ICCJ. Decizia nr. 2659/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2659/2010
Dosar nr.15880/3/2007
Ședința publică din 30 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1905 din 19 decembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis acţiunea formulată de reclamantele B.C.M. şi D.M.M. astfel cum a fost precizată, a dispus modificarea art. 1 din dispoziţia nr. 7546 din 26 martie 2007 emisă de Primarul General al mun. Bucureşti şi a dispus restituirea în natură către reclamante a suprafeţei de teren de 290,32 m.p. - liberă de construcţii şi a suprafeţei de teren de 190,87 m.p. - situată sub construcţia restituită prin dispoziţia nr. 192 din 17 februarie 1997, totalizând 481,19 m.p.
Prin Decizia civilă nr. 511 din 23 octombrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei.
Pentru a pronunţa aceste hotărâri, ambele instanţei au reţinut aceeaşi situaţie de fapt şi de drept, în sensul că:
Prin dispoziţia Primarului general al mun. Bucureşti nr. 187 din 17 februarie 1997 şi prin procesul-verbal nr. 2175 din 29 aprilie 1999, ambele emise în aplicarea sentinţei civile nr. 740 din 26 ianuarie 1996 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reclamantei B.C.M. i s-a restituit doar construcţia din sector 1, Bucureşti, cu excepţia spaţiului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 62/1973.
Ca urmare a deciziei civile nr. 1209A din 21 mai 1997, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, Primarul General a emis dispoziţia nr. 678 din 16 martie 1998, modificată prin dispoziţia nr. 835 din 30 aprilie 1998, prin care reclamantelor li s-a restituit la aceeaşi adresă suprafaţa de 622,20 m.p. teren liber de construcţii.
Reclamantele au formulat şi o notificare în baza Legii nr. 10/2001, pentru diferenţa de 480 m.p. ce rezultă din scăderea suprafeţei de teren deja restituite din cea care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare prin care s-a dobândit imobilul.
Astfel, în actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7249/1923 este trecută o suprafaţă de „cca.1.300 m.p.", dar din coroborarea datelor de pe planul anexat contractului, precum şi din concluziile raportului de expertiză şi din menţiunile procesului-verbal de carte funciară nr. 73301 din 24 ianuarie 1944, rezultă că reclamantele fac dovada unui drept de proprietate ce a aparţinut autorilor lor de 1.429,60 m.p.
În atare situaţie, în temeiul Legii nr. 10/2001 reclamantelor li se cuvine restituirea în natură a diferenţei de 481 m.p. care, potrivit raportului de expertiză, este parţial liber de construcţii şi parţial situat sub clădirea care a fost deja restituită reclamantelor.
Împotriva deciziei Curţii de apel a declarat recurs pârâtul mun. Bucureşti prin Primar General, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul arată că, potrivit art. 21-23 din Legea nr. 10/2001, notificarea formulată în termenul legal de persoana ce se consideră îndreptăţită la restituire trebuie însoţită de actele doveditoare ale dreptului de proprietate, iar în cazul moştenitorilor foştilor proprietari şi de actele doveditoare ale calităţii de moştenitor.
Cum din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7249/1973 rezultă că autorii reclamantelor au dobândit un teren de cea. 1.300 m.p., nu se poate interpreta că suprafaţa ar putea fi de 1.429 m.p. Desigur, chiar şi la o măsurătoare ochiometrică, eroarea nu poate fi de aproximativ 130 m.p., ci de 2-3 până la 10 m.p.
La dosarul administrativ s-a depus o expertiză cu aceeaşi greutate şi valoare ca şi cea depusă la dosarul cauzei şi care atestă o altă situaţie de fapt.
Instanţa a omologat expertiza efectuată în dosar fără a ţine seama de cea existentă la dosarul administrativ.
Recurentul solicită admiterea recursului şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamantelor.
Intimatele-reclamante au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Recursul este, într-adevăr, nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Nu se poate reţine că în cauză ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 21-23 din Legea nr. 10/2001.
Hotărârea instanţei de apel - care a menţinut sentinţa tribunalului - s-a întemeiat pe actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi pe cele privitoare la calitatea de moştenitoare ale celor două reclamante, depuse în dovedirea cererii de restituire în natură a terenului.
Faptul că, potrivit textelor de lege menţionate, notificarea trebuie însoţită de actele considerate doveditoare nu exclude posibilitatea administrării în faza jurisdicţională a altor probe decât cele din procedura administrativă sau a altor probe decât cea cu înscrisuri.
În faza judecăţii sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. în materia probelor, iar expertiza este una din dovezile ce se pot administra în această fază, conform art. 201 şi urm. C. proc. civ.
În ceea ce priveşte modul de interpretare a probelor, greutatea pe care instanţa o recunoaşte uneia în raport de celelalte şi situaţia de fapt stabilită pe baza dovezilor administrate, acestea sunt chestiuni care nu intră sub cenzura instanţei de recurs, faţă de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., care prevăd expres şi limitativ motivele de nelegalitate pentru care se poate cere modificarea ori casarea unei hotărâri.
Prin urmare, Înalta Curte nu va analiza criticile referitoare la interpretarea probelor, formulate pe alocuri şi într-un limbaj neadecvat unui act oficial de sesizare a instanţei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine Decizia şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul mun. Bucureşti, prin Primarul General împotriva deciziei nr. 511 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2663/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2662/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
