ICCJ. Decizia nr. 2463/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2463/2010
Dosar nr. 1173/118/2006
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 02 octombrie 2006, reclamanţii B.F.N. şi B.S.D. au învestit instanţa în contradictoriu cu pârâţii Primarul Oraşului Eforie şi Primăria Oraşului Eforie, cu soluţionarea contestaţiei împotriva dispoziţiei nr. 344 din 08 septembrie 2006 emisă de Primarul Oraşului Eforie, solicitând anularea dispoziţiei si obligarea paraţilor la restituirea în natură a imobilului teren, în suprafaţa de 627 mp, reprezentând lotul 122 din Parcela Euforia Spitalelor Civile Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că sunt succesorii defunctului B.L., în baza certificatului de moştenitor nr. 712 din 24 decembrie 1970, autorul lor fiind proprietarul imobilului ce a făcut obiectul notificării şi care a fost preluat de către stat în baza Decretului nr. 111/1951, iar prin notificarea nr. 332 din 04 iulie 2001 reclamanţi au solicitat Primăriei Oraşului Eforie Sud, restituirea imobilului compus din teren în suprafaţă de 627 mp.
Prin dispoziţia nr. 344 din 08 septembrie 2006 emisă de Primarul Oraşului Eforie s-a respins cererea reclamanţilor de restituire în natură a terenului, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada preluării imobilului în perioada de referinţă prevăzută de Legea nr. 10/2001, dispoziţie care, în opinia reclamanţilor, este nelegală, deoarece din actele dosarului rezultă că imobilul a figurat în evidenţele fiscale ale Oraşului Eforie până în anul 1950.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. l alin. (1), art. 3, art. 6 alin. (1), art.7, art. 10 alin. (3)1, art. 2l şi art. 22 din Legea nr. 10/2001
Prin sentinţa civilă nr. 169 din 09 februarie 2009, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a admis acţiunea reclamanţilor, a fost anulată, pe cale de consecinţă, dispoziţia nr. 344 din 08 septembrie 2006; s-a constatat că reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, pârâţii fiind obligaţi să restituie reclamanţilor, în natură, imobilul compus din teren în suprafaţă de 627 mp - lotul 122 din parcelarea Euforia Spitalelor Civile, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert V.T.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamanţii B.F.N. şi B.S.D. au notificat, în calitate de moştenitori legali ai defunctului B.L. şi în condiţiile prevăzute de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Primăria Oraşului Eforie, solicitând restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafaţă de 627 mp.
Prin dispoziţia nr. 344 din 08 septembrie 2006, Primarul Oraşului Eforie a respins notificarea pe considerentul că nu s-a făcut dovada preluării imobilului în perioada de referinţă prevăzută de Legea nr. 10/2001, nefiind astfel incident art. 3 alin. (1) lit. a) din lege.
Instanţa de fond a reţinut că, reclamanţii s-au legitimat procesual, ca moştenitori legali ai defunctului B.L., prin certificatul de moştenitor nr. 712 din 24 decembrie 1970, precum şi prin titlul de proprietate al autorului lor (actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 31621 din 28 decembrie 1923 de Tribunalul Ilfov şi înscris în registrul de transcripţiuni sub nr. 74 din 15 ianuarie 1924, prin care tatăl reclamanţilor, B.L., a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 627 mp în localitatea Eforie reprezentat iniţial de lotul 747, schimbat ulterior prin acordul părţilor, cu lotul 122 ).
A mai reţinut instanţa de fond că, deşi nu există o hotărâre/act administrativ de preluare în patrimoniul statului, în măsura în care imobilul se regăseşte după anul 1962 în posesia şi administrarea autorităţii locale - care a şi dispus cu privire la acesta prin darea lui în folosinţă Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din România - există o prezumţie relativă de preluare abuzivă, conform art. 221 din Legea nr. 10/2001, care nu a fost răsturnată de către pârâţi, iar prin aplicarea principiului general de drept al reparării în natură a prejudiciului, instanţa de fond a apreciat că este posibilă în speţă, restituirea în natură. S-a avut în vedere că, potrivit probelor administrate în cauză în prezent, acest lot este inclus în suprafaţa de 17.475 mp atribuită cu titlu de folosinţă către Confederaţia Naţională a Sindicatelor din România conform deciziei nr. 273 din 25 iunie 1991, pentru construirea unui obiectiv social-cultural, respectiv extindere bază tratament; că din suprafaţa totală de 627 mp este afectată de această lucrare (a cărei execuţie este întreruptă) numai 414 mp, fiind executaţi doar stâlpii de susţinere până la nivelul parterului proiectat.
S-a stabilit că, în cauză, există posibilitatea restituirii în natură a întregului imobil, fiind îndeplinită cerinţa de „lucrare aprobată abandonată" câtă vreme probatoriul administrat relevă faptul că lucrarea care afectează acest lot - deşi aprobată încă din anul 1991 - a rămas la stadiul de subsol, fiind executaţi doar stâlpi ai structurii de rezistenţă până la nivelul parterului proiectat.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel, în termen legal, pârâţii Primarul oraşului Eforie şi Primăria oraşului Eforie, invocând faptul că instanţa de fond în mod greşit a reţinut calitatea de persoane îndreptăţite a reclamanţilor, precum şi preluarea abuzivă a mobilului de către stat.
Apelanţii au susţinut că, simplul fapt al prezentării titlului de proprietate al autorului lor nu constituie o condiţie suficientă pentru a se legitima în această calitate, fiind necesară prezentarea de extrase de pe cartea funciară, a istoricului de rol fiscal, a procesului-verbal întocmit cu ocazia preluării, precum şi, în general, orice act care emană de la o autoritate a vremii şi care atestă, direct ori indirect, că bunul aparţinea lui B.L.
S-a arătat că în acest context, în baza evidenţelor fiscale deţinute, începând cu anul 1940, lotul 122 din parcelarea Eforia Spitalelor Civile nu se regăseşte înscris pe numele lui B.L., astfel cum rezultă din adresa nr. 204 din 31 mai 2007 a Direcţiei Financiare din cadrul primăriei, fapt care este de natură să creeze un dubiu în legătură cu calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, potrivit Legii nr. 10/2001.
Cu privire la posibilitatea restituirii în natură a acestui teren, apelanţii-pârâţi au arătat că instanţa de fond nu a realizat o analiză temeinică asupra gradului de ocupare a acestuia, fiind ignorată împrejurarea că există o construcţie, chiar şi începută şi nefinalizată. S-a susţinut că necontinuarea lucrărilor iniţiate de câtre Confederaţia Naţională a Sindicatelor din România nu înseamnă că lucrarea a fost abandonată, fiind necesare demersuri pentru a se clarifica situaţia stadiului construcţiei în curs de executare. S-a apreciat că soluţia reţinută de instanţa de fond este greşită, fiind contrară prevederilor pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 care stabilesc obligaţia verificării amenajărilor de utilitate publică; ori, din acest punct de vedere, soluţia statuată prin dispoziţia contestată este legală, câtă vreme existenţa construcţiei pe terenul pretins împiedică restituirea lui în natură.
In motivele de apel s-a invocat deopotrivă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei oraşului Eforie, prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 215/2001, menţionându-se în susţinerea acestui motiv de apel că „unitate deţinătoare în concepţia Legii nr. 10/2001, este unitatea administrativ-teritorială.
Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea soluţiei tribunalului, apreciindu-se că Primăria Eforie are calitate procesuală pasivă, întrucât restituirea, ca şi respingerea notificării se realizează de către primarul localităţii, cea care deţine în patrimoniu bunul fiind primăria.
S-a apreciat, totodată, că în speţă s-a făcut pe deplin dovada calităţii lor de persoane îndreptăţite şi a faptului că bunul a fost preluat abuziv, aspect care reiese de altfel din adresa 1686 din 12 martie 1998.
Prin Decizia civilă nr. 196/C din 14 septembrie 2009 Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâţii Primarul oraşului Eforie şi Primăria oraşului Eforie împotriva sentinţei civile nr. 169 din 9 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi B.F.N., B.S.D.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că sunt neîntemeiate motivele de apel formulate de către pârâţi, întrucât în mod corect prima instanţă a reţinut faptul că reclamanţii şi-au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite la restituire în sensul Legii nr. 10/2001, aceştia fiind succesorii autorului B.L. conform certificatului de moştenitor nr. 712 din 24 decembrie 1970 eliberat de fostul notariat de Stat, Sector 2 Bucureşti, cel care a deţinut în proprietate imobilul aflat în litigiu, conform titlului de proprietate autentificat sub nr. 31621 din 28 decembrie 1923 de către Tribunalul Ilfov şi înscris în registrul de transcripţiuni sub nr. 74 din 15 ianuarie 1924, respectiv un teren în suprafaţă de 627 mp reprezentând lotul nr. 122 din parcelarea Eforia Spitalelor Civile Bucureşti.
S-a respins şi critica referitoare la soluţia de restituire în natură a terenului afectat de lucrări de construcţie chiar nefinalizate, întrucât autoritatea locală nu a dovedit că a fost solicitat şi acordat un nou act administrativ pentru prelungirea perioadei de finalizare potrivit Legii nr. 10/2001 a obiectivului „Extindere capacitate existentă la Complexul de odihnă şi tratament al sindicatelor Eforie Nord".
Motivul de apel având ca obiect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei oraşului Eforie s-a constatat, de asemenea, că este nefondat, întrucât forma iniţială a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anterior modificării şi republicării conform Legii nr. 247/2005, stabilea fără echivoc faptul că, primăriile se constituie în autorităţi deţinătoare pentru imobilele aflate în patrimoniul localităţilor şi că, prin derogare de la art. 91 din Legea nr. 215/2001, acesteia urma a-i fi înaintată notificarea, primarul acţionând în calitate de autoritate executivă.
Împotriva deciziei respective, la data de 29 octombrie 2009, în termen legal, au declarat recurs pârâţii Primarul oraşului Eforie şi Primăria oraşului Eforie, criticând-o ca fiind nelegală şi solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe, care să fie schimbată în tot, în sensul respingerii contestaţiei formulată de reclamanţi împotriva dispoziţiei nr. 344 din 8 septembrie 2006 emisă de Primarul oraşului Eforie.
În drept, au invocat motivul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs au susţinut în primul rând faptul că, instanţa de apel nu a analizat motivul de apel prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei oraşului Eforie, restituirea în natură sau prin echivalent realizându-se numai prin dispoziţia primarului, primăria ca instituţie neavând nicio competenţă în acest sens.
Pe fondul cauzei, s-a criticat Decizia recurată sub următoarele aspecte: în mod greşit s-a reţinut că reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite la restituire în sensul Legii nr. 10/2001, întrucât aceştia nu au dovedit că autorul lor era titularul dreptului de proprietate asupra terenului solicitat la momentul preluării abuzive de către stat; în mod greşit a apreciat instanţa de apel că imobilul aflat în litigiu se află sub incidenţa Legii nr. 10/2001, nedovedindu-se faptul că acesta ar fi fost preluat abuziv de către stat, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de restituire a terenului, susţinându-se că s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din aceeaşi lege, terenul solicitat făcând parte din suprafaţa de 17.475 mp teren acordat cu titlu de folosinţă Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din România, conform Deciziei nr. 273 din 25 iunie 1991,în vederea extinderii bazei de tratament existente.
La data de 4 martie 2010, intimaţii-reclamanţi B.F.N. şi B.S.D. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de pârâţi, ca fiind nefondat.
Analizând recursul declarat de către pârâţi prin prisma motivului de modificare invocat, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat şi-l va respinge, avându-se în vedere considerentele ce vor urma:
Astfel, este neîntemeiat primul motiv de recurs invocat, întrucât sunt eronate susţinerile recurenţilor potrivit cărora instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivului de apel privind lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei oraşului Eforie, precum şi faptul că primăria locală nu are calitate procesuală pasivă în cadrul procesual al Legii nr. 10/2001.
Aceasta, întrucât Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia recurată, în considerentele arătate la pag. 5, penultimul alineat, a analizat excepţia respectivă şi a motivat pe larg, respingerea acesteia.
Prin urmare, în mod corect s-a reţinut că obligaţia restituirii imobilelor preluate de stat în mod abuziv revine primăriei care deţine bunul, astfel încât această entitate are calitate procesuală pasivă, în cadrul procesual al Legii nr. 10/2001, raportul juridic născându-se între cele două părţi, „persoana îndreptăţită" la restituire care are calitate procesuală activă şi „unitatea deţinătoare" care are calitate procesuală pasivă.
Sunt nefondate şi celelalte motive de recurs întrucât reclamanţii , în calitate de moştenitori ai autorului B.L., proprietar al imobilului solicitat, au făcut dovada, în raport de probele administrate în cauză, atât a calităţii de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001 cât şi a preluării abuzive a imobilului aflat în litigiu, de către stat.
Astfel, înscrisurile depuse la dosar denotă faptul că autorul B.L. a cumpărat terenul respectiv în baza unui titlu translativ de proprietate şi a figurat în evidenţele fiscale ale primăriei locale până în anul 1950, astfel încât imobilul aflat în litigiu intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, fiind preluat de către stat în perioada de referinţă de aplicare a acestei legi.
Prin urmare, în condiţiile în care reclamanţii au depus acte doveditoare ale proprietăţii şi ale calităţii de moştenitori legali prin prisma dispoziţiilor art. 23.1 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, aceştia nu mai trebuie să depună şi alte acte doveditoare prin prisma dispoziţiilor arătate la art. 23.1 lit. d), din aceleaşi Norme Metodologice.
În acelaşi timp, în mod întemeiat s-a reţinut că imobilul solicitat se află în prezent în patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale, existând o prezumţie în acest sens, în condiţiile în care Consiliul Local a dispus acordarea unei suprafeţe de teren de aproximativ 17.000 mp, din care face parte terenul în litigiu, către Confederaţia Naţională a Sindicatelor din România, în vederea realizării obiectivului de investiţii „Extindere capacitate existentă la Complexul de odihnă şi tratament al sindicatelor Eforie Nord":
În sprijinul aceleiaşi idei pledează şi prevederile art. 1 lit. e) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 potrivit cărora constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă, faptul că imobilul ce face obiectul procedurii de restituire se regăseşte în patrimoniul statului sau al unităţii administrativ-teritoriale.
Intimaţii-recurenţi nu au făcut dovada contrară, în sensul răsturnării acestei prezumţii relative, astfel încât sunt nefondate susţinerile acestora potrivit cărora, sarcina probei nu le revenea lor, ci reclamanţilor, precum şi faptul că răsturnarea prezumţiei ar implica proba unui fapt negativ.
Şi ultimul motiv de recurs este neîntemeiat în condiţiile în care instanţele au dispus restituirea în natură a terenului solicitat, dând eficienţă principiului prevalenţei restituirii în natură, instituit de Legea nr. 10/2001 prin prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 şi art. 9.
În acest sens, s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 10 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora „se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public, dacă nu a început construcţia acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate".
În cauză, prin Decizia nr. 273 din 25 iunie 1991, suprafaţa de 17.475 mp a fost atribuită cu titlu de folosinţă către Confederaţia Naţională a Sindicatelor din România în vederea construirii unui obiectiv social-cultural, respectiv extinderea bazei de tratament, însă lucrarea a fost abandonată încă din anul 1991, în stadiul de subsol, iar lucrările nu au mai continuat, astfel încât, în mod întemeiat, s-a dispus restituirea în natură.
În consecinţă, se constată că nu subzistă motivul de modificare prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâţi se priveşte ca fiind nefondat şi se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii Primarul oraşului Eforie, Primăria oraşului Eforie împotriva deciziei nr. 196C din 14 septembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru cauze cu minori şi familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2442/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2422/2010. Civil. Conflict de muncă.... → |
|---|
