ICCJ. Decizia nr. 258/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 258/2010
Dosar nr. 30479/3/200.
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
La data de 17 septembrie 2007 contestatorii B.A.G., B.D.G., B.L., B.M., B.R., I.D.R., I.E., I.N.R., I.(născută H.)H.N., T.S. şi T.C. au solicitat Tribunalului Bucureşti în contradictoriu cu Serviciul Român de Informaţii prin Unitatea Militară 0198 Bucureşti, anularea deciziei nr. 44 din 3 august 2007 prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 293,67 mp situat în Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 1402 din 17 septembrie 2008 a respins contestaţia ca neîntemeiată, reţinând că terenul a cărui restituire în natură se solicită este afectat de construcţia subterană în care se află cabluri de alimentare cu energie electrică şi conducte de ventilaţie. În ceea ce priveşte restul terenului, s-a apreciat că pe o parte din teren se află un grup electrogen, un coş de fum cu o conductă de ventilaţie, două guri de aerisire, lucrări edificate ce ocupă funcţional în sensul art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, întreg terenul ce se solicită a fi restituit în natură.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel contestatorii criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât în mod greşit prima instanţă nu a dispus restituirea în natură a terenului în litigiu, deoarece construcţiile edificate pe acest teren au fost distruse parţial în urma bombardamentelor din al doilea război mondial.
Au mai arătat că pentru construcţiile amplasate pe restul suprafeţei de teren cât şi în subsolul acestuia, intimatul nu a putut să prezinte autorizaţii de construire, astfel încât singura concluzie care se poate trage este că acestea sunt construcţii ilegale, care nu pot împiedica restituirea în natură a terenului, fiind încălcat art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Prin Decizia civilă nr. 171 din 5 martie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul formulat de contestatori, a schimbat sentinţa nr. 1402 din 17 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi în consecinţă: a anulat dispoziţia nr. 44 din 3 august 2008 emisă de Directorul Serviciului Român de Informaţii şi a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 293,67 mp teren situat în Bucureşti, identificat în raportul de expertiză întocmit de expertul E.M., aflat la pg. 434 – 439 dosar fond, către apelanţii – contestatori.
În considerentele deciziei, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că existenţa pe terenul revendicat a patru garaje, a unui grup electrogen sau guri de aerisire, cât şi a încăperilor situate la subsol, respectiv a unei centrale termice dezafectate, a unor suporturi metalice agăţate de tavan pentru cabluri de alimentare cu energie electrică şi conducte de ventilaţie nu poate conduce la concluzia că apelanţii nu sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a terenului.
A mai reţinut curtea de apel, că pe terenul în litigiu nu există amenajări de utilitate publică, dotări tehnico - edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi, parcuri, grădini publice, pieţe pietonale, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, privind restituirea în natură a terenului.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs intimatul Serviciul Român de Informaţii prin Unitatea Militară 0198 Bucureşti, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate recurentul-intimat a susţinut următoarele:
Instanţa de apel, în considerentele hotărârii sale, a interpretat greşit dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, care impun să se facă distincţia între noţiunile de "teren liber" şi "teren liber ce poate fi restituit în natură", dat fiind că posibilitatea restituirii în natură a terenului este subordonată afectaţiunii sale.
Astfel, pe terenul a cărui restituire au solicitat-o reclamanţii, se regăsesc construcţii şi dotări esenţiale pentru desfăşurarea în condiţii normale a activităţilor specifice (grup electrogen, staţie de ventilaţie, conducte de ventilaţie şi garaje).
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, rezultă că deşi centrala termică este dezafectată în prezent, pe tavanele încăperilor situate la subsol sunt agăţate suporturile metalice pentru cablurile de alimentare cu energie electrică a grupului electrogen şi conductele de ventilaţie care pleacă de la cillere.
Relocarea agregatelor de răcire, tip Ciller, şi a grupului electrogen este imposibil de realizat, având în vedere că nu există o suprafaţă de teren disponibilă în apropiere care să poată prelua sarcinile subteranului în discuţie.
A mai arătat recurentul că, sistemul de răcire asigură în mod continuu răcirea spaţiilor tehnice situate în clădire, a tuturor echipamentelor informative şi de comunicaţii, esenţiale pentru funcţionalitatea sediului (o eventuală întrerupere a sistemelor ar crea disfuncţii majore în funcţionarea clădirii şi riscul pierderii datelor şi informaţiilor stocate de echipamentele informatice, în condiţiile creşterii rapide a temperaturilor în spaţiile tehnice).
Sistemul de agregate de răcire produce vibraţii în funcţionare, având o greutate considerabilă, de ordinul tonelor, la încărcarea maximă cu apă răcită, fapt ce nu permite amplasarea în interiorul clădirii, deoarece proiectul tehnnic al construcţiei nu a prevăzut această necesitate la momentul edificării.
Pe de altă parte, recurentul-pârât a mai susţinut că restituirea în natură a terenului ar determina blocarea căilor de acces şi afectarea utilităţii clădirii pe care o deţine, inclusiv a amenajărilor subterane, situaţie în care clădirea ar deveni inutilizabilă.
Faţă de cele expuse, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei primei instanţe.
Reclamanţii-intimaţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul-recurent întrucât pe terenul în litigiu nu există amenajări de utilitate publică în sensul art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed.
Făcând trimitere la raportul de expertiză, dispus în cauză, la dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi la Normele metodologice aprobate prin HG nr. 250 din 7 martie 2007, instanţa de apel a apreciat că existenţa pe terenul revendicat a patru garaje, a unui grup electrogen sau guri de aerisire blocate nu poate împiedica restituirea în natură, construcţiile menţionate fiind uşoare sau demontabile, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
A mai reţinut instanţa de apel că existenţa încăperilor situate la subsol, constând într-o centrală termică dezafectată, şi suporturi metalice agăţate de tavan pentru cabluri de alimentare cu energie electrică şi conducte de ventilaţie nu poate conduce la concluzia că "din cauza acestora, apelanţii nu sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a terenului".
Contrar considerentelor deciziei instanţei de apel, din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic, ing. E.H. (f. 434 – 439 dosar fond), rezultă că la faţa locului s-a constatat existenţa unor:
- construcţii supraterane şi anume: patru garaje, un coş de fum cu o conductă de ventilaţie, la calcanul clădiri de la nr. 4 situat adiacent peretelui dintre garajele nr. 2 şi 3; un grup electrogen cu cablurile de alimentare cu energie electrică; o staţie de ventilaţie cu două cilere şi patru conducte de ventilaţie, câte două pentru fiecare ciler; două guri de aerisire;
- încăperi situate la subsol (plan subsol) în care s-a declarat a fi o centrală termică, dezafectată în prezent, iar de tavanele acestora sunt agăţate suporturile metalice pentru cablurile de alimentare cu energie electrică a grupului electrogen şi conductele de ventilaţie care pleacă de la cilere.
A mai subliniat expertul că accesul în clădirea situată la nr. 8, se face prin curtea situată la nr. 6; construcţia subterană situată la nr. 6 se face prin subsolul clădirii de la nr. 8.
Terenul în litigiu este afectat de servituţi legale deoarece accesul în clădirea situată la nr. 8 se face prin acesta; pe faţada laterală perpendiculară pe str. sunt o serie de ferestre cu vedere spre acest teren.
În fine, expertul concluzionează că restituirea în natură a terenului în litigiu implică demolarea garajelor, a grupului electrogen, a staţiei de ventilaţie, a coşului şi a conductei de ventilaţie.
Potrivit art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250 din 7 martie 2007, "în toate cazurile instituţia investită cu soluţionarea notificării are obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a subfeţei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existenţa pe terenul respective a unor străzi, trotuare, parcări amenajate şi altele asemenea), existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare şi altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situaţii restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane (…)".
În aceste condiţii, instanţa de apel, avea obligaţia de a stabili dacă amenajările subterane, respectiv cablurile de alimentare cu energie electrică a grupului electrogen şi conductele de ventilaţie ce pleacă de la cilere precum şi coşul de fum, grupul electrogen, două cilere, patru conducte de ventilaţie şi două guri de aerisire sunt esenţiale pentru funcţionarea sediului recurentului – pârât.
Pe de altă parte, era imperios necesar a se stabili dacă restituirea în parte a terenului ar determina blocarea căilor de acces şi afectarea utilităţii clădirii.
Întrucât instanţa de apel nu a lămurit pe deplin situaţia de fapt, Înalta Curte, în temeiul art. 314 C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâtul Serviciul Român de Informaţii prin Unitatea Militară 0198 împotriva deciziei nr. 171 din 5 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o va casa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, instanţa de apel va suplimenta probatoriul pe care îl va considera necesar pentru dezlegarea problemelor de drept mai sus expuse, eventual cu o nouă expertiză tehnică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Serviciul Român de Informaţii, prin Unitatea Militară 0198 împotriva deciziei nr. 171 din 5 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 26/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 257/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
