ICCJ. Decizia nr. 2440/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2440/2010
Dosar nr. 4110/101/2008
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 5 iunie 2008, reclamantul G.N. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Dr. Tr. Severin, solicitând anularea dispoziţiei nr. 1520 din 10 aprilie 2008 emisă în baza Legii nr. 10/2001, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeţei de 600 mp teren situat în Dr.Tr.Severin.
În motivarea acţiunii întemeiate de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a susţinut că:
- a dobândit terenul în litigiu de la A.M. în baza Contractului de vânzare-cumpărare din 13 decembrie 1957 autentificat de către fostul notariat de Stat al Judeţului Mehedinţi.
- în baza Decretului nr. 436/1966 terenul a fost expropriat în vederea construirii unor blocuri dar scopul exproprierii nu a fost atins, terenul fiind în prezent liber.
Tribunalul Mehedinţi prin sentinţa civilă nr. 295 din 28 noiembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 4110/101/2008, a respins acţiunea formulată de reclamant.
S-a reţinut că, reclamantul, în calitate de persoană îndreptăţită la restituire în sensul Legii nr. 10/2001, s-a adresat cu notificare pârâtei la data de 13 iunie 2008, solicitând restituirea în natură a unei suprafeţe de 300 mp, din totalul de 600 mp şi despăgubiri pentru diferenţa de teren, precum şi pentru locuinţa existentă pe acesta, imobil situat în Tr. Severin, expropriat prin Decretul nr. 436/1966.
Prin dispoziţia nr. 1520 din 10 aprilie 2008 s-a respins cererea privind restituirea în natură a imobilului teren de 600 mp şi s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru acesta şi pentru locuinţa ce a fost situată pe teren, în prezent demolată, reţinându-se că petentul a făcut dovada dreptului pretins, însă dat fiind că întreaga suprafaţă de 600 mp a fost integral folosită pentru construirea de blocuri de locuinţe şi utilităţile aferente, terane şi subterane, restituirea în natură nu este posibilă.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 226 din 28 septembrie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantului.
S-a reţinut că:
- terenul a fost folosit în scopul pentru care a fost expropriat,
- spaţiile libere existente între zonele ocupate de blocurile G3 şi H4 sunt necesare utilizării normale a acestor construcţii,
- prin acţiune reclamantul nu a solicitat acordarea de măsuri reparatorii sub forma de compensare cu un alt teren sau alte bunuri, servicii, astfel că, instanţa s-a pronunţat în limitele investirii,
- instanţa de fond nu şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007 şi dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
La 21 octombrie 2009 reclamantul G.N. a formulat recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, neîntemeiat în drept, reclamantul a susţinut următoarele:
- restituirea terenului liber este posibilă deoarece acesta nu este afectat de căile de acces şi intrarea la blocurile construite pe restul terenului,
- prin scrisoarea nr. 14780 din 27 iunie 2002 adresată primăriei precum şi prin notificare a făcut dovada consimţământului său pentru acordarea unui alt teren în compensare.
Recursul va fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
Potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, a rezultat că terenul în suprafaţă de 600 mp este cuprins în planul de sistematizare al oraşului, aparţinând unei zone în care s-au construit blocuri de locuinţe, parte din teren (262,5 mp) fiind ocupat de construcţia unui bloc, alee şi trotuar, iar altă parte (337,5 mp) de parcare şi utilităţi subterane, acestea răspunzând unei necesităţi fireşti de utilizare a construcţiilor ce face imposibilă restituirea în natură.
Faţă de concluziile raportului de expertiză, în mod corect s-a reţinut că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, propunându-se măsuri reparatorii în echivalent, în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin notificarea adresată Primăriei Municipiului Dr.Tr. Severin recurentul reclamant a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 600 mp situată în Dr. Tr. Severin, iar prin dispoziţia nr. 1520 din 10 aprilie 2008 s-a respins cererea de restituire în natură, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, potrivit dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Reclamantul a contestat în instanţă dispoziţia emisă de primar solicitând restituirea în natură în principal a suprafeţei de 600 mp teren, iar în subsidiar a terenului liber, pentru diferenţa de teren solicitând despăgubiri în echivalent.
Aşadar, nici prin notificare şi nici prin acţiune, reclamantul nu a solicitat compensarea cu un alt teren situat într-o altă zonă, astfel că instanţa nu avea cum să acorde ceea ce nu s-a solicitat, hotărând asupra obiectului cererii deduse judecăţii, în sensul dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Aşa fiind, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge recursul declarat de reclamantul G.N. împotriva deciziei nr. 226 din 28 septembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia a I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2460/2010. Civil. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 2444/2010. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
