ICCJ. Decizia nr. 2477/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2477/2010
Dosar nr. 8994/1/2009
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:
Reclamantul S.A. în contradictoriu cu pârâta SC T. SA a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată acesta să îi lase în deplină proprietate şi posesie bunurile imobile situate în Bucureşti, sector 4 Bucureşti.
În şedinţa din data de 22 noiembrie 2000 pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a Fondului Proprietăţii de Stat, Ministerul Transporturilor şi Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru a fi obligaţi să răspundă pentru evicţiune.
La data de 17 ianuarie 2001 pârâta şi-a modificat cererea, solicitând introducerea în cauză a A.P.A.P.S. care a preluat drepturile şi obligaţiile F.P.S.
La data de 17 ianuarie 2001 a formulat cererea de intervenţie în interes propriu A.S.P.A.S.P.T. care a fost admisă în principiu prin încheierea de şedinţă de la acel termen.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, prin sentinţa civilă nr. 595 din 19 martie 2003 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a cererii de intervenţie în interes propriu formulată de A.P.A.S.P.T. SA şi, pe fond, a admis acţiunea reclamantului S.A., decedat, continuată de moştenitorii S.A., S.G., S.S.A.I., obligând pârâta SC T. SA să le lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, sector 4, compus din teren în suprafaţă de 3579, 25 mp şi construcţii. A respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Transporturilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 708 A din 27 aprilie 2005 a admis apelurile declarate de pârâta SC T. SA şi chematul în garanţie Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S., a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Finanţelor Publice, a admis cererea de chemare în garanţie faţă de A.V.A.S. şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel au declarat recurs pârâta SC T. SA, chemata în garanţie A.V.A.S., intervenienţii A.S.P.A.S.P.T. şi P.P.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 6316 din 27 iunie 2006 a admis recursurile declarate de pârâta SC T. SA şi chemata în garanţie A.V.A.S., a casat Decizia şi a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de pârâta SC T. SA şi chematul în garanţie Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 595 din 19 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de intervenienta A.S.P.A.S.P.T. şi, ca nefondat, cel declarat de intervenientul P.P.
În ceea ce priveşte recursul declarat de SC T. SA instanţa de recurs a reţinut că instanţele de fond nu au analizat apărarea acesteia potrivit căreia pe terenul ce face obiectul cererii de restituire se află opt construcţii noi, cu destinaţie industrială, care nu au existat înainte de trecerea terenului în proprietatea statului, astfel încât este necesară lămurirea situaţiei lor juridice.
Această decizie a fost atacată cu revizuire de către pârâta SC T. SA, întemeiată în drept pe dispoz. art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În susţinerea cererii de revizuire aceasta a arătat că a obţinut acte noi din care rezultă că imobilele revendicate de reclamant au fost ipotecate S.C.U. Bucureşti, ulterior acestea fiind naţionalizate în temeiul Legii nr. 119/1948 şi prin urmare compararea titlurilor ce a avut în vedere doar Decretul de naţionalizare nr. 92/1950 a fost greşită.
Se mai arată că SC T. SA a dobândit terenul în baza HG nr. 834/1991, deci ope legis, care fiind un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate stinge orice drept anterior, deci şi cel al reclamanţilor.
Actele invocate şi depuse (filele 4-18) sunt acte noi în sensul legii, şi, deşi au existat la data soluţionării în fond a pricinii nu au putut fi exhibate de revizuentă, care le-a obţinut abia în 14 octombrie 2009.
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă pentru considerentele ce succed:
Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive numai în cazurile strict determinate de lege.
Conform dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de pct. 1-9 C. proc. civ.
În sensul textului de lege citat, hotărârile date de instanţele de recurs pot constitui obiect al cererii de revizuire numai dacă evocă fondul. O instanţă de recurs evocă fondul atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate de instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie cu totul diferită decât aceea sau acelea pronunţate de instanţele inferioare.
Prin urmare, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere.
În cauză, Decizia civilă nr. 6316 din 27 iunie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei revizuire se solicită, nu evocă fondul, fiind o hotărâre intermediară de casare cu trimitere.
Astfel, prin această decizie s-au admis recursurile revizuentei şi chematului în garanţie Statul Român, iar Decizia recurată a fost casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea lămuririi situaţiei de fapt.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că Decizia pronunţată de instanţa de recurs, nu evocă fondul pricinii, astfel încât în speţa supusă analizei nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de dispoz. art. 322 alin. (1) C. proc. civ., şi anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situaţie în raport de care analizarea condiţiilor specifice reglementate de pct. 5 devine inutilă.
Pentru aceste considerente, se va respinge ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 6316 din 27 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, formulată de SC T. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 6316 din 27 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, formulată de SC T. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2498/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2465/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
