ICCJ. Decizia nr. 2670/2010. Civil. Acţiune în constatare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2670/2010
Dosar nr. 8660/1/2009
Şedinţa publică din 30 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 9 noiembrie 2004 sub nr. 8660/1/2009, contestatorii P.A. şi A.P. au solicitat instanţei anularea deciziei civile nr. 8584 din data de 23 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pentru următoarele considerente:
Contestatorii menţionează că au fost citaţi, în calitate de recurenţi în Dosarul nr. 16462/299/2004 având ca obiect recurs împotriva încheierii de şedinţă referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, procedura de citare fiind însă viciată pentru primul termen de judecată, respectiv 23 octombrie 2009, dată la care a fost soluţionat irevocabil recursul formulat.
Astfel, citaţia pentru acel termen de judecată a fost redactată în mod greşit, în sensul că nu conţinea menţiunea de a depune taxa de timbru şi timbrul judiciar, astfel că, pe cale de consecinţă, aceasta a avut ca efect anularea recursului.
În drept contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând contestaţia în anulare formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 8584 din data de 23 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost constatat nul recursul pentru nemotivare, în temeiul art. 304 C. proc. civ., fiind aplicată sancţiunea prevăzută de art. 306 alin. (1) cu referire la art. 303 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât nu pot fi reţinute criticile contestatorilor referitoare la nelegala citare în cauză prin neindicarea, în cuprinsul citaţiei, a obligaţiei de achitare a taxei de timbru, cât timp o astfel de obligaţie nu incumba recurenţilor, iar soluţia dispusă în cauză s-a întemeiat pe alt text legal decât cel specific anulării căii de atac ca netimbrată, motiv pentru care recurenţii nu pot invoca nici o vătămare adusă prin procedura de citare, care a fost astfel legal îndeplinită.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că motivele contestaţiei în anulare sunt nefondate, procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina fiind legal îndeplinită, prin citarea recurenţilor la domiciliul indicat, fără a fi menţionată obligaţia de a achita taxă de timbru şi timbru judiciar, deoarece o astfel de obligaţie nu a fost stabilită în sarcina recurenţilor, calea de atac fiind scutită de taxă de timbru în temeiul art. 11 coroborat cu art. 15 lit. r) al Legii nr. 147/1996 privind taxele judiciare de timbru, astfel că nu este incident cazul de contestaţie în anulare invocat, reglementat de art. 317 pct. 1 C. proc. civ. În consecinţă, urmează a fi respinsă contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorii P.A. şi A.P. împotriva deciziei nr. 8584 din 23 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Dosar nr. 16562/299/2004.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2694/2010. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 2666/2010. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
