ICCJ. Decizia nr. 2671/2010. Civil. Partaj judiciar. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2671/2010
Dosar nr.347/44/2009
Şedinţa publică din 30 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 730 din 17 aprilie 2008 Judecătoria Panciu a admis acţiunea formulată de reclamanta T.M. împotriva pârâtului C.l. şi cererea de intervenţie principală formulată de intervenienţii T.L. şi T.C., având ca obiect partaj succesoral; a atribuit reclamantei lotul 1 varianta I din raportul de expertiză; a atribuit pârâtului lotul 2 varianta I din raportul de expertiză, stabilit că acesta din urmă va primi sultă de la reclamantă în valoare de 51.673 RON şi că în drepturile pârâtului C.l. se vor subroga cei doi intevenienţi până la concurenţa sumei de 7.700.000 RON.
Prin Decizia civilă nr. 255 din 23 octombrie 2008 Tribunalul Vrancea, secţia civilă, a admis apelul declarat de intevenienţi, a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu şi sentinţa judecătoriei, a scos din masa de împărţit rămasă de pe urma defunctului C.S. suprafaţa de 2.560 m.p., t 95, parcelele 2624 şi 2626, iar din masa de împărţit rămasă de pe urma defunctei C.N. dreptul cules cu privire la acest teren, a scos din lotul pârâtului terenul în suprafaţă de 2.560 m.p., a recalculat sulta la suma de 67.872 RON; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă şi de pârât.
Prin Decizia civilă nr. 134 din 20 februarie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a admis recursul declarat de intervenienţi împotriva deciziei, pe care a modificat-o în parte, a scos din lotul atribuit reclamantei suprafaţa de teren de 600 m.p. - curţi construcţii şi a recalculat sulta datorată de reclamantă pârâtului la suma de 51.072 RON; a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei şi a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamantă şi de pârât împotriva deciziei.
La data de 11 martie 2009 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 347/44/2009, cererea de revizuire formulată de reclamanta T.M. împotriva deciziei civile nr. 134 din 20 februarie 2009 a aceleiaşi instanţe.
Prin Decizia civilă nr. 274 din 29 aprilie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a declinat competenţa judecării cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu următoarea motivare:
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi în motivarea acesteia s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 1897/2008 a Judecătoriei Panciu s-a soluţionat cererea de partaj succesoral dintre T.M. şi C.I., de pe urma defuncţilor C.S. şi N., sentinţa rămânând definitivă şi irevocabilă la 8 ianuarie 2009. Or, la 20 februarie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a pronunţat Decizia civilă nr. 134/2009 prin care, de asemenea, s-a soluţionat o acţiune având ca obiect partajul succesoral între T.M. şi C.I. după aceiaşi defuncţi.
Revizuienta consideră că cele două hotărâri sunt potrivnice în ceea ce priveşte modalitatea de partajare a masei succesorale.
La data de 11 martie 2009, pârâtul C.I. a introdus pe rolul Curţii de Apel Galaţi, sub nr. 362/44/2009 o cerere de revizuire a aceleaşi decizii întemeiată tot pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi care a fost de asemenea declinată spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Decizia civilă nr. 276 din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă
La data de 16 martie 2009, acelaşi reviziuent a introdus pe rolul Curţii de Apel Galaţi, sub nr. 388/44/2009 o cerere de revizuire a aceleaşi decizii întemeiată tot pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi care a fost, de asemenea, declinată spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Decizia civilă nr. 277 din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Tot la data de 16 martie 2009, reclamanta T.M. a mai introdus pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 376/44/2009, o cerere de revizuire identică cu prima, care, de asemenea, a fost declinată spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Decizia civilă nr. 276 din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Toate aceste dosare au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi repartizate aleatoriu mai multor complete de judecată dar, dat fiind că toate cererile de revizuire privesc aceeaşi decizie şi se întemeiază pe acelaşi motiv de fapt şi de drept, la data de 30 aprilie 2010, C 12, pe rolul căruia se afla dosarul cu numărul cel mai mic, a dispus conexarea tuturor, în temeiul art. 164 alin. (1)-(3) C. proc. civ.
Analizând admisibilitatea cererilor de revizuire conexe, în condiţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1897 din 17 decembrie 2008 Judecătoria Panciu a soluţionat acţiunea intentată de reclamantul C.I. împotriva pârâtei T.M. având ca obiect partajul succesoral de pe urma defuncţilor C.S. şi C.N., în sensul că a luat act, la primul termen de judecată, de tranzacţia părţilor.
Pentru a se putea constata că sunt îndeplinite condiţiile revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., trebuie ca între litigiul finalizat prin sentinţa sus-menţionată şi cel finalizat prin Decizia nr. 134 din 20 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, să existe tripla identitate de părţi, de obiect şi de cauză şi în acelaşi timp, să nu se fi invocat în cel de-al doilea litigiu autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
În caz contrar, modul în care instanţa a soluţionat excepţia autorităţii de lucru judecat are el însuşi autoritate de lucru judecat în cererea de revizuire, nemaifiind posibil ca instanţa sesizată cu calea extraordinară de atac să statueze într-un mod diferit asupra triplei identităţi, de părţi, de cauză şi de obiect, care reprezintă fundamentul cererii de revizuire reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În speţă, din considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită rezultă că s-a invocat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1897/2008 a Judecătoriei Panciu, iar excepţia nu a fost primită.
Astfel, Curtea de apel a reţinut că această sentinţă a fost pronunţată într-un litigiu iniţiat după ce primul litigiu ajunsese în faza recursului, că prin tranzacţia de care s-a luat act părţile au convenit într-un sens contrar celor hotărâte de instanţă în litigiul anterior şi după ce prin Decizia nr. 255/2008 Tribunalul respinsese o astfel de tranzacţie, ceea ce denotă urmărirea unui scop ilicit şi contrar ordinii publice.
S-a mai reţinut incidenţa art. 1715 C. civ. care prevede că este nulă tranzacţia asupra unui proces finit printr-o sentinţă definitivă despre care părţile sau una din ele aveau cunoştinţă, precum şi incidenţa art. 723 C. proc. civ., care prevede că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căreia au fost recunoscute de lege.
Curtea de apel a conchis că în mod corect nu s-a ţinut seama de sentinţa prin care s-a consfinţit tranzacţia părţilor, în condiţiile în care potrivit art. 974-975 C. civ. ea reprezenta un act viclean faţă de intervenienţi, incluzând şi bunuri adjudecate sau sechestrate în favoarea creanţei acestora.
Prin urmare, Curtea de apel a pronunţat Decizia nr. 134 din 20 februarie 2009 în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la existenţa sentinţei civile nr. 1897 din 17 februarie 2008 a Judecătoriei Panciu, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, şi nu a considerat, în sensul celor solicitate de reclamantă şi de pârât, că ar avea autoritate de lucru judecat cu privire la modul de împărţire a averii succesorale.
În atare situaţie, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., adică tocmai pe o asemenea autoritate de lucru judecat, este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 326 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge cererile de revizuire conexate, având un conţinut identic, ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererile de revizuire conexe formulate de T.M. şi C.I. împotriva deciziei nr. 134 din 20 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, ca inadmisibile.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2714/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2681/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
