ICCJ. Decizia nr. 2421/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2421/2010
Dosar nr. 3133/2/2008
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la 2 aprilie 2009, revizuenţii M.G., M.N.M. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 351 din 2 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata M.E.
În motivarea cererii de revizuire s-a susţinut că instanţa de recurs prin constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 190 din 30 ianuarie 1997, a acordat mai mult decât s-a cerut, atâta timp cât autoarea recurentei a solicitat în subsidiarul acţiunii introductive constatarea nulităţii absolute parţiale iar nu totale a contractului sus citat ceea ce se subsumează cazului de vânzare prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. La data de 3 aprilie 2009, revizuenţii au solicitat revizuirea aceleiaşi decizii şi pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. constând în aceea că, între Decizia civilă nr. 351 din 2 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în dosarul nr. 22427/301/2006 şi sentinţa civilă nr. 10821 din 14 decembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului şi recursului, există contrarietate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1106 din 2 iulie 2009, a respins cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. ca neîntemeiată.
De asemenea, a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei materiale în judecarea revizuirii întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
În urma acestei soluţii cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 3133/2/2008.
În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7, revizuenţii susţin, în esenţă, că prin Decizia civilă nr. 351 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la 2 martie 2009 în dosarul nr. 22427/301/2006, s-a admis recursul formulat de M.E., s-a modificat în tot Decizia, în sensul că s-a admis apelul, s-a schimbat în tot sentinţa şi s-a admis acţiunea, constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 190 din 30 ianuarie 1997.
Prin admiterea recursului şi constatarea nulităţii absolute a contractului sus menţionat, instanţa de recurs a dat naştere unei hotărâri care vine în vădită contradicţie cu o altă hotărâre intrată în puterea lucrului judecat – sentinţa civilă nr. 10281 din 14 decembrie 2006, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1305 A din 26 octombrie 2007 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr. 9874/301/2006 între aceleaşi părţi, având aceleaşi calităţi procesuale şi cu aceeaşi cauză. Prin sentinţa civilă nr. 10281 din 14 decembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr. 9874/301/2006, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea, reţinându-se valabilitatea contractului atacat.
Prin această sentinţă civilă cât şi prin Decizia civilă nr. 1305 din 26 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în acelaşi dosar, s-a reţinut că părţile au încheiat un contract valabil sub aspectul stabilirii preţului, iar faptul că după nouă ani de la data încheierii actului, reclamanta a înţeles să conteste acest act, pe motiv că pârâţii nu şi-au executat obligaţia asumată prin declaraţia dată separat de contract, este lipsit de relevanţă în cauză. Se mai susţine în motivarea cererii de revizuire că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. având în vedere că între Decizia civilă nr. 351 din 2 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi sentinţa civilă nr. 10281 din 14 decembrie definitiv şi irevocabil, există următoarele elemente de identitate: aceleaşi părţi cu aceeaşi calitate procesuală, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză. Hotărârile sunt şi vădit potrivnice în sensul că în una din cauze, anume cea soluţionată irevocabil la 26 octombrie 2007 s-a statuat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare în timp ce în secunda cauză, soluţionată irevocabil la 2 martie 2009 s-a statuat contrariul, în sensul că, acelaşi contract este nul absolut. Autoritatea de lucru judecat, prevăzută de art. 1201 C. proc. civ. are la bază regula potrivit cu care o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută într-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuia să fie contrazisă de o altă hotărâre, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei.
În şedinţa publică din 22 aprilie 2010 intimata M.E. a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. – instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii – se va analiza cu prioritate excepţia tardivităţii cererii de revizuire, după cum urmează.
Termenul de revizuire (art. 324 C. proc. civ.) este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţa de recurs după evocarea fondului de la pronunţare pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri.
În speţa supusă analizei, ultima hotărâre şi anume, Decizia civilă nr. 351 a fost pronunţată la data de 2 martie 2009, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, iar cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la 02 aprilie 2009 (a se vedea fila 12 din acest dosar, cererea fiind comunicată instanţei prin poştă).
Data de 2 aprilie 2009 este menţionată pe plicul aflat la fila 12 din dosar.
Contrar celor susţinute de intimata M.E., cererea de revizuire nu a fost înregistrată la 3 aprilie 2009, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, ci a fost comunicată prin poştă la data de 2 aprilie 2009.
Or, potrivit art. 104 C. proc. civ., actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui.
În speţa supusă analizei, cererea de revizuire a fost înregistrată cu respectarea termenului de o lună prevăzut delege, având în vedere că hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată la 2 martie 2009, iar cererea de revizuire a acestei hotărâri a fost înregistrată la poştă la 2 aprilie 2009.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii cererii de recurs, ca nefondată.
Pe fond.
Revizuirea în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive; hotărârile judecătoreşti în cauză trebuie să fie potrivnice; existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii lucrului judecat.
În speţa supusă analizei s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 351 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 22427 din 3 ianuarie 2006, fiind contrară cu sentinţa civilă nr. 10281 din 14 decembrie 2006 definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1305 din 26 octombrie 2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. 9874/301/2006.
Cererea de revizuire este admisibilă, pentru următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 351 din 2 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în recurs, deci hotărârea este irevocabilă, s-a admis recursul formulat de recurenta-reclamantă M.E. împotriva deciziei civile nr. 1033 din 4 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi M.G. şi M.N.M. S-a modificat Decizia în sensul că s-a admis apelul formulat de reclamanta M.F. împotriva sentinţei civile nr. 2917 din 3 aprilie 2007 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, a schimbat în tot sentinţa, în sensul că s-a admis acţiunea şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 190 din 30 ianuarie 1997 la B.N.P. A.R.Z.
În această cauză, are calitatea de reclamantă M.F. (care a transmis pe parcurs calitatea procesuală lui M.E.) care a chemat în judecată pe pârâţii M.G. şi M.N.M., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate simulaţia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 190 din 30 ianuarie 1997 şi să se constate că voinţa reală a părţilor era de a încheia un contract de întreţinere cu clauza unui drept de abitaţie major, să se dispună rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată de către pârâţi. În subsidiar, reclamanta a solicitat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 190 din 30 ianuarie 1997 pentru lipsa consimţământului, respectiv pentru eroare obstacol.
Această cauză având ca părţi pe M.F. (M.E. prin transmiterea calităţii procesuale), M.G. şi M.N.M., s-a finalizat definitiv şi irevocabil prin Decizia nr. 351 din 2 martie 2009, care aşa după cum s-a arătat, a admis acţiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 190 din 30 ianuarie 1997, pe motiv că este lovit de nulitate absolută pentru lipsa consimţământului, făcându-se dovada îndeplinirii dispoziţiilor art. 948 pct. 2 şi ale art. 953 şi art. 954 C. civ.
S-a mai reţinut că, eroarea obstacol invocată de reclamantă, constă într-o falsă reprezentare a naturii juridice a actului civil care se încheie.
Prin sentinţa civilă nr. 10281 din 14 decembrie 2006 rămasă definitivă şi irevocabilă (a doua hotărâre pronunţată în aceeaşi cauză), s-a respins acţiunea formulată de aceeaşi reclamantă M.F. împotriva aceloraşi pârâţi şi anume M.G. şi M.N.M.. Obiectul cererii de chemare în judecată în această cauză îl reprezintă tot constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 190 din 30 ianuarie 1997 autentificat la B.N.P. A.R.Z.
În motivarea hotărârii de respingere a acţiunii având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 190 din 30 ianuarie 1997, s-a reţinut contrar deciziei civile nr. 351 din 02 martie 2009 că nu există motive de nulitate absolută nici în ceea ce priveşte preţul şi nici în ceea ce priveşte eroarea obstacol.
În concluzie, pe rolul instanţelor s-au derulat două cauze având aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză în care s-au pronunţat hotărâri contrare, aşa după cum s-a reţinut mai sus, fără a se invoca însă autoritatea de lucru judecat. În ambele cauze, contrar celor susţinute, s-au analizat atât motivele de nulitate ce privesc preţul, cât şi motivele de nulitate ce privesc eroarea obstacol.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi: în asemenea situaţie executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
Aşa fiind, Înalta Curte constată îndeplinite dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., motiv pentru care va admite cererea de revizuire şi va anula ultima hotărâre, respectiv Decizia civilă nr. 351 din 2 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Se va admite şi cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii cererii de revizuire invocată de intimata M.E.
Admite cererea de revizuire formulată de revizuenţii M.G. şi M.N.M.
Anulează Decizia nr. 351 din 2 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă pe intimata să plătească revizuenţilor M.G. şi M.N.M. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2422/2010. Civil. Conflict de muncă.... | ICCJ. Decizia nr. 2418/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
