ICCJ. Decizia nr. 2662/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2662/2010
Dosar nr.3287/111/2008
Ședința publică din 30 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalului Bihor, reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâtul Primarul mun. Oradea, a solicitat instanţei să anuleze dispoziţia nr. 3219 din 16 iunie 2008 şi să dispună obligarea pârâtului să continue procedurile prevăzute de Legea nr. 10/2001 în vederea acordării despăgubirilor legale.
În motivarea cererii, reclamantul arată că pârâtul nu a ţinut seama de scopul şi spiritul Legii nr. 10/2001 şi implicit de prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada calităţii de proprietar sau de moştenitor a fostului proprietar tabular în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 111/C din 18 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor s-a admis acţiunea formulată de reclamantul I.M. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Oradea; s-a dispus anularea Dispoziţiei nr. 3219 din 16 iunie 2008 emisă de către Primarul mun. Oradea; s-a dispus obligarea pârâtului de a continua procedurile Legii nr. 10/2001 în vederea acordării reclamantului de măsuri reparatorii legale ce i se cuvin pentru imobilul înscris în C.F. nr. 9128 Oradea, nr. top. 4965/38.
Din considerentele sentinţei se retine că prin dispoziţia nr. 3219 din 16 iunie 2008 emisă de către Primarul mun. Oradea s-a respins notificarea nr. 940 din 20 septembrie 2001 formulată de către I.M. privind acordarea de despăgubiri şi pentru imobilul casă şi teren care a fost situat în Oradea, înscris în C.F. neconstituit nr. 9128 Oradea, nr. cad. 4965/38 pentru considerentul că notificatorul nu a făcut dovada calităţii de fost proprietar tabular sau de moştenitor al proprietarului tabular al imobilului solicitat.
Potrivit situaţiei de C.F. nr. 9128 reconstituit Oradea se constată că proprietar tabular este numita V.A. însă, în baza convenţiei încheiată la data de 21 iulie 1978 de Întreprinderea Judeţeană de Gospodărie Comunală şi Locativă Bihor, reclamantul I.M. împreună cu numita S.M. au donat Statului Român terenul înscris în C.F. nr. 9128 Oradea, nr. top. 4965/38 şi s-au obligat la demolarea construcţiilor de pe acest teren.
Prin sentinţa civilă nr. 1821/2000 pronunţată de Judecătoria Oradea, s-a constatat nulitatea absolută a convenţiei sus-amintite.
Potrivit pct. 23.1 lit. a) din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înţelege orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deţinerea proprietăţii de către o persoană fizică.
Împotriva sentinţei a declarat apel Primarul mun. Oradea, solicitând schimbarea în întregime a hotărârii, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
Prin Decizia civilă nr. 124 A din 30 septembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Primarul mun. Oradea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în C.F. 9128 Oradea este descris imobilul având nr. top 4965/38, în foaia de proprietate ultima înscriere făcându-se în anul 1936 în favoarea lui N.A. - B2 -, aceasta dobândind dreptul prin cumpărare.
În plus, însă, la dosar s-a mai depus un înscris întocmit la 21 iulie 1978 prin care S.M. şi I.M., în calitate de proprietari faptici a imobilului înscris în C.F. 9128 Oradea s-au obligat să cedeze prin donaţie imobilul respectiv în favoarea Statului Român. Prin acelaşi înscris, proprietarii s-au obligat şi să demoleze pe cheltuiala lor construcţiile existente pe teren.
Este adevărat că în regimul Decretului-Lege nr. 115/1938 dobândirea dreptului de proprietate se făcea prin înscrierea în cartea funciară a dreptului real şi a titlului cu care acesta a fost dobândit, dar lipsa înscrierii nu poate fi opusă de un subiect de drept care a tratat cu reclamantul donarea imobilului respectiv, iar prin acceptarea donaţiei a recunoscut calitatea de proprietar al acestuia.
Singura care ar putea să pună în discuţie problema dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului şi îndreptăţirea acestuia la măsuri reparatorii este proprietara al cărui drept apare înscris sub B2 în C.F. 9128 Oradea sau moştenitorii acesteia.
Mai mult, în Dosarul nr. 1498/2003 al Judecătoriei Oradea, petentul a formulat o acţiune prin care a solicitat să se constate nulitatea convenţiei de donaţie din 21 iulie 1978, iar reprezentantul unităţii administrativ-teritoriale nu s-a opus admiterii acţiunii, cererea fiind soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1821 din 13 martie 2003.
Practic, prin pronunţarea acestei hotărâri instanţa a recunoscut calitatea reclamantului de donator, iar hotărârea fiind pronunţată în contradictoriu cu unitatea administrativ-teritorială, aceasta nu mai poate ridica problema lipsei dreptului lui I.M. de a beneficia de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, apelantul-pârât Primarul mun. Oradea, criticând-o pentru nelegalitate, fără a indica motivul de recurs incident.
În dezvoltarea recursului s-a aratăt că prin dispoziţia primarului nr. 3219/2008 a fost respinsă notificarea formulată de I.M., motivată de faptul că nu a făcut dovada calităţii de proprietar sau de moştenitor al fostului proprietar tabular. Potrivit colii de carte funciară reconstituite nr. 9218 Oradea cu nr. top 4965/38 - imobilul a constituit proprietatea văduvei lui N.L., născută V.A. Imobilul a trecut în proprietatea statului român prin donaţie, de la numiţii S.M. şi I.M., donaţie care ulterior a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 1821 din 13 martie 2003 a Judecătoriei Oradea.
Totodată, intimatul I.M. nu a avut niciodată calitatea de proprietar tabular al imobilului notificat, nefiind înscris în cartea funciară, drept pentru care, în aceste condiţii, notificarea acestuia a fost respinsă, avându-se în vedere că, potrivit prevederilor art 17 din Decretul-Lege nr. 115/1938 drepturile reale imobiliare se constituie, se modifică, se strămută sau se sting numai prin înscrierea lor în carte funciară, toţi titularii de drepturi tabulare fiind obligaţi să se înscrie în cartea funciară pentru a putea beneficia de prerogativele dreptului de proprietate.
Astfel, arată recurentul, motivarea instanţei de apel potrivit căreia prin pronunţarea sentinţei civile de anulare a donaţiei instanţa a recunoscut calitatea reclamantului de donator, iar hotărârea fiind pronunţată în contradictoriu cu unitatea administrativ-teritorială, acesta nemaiputând invoca lipsa dreptului lui I.M. de a beneficia de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, nu are nicio relevanță în prezenta cauză.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În speţă, măsura preluării abuzive s-a realizat prin actul de donaţie încheiat între S.M. şi I.M., în calitate de donatori, ca „proprietari faptici ai imobilului înscris în C.F. 9128 Oradea", şi Statul Român, în calitate de donatar, contractul de donaţie fiind anulat prin sentinţa civilă nr. 1821/2000 a Judecătoriei Oradea, devenită irevocabilă.
Deşi reclamantul recunoaşte că nu a putut întocmi actul de proprietate care să facă dovada transferului dreptului de proprietate de la proprietarul tabular, V.A., această împrejurare nu poate fi interpretată ca o probă indubitabilă a absenţei dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în persoana reclamantului, deoarece, deşi textul art. 17 din Decretul-Lege nr. 115/1938 acordă înscrierii în cartea funciară efect translativ de proprietate, nu pot fi ignorate aspectele particulare ale speţei.
Lipsa înscrierii în cartea funciară nu poate fi opusă de un subiect de drept, respectiv Primarul mun. Oradea - ca reprezentant al Statului Român - care a tratat cu reclamantul donarea imobilului respectiv, iar, prin acceptarea donaţiei, i-a recunoscut acestuia calitatea de proprietar. Dreptul real al reclamantului, calificat ca fiind extratabular, constituit prin convenţia părţilor, este opozabil şi terţilor, în speţă recurentului care, prin acceptarea donaţiei, a avut cunoştinţă de existenţa lui.
În aceste condiţii, văzând şi dispoziţiile art. 24 al Legii nr. 10/2001, reclamantului - în calitate de donator al imobilului în litigiu către statul comunist şi parte în dosarul soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1821/2000 a Judecătoriei Oradea, prin care s-a constatat nulitatea absolută a actului de donaţie din data de 21 iulie 1978 - i se recunoaşte calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, ca lege specială de reparaţie în materia imobilelor preluate de stat în mod abuziv în perioada comunistă.
În măsura în care proprietarul tabular sau moştenitorii acestuia au solicitat măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru acelaşi imobil, aspect care nu a fost invocat şi dovedit în prezenta cauză, pârâtul Primarul mun. Oradea, obligat de instanţă să continue procedurile prevăzute de Legea nr. 10/2001 în vederea acordării despăgubirilor legale reclamantului, va verifica existenţa unei astfel de notificări, pe care o va conexa cu notificarea care face obiectul prezentei cauze, pentru o soluţionare unitară.
Pentru aceste argumente, Înalta Curte consideră că apărările recurentului în sensul că dovada dreptului de proprietate trebuia făcută strict în cadrul prevederilor Decretului-Lege nr. 115/1938 nu sunt fondate, astfel încât Decizia atacată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a legii, motivul de recurs invocat, încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nefiind incident în cauză.
Astfel fiind, recursul urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de apelantul-pârât Primarul mun. Oradea împotriva deciziei nr. 124/A din 30 septembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2659/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2658/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
