ICCJ. Decizia nr. 2438/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2438/2010
Dosar nr. 2112/118/2008
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 21 martie 2008, reclamanta N.E. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 1187 din 29 februarie 2008 şi obligarea părţilor adverse la restituirea în natură a terenului de 1562,50 mp, situat în Constanţa, sau, în subsidiar, la compensarea cu aceeaşi suprafaţă, în altă zonă a oraşului.
In motivarea cerem, întemeiată pe art. 1, art. 3, art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001 şi Titlul VII al Legii nr. 247/2005, reclamanta a susţinut că:
- defuncţii S.M. şi M.S., părinţii săi, au dobândit în anii 1955 şi 1966 două parcele de câte 1000 mp, situate în Constanţa, care au fost expropriate prin Decretul nr. 38/1968;
- în compensarea celor 200 mp expropriaţi, autorii săi au primit un teren de 437,50 mp, situat în Constanţa;
- prin dispoziţia contestată, pârâţii i-au respins nejustificat notificările formulate la 21 august 2001 cu privire la diferenţa de 1562,50 mp.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 502 din 13 aprilie 2009, a admis în parte acţiunea, a anulat dispoziţia, a respins cererile de restituire în natură şi de atribuire a unui teren în compensare şi a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Constanţa să înainteze dosarul Comisiei Centrale, în vederea stabilirii despăgubirilor aferente terenului de 1562,50 mp, situat în Constanţa, preluat abuziv de stat.
Totodată, tribunalul i-a obligat pe pârâţi şi Consiliul Local Constanţa să plătească reclamantei 1805,4 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- terenul de 1562,50 mp, situat în Constanţa, a aparţinut părinţilor reclamantei şi a fost expropriat în baza Decretului nr. 38/1968, care era contrar Constituţiei din 1948;
- pentru terenul expropriat, autorii reclamantei au primit în compensare un alt teren, de 437,5 mp, situat în Constanţa.
- în prezent, potrivit expertizei efectuate în cauză, terenul expropriat valorează 500.000 Euro, iar valoarea suprafeţei primite în compensare se ridică la 118.125 Euro;
- terenul expropriat este ocupat de construcţii autorizate şi afectat integral de detalii de sistematizare, astfel că nu poate fi restituit în natură, iar Direcţia de Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului Constanţa a comunicat că nu dispune de terenuri libere susceptibile de a fi atribuite în compensare.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 222 din 5 Octombrie 2009, a admis apelul declarat de pârâţi şi a schimbat parţial sentinţa, în sensul înlăturării menţiunii privitoare la obligarea Consiliului Local Constanţa la plata cheltuielilor de judecată şi obligării Primarului Municipiului Constanţa la înaintarea, către Comisia Centrală, a propunerii de acordare despăgubiri corespunzător diferenţei dintre valoarea terenului de 2000 mp, (parcelele 593-594 din Parcelarea Cocăneanu, lotul mare nr. 30), şi valoarea terenului de 437,50 mp, (careul F, lotul 1).
S-a reţinut că:
- reclamanta a dovedit că este succesoarea părinţilor săi, care au dobândit în anii 1955 şi 1967, două parcele (593 şi 594), în total 2000 mp, (Parcelarea Cocăneanu, lotul mare 30)
- preluarea terenului autorilor reclamantei a fost abuzivă deoarece autoritatea locală nu a probat că exproprierea dispusă în temeiul Decretului nr. 38/1968 a fost urmată de măsura despăgubirii echitabile;
- împrejurarea că în prezent valoarea/mp a terenului de 437,50 mp atribuit în compensare este mai mare decât valoarea/mp a terenului expropriat nu afectează calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită atâta timp cât nu s-a dovedit că la data exproprierii, autorii săi au primit echivalentul valoric real al imobilului;
- obligarea autorităţii locale de a propune despăgubiri pentru diferenţa dintre suprafaţa expropriată şi suprafaţa atribuită în compensare este contrară raţiunii art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001;
- în sfârşit, obligarea Consiliului Local Constanţa la plata cheltuielilor de judecată încalcă principiul disponibilităţii.
Pârâţii au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii în totalitate a apelului şi, pe fond, respingerii acţiunii.
In motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 8-9 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că preluarea imobilului nu a avut caracter abuziv deoarece părinţii reclamantei au fost de acord cu schimbul de terenuri, operaţiune prin care au primit o suprafaţă mai mică dar situată într-o zonă centrală şi nu au contestat această măsură.
Aceste critici sunt nefondate deoarece pentru terenul de 2000 mp expropriat autorii reclamantei au primit în compensare doar 437, 50 mp, iar pârâţii recurenţi nu au făcut dovada că la data exproprierii valoarea ultimei suprafeţe era egală sau depăşea valoarea celuilalt imobil.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii Municipiul Constanţa prin primar şi Primarul municipiului Constanţa împotriva deciziei nr. 222/C din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2444/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 2420/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
