., antecesorii reclamanţilor.
În scopul construirii unui număr de 1588 apartamente s-a dispus exproprierea terenului şi demolarea construcţiei proprietatea autorilor reclamanţilor, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 367 din 20 septembrie 1978 şi Decretul Prezidenţial nr. 64 din 3 aprilie 1975, fiind acordate despăgubiri, astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. 11 din 31 mai 1975, întocmit de Comisia judeţeană de evaluare din cadrul fostului Consiliu Popular Judeţean Constanţa.
Conform materialului probator administrat, se reţine că imobilul construcţie a fost demolat, dar terenul nu a fost utilizat conform scopului pentru care s-a dispus exproprierea, nefiind afectat de construcţii de utilitate publică, aflându-se în aproprierea unor blocuri şi folosit ca grădină de către locatarii din zonă, aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, intră sub incidenţa acestui act normativ „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare", astfel că şi acest imobil intră sub incidenţa actului normativ precitat.
Potrivit Legii nr. 10/2001 sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură, sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
Reclamanţii din cauză fac parte din categoria persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii conform disp. art. 3 lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, fiind moştenitorii proprietarilor deposedaţi.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic M.C. s-a concluzionat că imobilul în litigiu este teren liber, neafectat de construcţii sau alte detalii de sistematizare, în suprafaţă de 300 mp, identificat prin punctele 1-2-3-4 din raport şi planul de situaţie – anexa 1 la respectivul raport.
Conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate parţial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcţiile rămase, iar pentru construcţiile demolate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În raport de textul enunţat, corect s-a soluţionat acţiunea reclamanţilor, dispunându-se restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 300 mp, soluţie menţinută prin hotărârea recurată.
Critica din recurs privind lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului local al municipiului Constanţa este nefondată, având în vedere că, chemarea în judecată a pârâtului într-o acţiune ce are ca obiect restituirea în natură a imobilului proprietate a intimaţilor-reclamanţi în baza Legii nr. 10/2001, este justificată de rolul conferit acestei entităţi prin art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001, în administrarea domeniului public şi privat al unităţii administrativ teritoriale, în patrimoniul căreia figurează bunul a cărui restituire se solicită.
Raportat la actele de dispoziţie conferite prin art. 36 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 Consiliului local, acesta are interesul de a se lămuri, chiar pe cale judecătorească, situaţia juridică a imobilelor solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Această autoritate locală, conform art. 21 din acelaşi act normativ, este autoritate deliberativă, iar potrivit art. 38 lit. f) din lege „consiliul local administrează domeniul public şi privat al comunei sau oraşului".
Consiliul local ca autoritate locală este cel care dispune de domeniul public şi privat al unităţii administrativ teritoriale, astfel că în cauza de faţă, care are ca obiect restituirea unui bun aflat în domeniul privat al municipiului Constanţa se impune în mod legal ca hotărârea pronunţată să-i fie opozabilă. Consiliul local al municipiului Constanţa, potrivit legii, are abilitatea legală de a dispune restituirea imobilului, în cazul în care se pronunţă o hotărâre judecătorească în acest sens.
În consecinţă, deşi legea specială a restituirii bunurilor preluate abuziv de stat, respectiv Legea nr. 10/2001, nu-i conferă în mod expres atribuţii administrative proprii în această procedură, consiliul local trebuie să stea în proces, în măsura în care restituirea în natură sau prin compensare cu un alt bun, solicitat de persoanele îndreptăţite la restituire, pune în discuţie regimul juridic actual al imobilului şi documentaţiile de amenajare şi urbanism ale localităţii.
În raport de dispoziţiile legale sus-menţionate şi de obiectul cauzei, corect a fost reţinută calitatea procesuală pasivă a Consiliului local al municipiului Constanţa.
Nefondată este şi critica ce vizează împrejurarea că din raportul de expertiză topografică (supliment) rezultă că expertul topo a identificat şi localizat terenul revendicat „pe baza declaraţiilor părţii reclamante" şi că „instanţa de apel, în mod greşit a respins solicitarea recurenţilor-pârâţi de a se efectua o nouă expertiză topo în cauză".
Instanţa de apel în mod corect a reţinut, în raport de probatoriile administrate că acestea sunt suficiente pentru soluţionarea cauzei şi a respins cererea privind efectuarea unei noi expertize topografice.
În acest sens, se reţine că a încuviinţat cererea de completare a probatoriului administrat la instanţa de fond, în condiţiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ., prin efectuarea suplimentului la raportul de expertiză tehnică topografică.
De asemenea, a solicitat recurenţilor-pârâţi să facă precizări în scris, şi să anexeze toate înscrisurile necesare pentru lămurirea aspectelor privitoare la amplasamentul corect al imobilului din litigiu.
Este adevărat că recurenţii-pârâţi au susţinut că expertul topo nu a identificat corect fostul amplasament al imobilului teren, solicitat în cauză, deoarece nu a respectat limitele acestuia la data exproprierii conform planului de situaţie anexă la Decretul nr. 64/1975 şi au solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, dar care a fost respins ca nefondat în mod corect, pentru următoarele considerente.
Instanţa de apel a solicitat SC P. SA Constanţa (fost I.P. Constanţa) copii certificate ale planurilor anexă la Decretul nr. 64/1975 pentru zona de amplasament a terenului în litigiu, dar, prin adresele nr. 549 din 13 mai 2009 şi 1656 din 26 iunie 2009, această unitate a precizat că nu deţine documentele solicitate.
De asemenea, s-a cerut Primăriei municipiului Constanţa să comunice instanţei precizări în legătură cu traseele străzilor ..... de la data exproprierii, în raport de lotul identificat cu nr. 18 în lista la Decretul nr. 64/1975, ca fiind al intimaţilor-reclamanţi, având în vedere că pe planul de situaţie - anexă la decret se regăseşte menţionată numai str.
Instanţa de apel a apreciat ca necesare aceste precizări pentru a se stabili care au fost elementele de evaluare în aprecierea de către autoritatea locală a amplasamentului imobilului conform planului de situaţie ediţia 1995-1997, respectiv afectarea lui actuală de construcţia blocului S1A şi de strada.
Prin adresa nr. R93524 din iunie 2009, emisă de Primăria municipiului Constanţa nu s-a putut infirma identificarea imobilului efectuată de către expert şi reconfirmată prin suplimentul la raportul de expertiză.
Distinct de cele expuse, trebuie avut în vedere că la data efectuării măsurătorilor pentru identificarea terenului, autoritatea locală a comunicat expertului că nu deţine planurile cadastrale ale zonei anterior exproprierii şi demolării şi nici ulterior sistematizării.
Pe baza probatoriilor administrate, corect s-a reţinut amplasamentul imobilului teren solicitat de reclamanţi, ca fiind cel identificat prin raportul de expertiză, neafectat de sarcini, situaţie în care poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament, fiind un teren liber.
Pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâţilor să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul local Constanţa împotriva deciziei civile nr. 212/C din 28 septembrie2009 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2285/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 2281/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
