ICCJ. Decizia nr. 2420/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2420/2010
Dosar nr. 6276/1/2009
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 4852 din 10 aprilie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul F.R. împotriva deciziei nr. 154A din 30 iunie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 115 din 7 mai 2008 Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis plângerea formulată de reclamantul F.R. împotriva pârâţilor Primarul municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti, a anulat dispoziţia nr. 2004 emisă la 19 martie 2008 de Primarul municipiului Piteşti şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit să primească despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru două terenuri în suprafaţă de 853,12 mp şi respectiv 800 mp, precum şi pentru construcţii în suprafaţă de 178,17 mp.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Imobilul compus din teren în suprafaţă de 853,12 mp şi construcţii în suprafaţă de 178,17 mp situat în Piteşti, a fost expropriat prin Decretul nr. 181/1974 de la numita L.M.
Terenul în suprafaţă de 800 mp, care a aparţinut aceleiaşi proprietare, a fost expropriat prin Decretul nr. 631/1973.
Reclamantul este unicul moştenitor al defunctei L.M., astfel încât în baza Legii nr. 10/2001 are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilele în litigiu.
Prin Decizia civilă nr. 154/A din 30 iunie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Piteşti, a schimbat în tot sentinţa şi a respins cererea formulată de reclamant.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul nu are calitatea de moştenitor al defunctei L.M., aşa cum a reţinut tribunalul, deoarece, după cum rezultă chiar din certificatul de moştenitor depus la dosar, la decesul numitei L.M. succesiunea a fost acceptată de către descendenta de gr.I, respectiv fiica defunctei, N.A.
In atare situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 659 şi urm. C. civ., în sensul că, acceptarea moştenirii fiind făcută de un moştenitor din clasa I, toate celelalte clase de moştenitori, indiferent de gradul lor, sunt excluse de la moştenire.
Chiar dacă bunurile ar fi fost preluate ulterior decesului numitei L.M. de la fiica acesteia N.A. - aşa cum s-a reţinut prin dispoziţia contestată - reclamantul tot nu ar avea calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, deoarece nu are niciun fel de vocaţie la moştenirea defunctei N.A., fiind colateral de gradul V, iar potrivit art. 676 C. civ., rudele se succed până la gradul al IV-lea inclusiv.
Recursul declarat împotriva deciziei instanţei de apel a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a fost respins, instanţa de recurs statuând, în esenţă că, în raport de situaţia de fapt reţinută, în mod legal s-a decis că reclamantul nu are calitatea de succesibil al defunctei L.M., pentru ca, beneficiind de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, să fie repus în termenul de acceptare a succesiunii prin formularea notificării.
Totodată, instanţa de recurs a mai considerat că, aşa cum s-a reţinut de către instanţa de apel, vocaţia la succesiunea defunctei L.M. a avut fiica acesteia N.A. şi că, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 10/2001 legiuitorul nu a dorit să deschidă calea la moştenire altor persoane decât celor cu vocaţie conferită de dispoziţiile Codului civil ori într-o altă ordine de preferinţă decât cea stabilită de acesta.
Împotriva deciziei civile nr. 4852 din 109 aprilie 2009 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, scţia civilă şi de proprietate intelectuală, a formulat contestaţie în anulare F.R., invocând dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că, prin această decizie, a fost analizată doar critica referitoare la lipsa calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, nefiind analizate şi criticile vizând aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 247/2005, potrivit cărora, de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire, precum şi acordarea de despăgubiri şi pentru terenul de 800 mp expropriat de la L.M. prin Decretul nr. 631 din 22 noiembrie 1973.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când, instanţa respingând recursul sau admiţându-1 numai în parte, a omis din greşeală că cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
In speţă, se contestă că instanţa de recurs nu a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Instanţa de apel a reţinut că indiferent că bunul ar fi ieşit prin expropriere din patrimoniul numitei L.M. sau al fiicei acesteia N.A., contestatorul nu are calitatea de succesor al niciuneia dintre ele. Este de reţinut că întreaga argumentaţie a instanţei de apel este strâns legată de acest considerent pentru care instanţa a admis apelul declarat de pârâtul primarul municipiului Piteşti şi a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 115 din 7 mai 2008 a Tribunalului Argeş.
Astfel fiind, în mod corect instanţa de recurs a reţinut în cuprinsul deciziei pronunţate, la începutul expunerii considerentelor pentru care a constatat ca nefondat recursul, că, întrucât instanţa de apel a schimbat hotărârea primei instanţe exclusiv pentru considerentul că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, singura critică ce poate fi analizată în recurs este aceea referitoare la nelegalitatea deciziei sub acest aspect.
Se constată că Decizia instanţei de recurs este amplu argumentată şi cuprinde motivele pentru care au fost respinse criticile recurentei referitoare la soluţia pronunţată de instanţa de apel.
Analizând Decizia pronunţată în apel prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a criticilor formulate, instanţa de recurs a expus, în cuprinsul deciziei pronunţate, considerentele pentru care vocaţie la succesiunea defunctei L.M. a avut fiica acesteia, care a acceptat succesiunea defunctei, înlăturând astfel de la moştenire pe orice alt descendent sau colateral cum este cazul reclamantului, conform art. 669 şi urm. C. civ.
Totodată, instanţa de recurs explicând sensul noţiunii de succesibil cu care operează art. 4 din Legea nr. 10/2001, a menţionat în considerentele deciziei pronunţate că nu a fost în intenţia legiuitorului să deschidă calea la moştenire altor persoane decât cele cu vocaţia conferită de dispoziţiile codului civil ori într-o altă ordine de preferinţă decât cea stabilită de acesta.
Astfel fiind, contestaţia în anulare formulată de F.R. este nefondată şi se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatorul F.R. împotriva deciziei nr. 4852 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2438/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2408/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
