ICCJ. Decizia nr. 2409/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2409/2010
Dosar nr. 7217/2/200.
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 10 februarie 2005 contestatoarea I.E. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 3477 din 10 noiembrie 2004, solicitând în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, să se dispună anularea acestei dispoziţii şi obligarea intimatei să restituie în natură întreaga suprafaţă de teren de 274 mp şi nu numai cea de 144,45 mp.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că, s-a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 270 mp, dar intimata, soluţionând notificarea a emis dispoziţia nr. 3477 din 10 noiembrie 2004, prin care a dispus restituirea suprafeţei de 144,45 mp, reţinând că restul terenului este afectat de elemente de sistematizare, fiind imposibil de restituit în natură.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 473 din 5 mai 2005, a respins ca neîntemeiată contestaţia.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pe suprafaţa de teren solicitată a fi restituită în natură se află o construcţie, respectiv blocul B 25 şi drept urmare, în mod corect a fost soluţionată notificarea, în sensul că s-a dispus restituirea în natură numai pentru terenul liber, care are suprafaţa de 144,45 mp.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 473 din 5 mai 2005 a respins ca nefondat apelul.
În considerentele deciziei s-a reţinut că reclamanta solicită diferenţa de la suprafaţa restituită la suprafaţa ce rezultă din actele de proprietate ale autorului său, respectiv 272,39 mp în total 128,01 mp, dar această suprafaţă de teren nu poate fi restituită în natură pe vechiul amplasament fiind ocupat cu construcţia blocului B 25.
S-a mai reţinut de asemenea că, propunerea expertului de a se acorda teren în compensare nu poate fi împărtăşită, deoarece acest teren este ocupat de aleea de acces, deci terenul nu este liber.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta şi prin Decizia nr. 3458 din 27 aprilie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul, s-a casat Decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În considerentele deciziei de casare s-a reţinut că instanţa de apel nu a avut în vedere criticile de apel prin care se arată faptul că pe teren sunt garaje şi un parcaj auto provizoriu, precum şi incidenţa acestui aspect asupra modului de soluţionare a cauzei în lumina Legii nr. 10/2001. S-a mai reţinut de asemenea că în rejudecare trebuie avută în vedere şi anexa nr. 7 a raportului de expertiză în baza căruia expertul a propus atribuirea terenului de 128,01 mp în schimbul celui ocupat de aleea de acces.
Rejudecând cauza după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a pronunţat Decizia civilă nr. 714 din 1 octombrie 2008 prin care a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că terenul în suprafaţă de 128 mp nu poate fi restituit în natură întrucât a fost prevăzut ca trotuar şi parcare ce constituie domeniul public.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Adresa Primăriei Municipiului Bucureşti aflată la fila 35 din dosar, prin care se susţine că terenul în litigiu în suprafaţă de 128 mp constituie domeniul public fiind afectat de trotuar şi parcare, se referă la terenul deja restituit prin dispoziţia nr. 3477 din 10 noiembrie 2004.
- Terenul în litigiu este liber, neafectat de construcţii, neafectat de alei pietonale şi se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 10/2001, putând fi restituit în natură. Aceste aspecte au fost constatate şi în conţinutul celor trei expertize efectuate în cauză.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat:
Reclamanta, în temeiul Legii nr. 10/2001 modificată, a notificat pârâta, solicitând restituirea terenului în suprafaţă de 270 mp teren situat în Bucureşti sector 4.
Prin dispoziţia nr. 3477 din 10 noiembrie 2004, s-a restituit în natură reclamanţilor numai suprafaţa de 144,45 mp din cei 270 mp solicitaţi prin notificare, pe motiv că restul terenului este ocupat cu construcţii.
Reclamanta susţine constant că suprafaţa de teren nerestituită (128 mp) este liberă, neafectată de construcţii, neafectată de alei pietonale şi se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 10/2001 – modificată.
Contrar acestor susţineri, instanţa de apel în rejudecare concluzionează că terenul în litigiu a fost prevăzut ca trotuar şi parcare şi constituie domeniul public al Municipiului Bucureşti.
Dar, aceste concluzii se fundamentează în principal pe adresa nr. 2462 din 9 mai 2008 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, aflată la fila 35 din dosar apel (rejudecare), adresă care vine în contradicţie totală cu conţinutul adresei emise tot de intimată, aflată la fila 16 dosar fond.
Mai mult, aşa cum bine se arată în motivele de recurs, expertiza B. dispusă de instanţă ca urmare a îndrumărilor date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în rejudecare, concluzionează că, terenul în suprafaţă de 128 mp (fila 28 dosar apel rejudecare) nu este afectat de căi de acces sau alei pietonale.
Cu toate acestea instanţa de apel reţine în motivare, concluziile expertizei C.G., efectuată la instanţa fondului, deşi instanţa supremă prin Decizia de casare dă îndrumări în sensul de a se lămuri pe deplin situaţia de fapt a terenului de 128 mp, prin efectuarea unei noi expertize, pe motiv că prima expertiză nu lămureşte pe deplin situaţia de fapt.
Având în vedere că expertiza B. concluzionează că terenul solicitat nu este afectat de căi de acces sau alei pietonale, însă aceste concluzii vin în contradicţie cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv adresa nr. 2462 din 9 mai 2008 emisă de intimată, este cert că situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită.
Potrivit art. 314 C. proc. civ. instanţa supremă hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
În speţa supusă analizei, situaţia de fapt a terenului în suprafaţă de 128 mp, aşa după cum s-a mai reţinut, nu a fost pe deplin stabilită, probele fiind contradictorii.
În rejudecare urmează să se completeze raportul de expertiză B., care va verifica susţinerile recurentei referitoare la conţinutul adresei emise de Primărie şi aflată la fila 35 dosar apel, în sensul dacă menţiunile din această adresă priveşte terenul deja restituit prin dispoziţia nr. 3477 din 10 noiembrie 2004 sau priveşte terenul în suprafaţă de 128 mp.
Referitor la adresa primarului sus arătată, expertul a menţionat doar că aceasta este contradictorie cu alte înscrisuri emise de aceeaşi intimată.
Trebuie avut în vedere că Legea nr. 10/2001 – modificată are un caracter reparator, iar art. 1 din această lege prevede că imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării.
În consecinţă, cu aplicarea dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze Decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta I.E. împotriva deciziei nr. 714 din 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2410/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2406/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs → |
|---|
