ICCJ. Decizia nr. 2414/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2414/2010
Dosar nr. 550/35/2008
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 556/C din 19 septembrie 2006 Tribunalul Bihor a respins acţiunea prin care C.V. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 612 din 28 februarie 2006 a Primarului municipiului Oradea cu motivarea că imobilul ce a aparţinut reclamantului nu poate fi restituit în natură astfel încât soluţia propusă, şi anume aceea de a se acorda despăgubiri şi de a se înainta notificările Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, este legală.
Prin Decizia civilă nr. 29/A din 21 februarie 2007, Curtea de Apel Oradea a admis apelul reclamantului şi a schimbat în întregime sentinţa instanţei de fond, dispunându-se Primarului emiterea unei dispoziţii de restituire în natură prin compensare a unei suprafeţe de 432 mp teren în raza municipiului Oradea corespunzătoare suprafeţei preluate abuziv de către Statul Român.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a apreciat că simpla afirmaţie făcută de către unitatea administrativ teritorială că nu deţine teren pentru a fi oferit în compensare nu este suficientă pentru a înlătura această opţiune, cu atât mai mult cu cât terenurile ce se aflau în administrarea Agenţiei Domeniului Statului au fost transferate la dispoziţia Comisiilor de Aplicare a Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 10/2001 pentru a se putea atribui persoanelor îndreptăţite la imobile în natură.
Prin Decizia civilă nr. 887 din 13 februarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de Primarul municipiului Oradea, a casat Decizia Curţii de Apel Oradea şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului, solicitând suplimentarea probaţiunii pentru a se putea stabili dacă în patrimoniul unităţii administrativ teritoriale există terenuri libere de construcţii de aceeaşi valoare şi caracteristici cu ale terenului preluat care să poată fi utilizate în procedura compensării.
Prin Decizia civilă nr. 50/A din 18 martie 2009 Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de apelantul-reclamant C.V., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Oradea împotriva sentinţei civile nr. 556/C din 19 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bihor pe care a schimbat-o în întregime, în sensul că s-a admis acţiunea formulată de reclamantul C.V., a dispus ca Primarul Municipiului Oradea să modifice dispoziţia nr. 612 din 28 februarie 2006 în sensul restituirii în natură în favoarea reclamantului C.V. a suprafeţei de 200 mp teren în compensare în intravilanul Municipiului Oradea iar, pentru diferenţa de 232 mp teren să se continue procedurile de acordare a despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Curtea de Apel Oradea a făcut nenumărate demersuri pentru a clarifica aspectele subliniate de instanţa de recurs, cu atât mai mult cu cât pe durata soluţionării apelului a fost adoptată HG nr. 1087 din 10 septembrie 2008, iar potrivit art. 4 din acest act normativ s-a aprobat trecerea în domeniul privat al statului a unor suprafeţe de teren aflate în domeniul public al statului şi în administrarea domeniilor statului şi transmiterea acestora la cererea comisiilor judeţene, comisiilor locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru persoanele fizice îndreptăţite. Cercetând anexa 3 în care sunt cuprinse aceste terenuri se constată că este vorba de un total de 181,31 ha la nivelul municipiului Oradea.
Apelantul a depus la dosarul cauzei anunţuri publice prin care unitatea administrativ teritorială vinde la licitaţie publică terenul din domeniul privat al acesteia, făcând astfel dovada că există astfel de imobile care i-ar putea fi oferite prin compensare.
Administraţia imobiliară Oradea a comunicat instanţei că nu deţine imobile care să facă obiectul compensării în condiţiile art. 1 coroborat cu art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar prin adresa nr. 103558 din 10 martie 2009 Primarul municipiului Oradea a comunicat instanţei că terenurile care sunt cuprinse în HG nr. 1087/2008 au o destinaţie specială urmând a face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele care se încadrează în prevederile legii fondului funciar.
Faţă de această apărare, formulată oral de reprezentantul Primăriei la un termen anterior – apelantul a precizat că a solicitat acest teren şi în temeiul Legii nr. 18/1991 şi că cererea i-a fost respinsă, fiindu-i respinsă şi în temeiul Legii nr. 10/2001.
Mai mult, s-a făcut dovada depunerii cererii la 19 martie 1991 şi a revenirilor ulterioare dar, Primăria Municipiului Oradea a arătat că cererea formulată în temeiul Legii nr. 18/1991 nu a fost soluţionată deoarece terenul face obiectul Legii nr. 10/2001, aspect care nu avea cum să fie cunoscut cu 10 ani în urmă.
În aceste condiţii, văzând eforturile pe care apelantul – reclamant le-a făcut din anul 1991 şi până în prezent prin care a solicitat restituirea în natură a unui teren care, a precizat în faţa instanţei ca fiind suprafaţă de 200 mp, pe care îl solicită în natură, fiind de acord cu acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de 232 mp, văzând destinaţia terenurilor cuprinsă în HG nr. 1987/2008 şi faptul că apelantul a făcut cerere şi în temeiul Legii nr. 18/1991, instanţa a admis apelul în baza dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ., a schimbat sentinţa Tribunalului Bihor în sensul restituirii în natură a unei parcele de 200 mp în intravilanul municipiului Oradea, urmând ca pentru diferenţa de 232 mp să se continue procedurile de acordare a despăgubirilor.
Împotriva deciziei a declarat recurs Primarul Municipiului Oradea care a susţinut următoarele motive de nelegalitate a deciziei recurate:
Se susţine că în mod greşit Curtea de Apel Oradea a dispus admiterea apelului, modificarea dispoziţiei nr. 612/2006 dispunând obligarea Primarului Municipiului Oradea la restituirea în natură a unei suprafeţe de teren de 200 mp pe raza Municipiului Oradea în compensare pentru restul suprafeţei de 232 mp, fiind menţinută dispoziţia atacată, şi continuarea procedurilor de acordare a despăgubirilor.
Se consideră că instanţa de apel nu a aplicat considerentele deciziei de casare, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că entitatea investită cu soluţionarea notificării nu are identificate bunuri care să poată face obiectul Legii nr. 10/2001.
Pe de altă parte, se susţine că, în cazul acordării măsurilor reparatorii prin compensare cu alte bunuri, acestea din urmă trebuie să fie oferite de entitatea investită cu soluţionarea notificării, ofertă ce nu există în litigiul respectiv.
O altă critică vizează faptul că terenurile identificate în HG nr. 1087/2008, la care face referire instanţa au o destinaţie clară şi precisă, urmând a face obiectul reconstituirii în temeiul legilor fondului funciar, neputând fi satisfăcute eventualele cereri de compensare formulate în temeiul altor acte normative.
Se susţine în drept aplicarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
În mod corect Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 50/A din 18 martie 2009 a admis apelul declarat de reclamantul C.V., împotriva sentinţei civile nr. 556/C din 19 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în sensul admiterii acţiunii şi dispunerii ca Primarul Municipiului Oradea să modifice dispoziţia nr. 612 din 28 februarie 2006 în sensul restituirii în natură, în favoarea reclamantului C.V. a suprafeţei de 200 mp teren în compensare în intravilanul Municipiului Oradea, iar pentru diferenţa de 232 mp teren să se continue procedurile de acordare a despăgubirilor.
Motivele de recurs invocate de recurent, privind acordarea terenului în compensare nu se justifică.
Faţă de dispoziţiile art. 10 şi art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, atunci când restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în acordarea în compensare cu alte bunuri sau servicii ori propunerea acordării de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii este stabilită ca o obligaţie a unităţii deţinătoare, această reparaţie depinde însă şi de existenţa în patrimoniul entităţii respective a unor bunuri care să poată fi acordare în compensare.
Criticile recurentului Primarul Municipiului Oradea privind neidentificarea unor astfel de bunuri care să poată fi acordate în compensare şi lipsa ofertei de către entitatea investită cu soluţionarea notificării, nu pot fi primite. Aşa cum a reţinut în mod corect Curtea de Apel Oradea, prin Decizia atacată, din adresa nr. 103558 din 10 martie 2009 Primarul Municipiului Oradea a comunicat instanţei că terenurile care sunt cuprinse în HG nr. 1087/2008 au o destinaţie specială urmând a face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele ce se încadrează în prevederile legii fondului funciar.
Pe de altă parte, instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile deciziei de casare, dimpotrivă a procedat la efectuarea de demersuri pentru a clarifica aspectele subliniate de instanţa de recurs, cu atât mai mult cu cât pe parcursul soluţionării apelului a fost adoptată HG nr. 1087 din 10 septembrie 2008, iar prin art. 4 din acest act normativ s-a aprobat trecerea în domeniul privat al statului a unor suprafeţe de teren aflate în domeniul public al statului şi în administrarea domeniilor statului şi transmiterea acestora la cererea comisiilor judeţene, comisiilor locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privitor asupra terenurilor pentru persoanele fizice îndreptăţite. Instanţa de apel corect a mai reţinut că este vorba de un total de 181,31 ha la nivelul Municipiului Oradea conform anexei 3 depuse la dosarul cauzei.
Nefiind incident motivul de modificare a deciziei recurate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanţa de apel a interpretat şi aplicat în mod just dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul Municipiului Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 50 A din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2418/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2410/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
