ICCJ. Decizia nr. 2771/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2771/2010
Dosar nr. 317/102/2006
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.622 din 3 aprilie 2008, Tribunalul Mureş a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C.P.P.B. Tg.Mureş, cu sediul în Sîngiorgiu de Mureş şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor – Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti; a admis cererea formulată de reclamantul A.I., în contradictoriu cu S.C.P.C.B. – Tg. Mureş; a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de pârâta M.L. în contradictoriu cu această pârâtă; a anulat dispoziţia nr. 5/A/2006 a Staţiunii de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Bovinelor Tg. Mureş; a obligat această pârâtă la restituirea în natură în favoarea reclamantului A.I. şi a intervenientei M.L. în cote egale (de câte ½ fiecare) a imobilului situat în localitatea Sîngiorgiu de Mureş, înscris iniţial în C.F. 1608 Sângiorgiu de Mureş nr. top 595/2/2 şi 597/2 compus din 11.226 mp şi construcţie C 1, conform planului de situaţie anexă la raportul de expertiză; a constatat că pe terenul care se restituie reclamantului şi intervenientei mai sunt edificate construcţiile C 2 şi C 3 de către pârâta S.C.P.C.B., fără autorizaţie de construcţie; a respins cererea formulată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor - Agenţia Domeniilor Statului; a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta M.L. în contradictoriu cu acest pârât; a constatat că reclamantul A.I. a renunţat la judecata cererii formulată în contradictoriu cu Primăria comunei Sângeorgiu de Mureş.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român în mod abuziv prin expropriere, atât reclamantul cât şi intervenienta au formulat notificări prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului.
Cu privire la notificarea depusă de intervenientă s-a reţinut că aceasta a fost înaintată persoanei juridice deţinătoare în anul 2005, iar aceasta i-a recunoscut un drept de despăgubiri şi că în propria cale de atac nu se poate crea o situaţie mai grea, în sensul constatării tardivităţii notificării.
Pe fondul pricinii s-a reţinut că, potrivit extraselor C.F. proprietarul tabular al imobilului revendicat este antecesorul reclamantului şi intervenientei, reclamantul fiind nepot de fiică iar intervenienta fiica fostului proprietar tabular. Imobilul în litigiu are o suprafaţă totală de 21.369 mp, este înscris în C.F. 1371/1 Sângioriu de Mureş, fiind edificate trei construcţii, printre care şi cea a proprietarului iniţial. Celelalte două construcţii au în prezent o altă destinaţie decât cea specifică activităţii pârâtei, fiind folosite ca silozuri şi prezentându-se sub forma unor platforme de beton. De asemenea cele două construcţii au fost edificate fără autorizaţie legală şi au o valoare economică inferioară terenului pe care sunt construite. Imobilul a fost naţionalizat în anul 1949 în mod abuziv şi fără titlu valabil, fiind dat ulterior în administrarea pârâtei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, solicitând respingerea ca tardivă a cererii de intervenţie formulată de intervenienţi şi partajarea terenului pe care sunt amplasate cele trei construcţii, întrucât prima instanţă a menţinut nejustificat o stare de indiviziune.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat apel şi pârâta S.C.P.C.B. Sângiorgiu de Mureş, motivând că staţiunea este o instituţie publică de interes naţional şi potrivit Legii nr. 213/1998 în cauză trebuia citat Statul Român prin Ministerul Finanţelor. S-a mai susţinut că terenul în litigiu face parte din domeniul public al statului şi inventarul acestuia este deţinut de Ministerul Finanţelor, pârâta având doar un drept de administrare, iar restituirea celor două construcţii edificate de pârâtă în favoarea reclamantului şi intervenientei, nu a format obiectul cererilor deduse judecăţii, constituind astfel un plus petitio.
Curtea de Apel Tg. Mureş prin Decizia civilă nr. 102/A din 11 decembrie 2008 a respins ca nefondat apelul pârâtei, a admis apelul reclamantului A.I. şi a respins pe fond cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta M.L.
A fost obligată pârâta S.C.P.C.B. Sângiorgiu de Mureş să restituie în natură în favoarea reclamantului A.I., întregul imobil înscris în C.F. 1608 Sângiorgiu de Mureş, teren în suprafaţă de 1126 mp şi toate construcţiile. S-a eliminat din dispozitivul hotărârii atacate constatarea existenţei construcţiilor C 2 şi C 3.
În considerentele deciziei s-a reţinut că reclamantul şi intervenienta au calitatea de persoane îndreptăţite la restituire, reclamantul fiind nepot de fiică a proprietarului tabular iar intervenienta este fiica proprietarului.
Societatea pârâtă are în posesie imobilul revendicat, deci are calitatea de persoană juridică deţinătoare iar opţiunea părţilor de a se judeca cu pârâta are temei legal şi totodată constituie opţiunea concretă a solicitanţilor în baza principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil. Reclamantul a depus notificarea în temeiul legal prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 însă intervenienta a înaintat notificare numai în anul 2005, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 şi aşa cum s-a relevat anterior, nerespectarea termenului prevăzut de lege atrage decăderea.
În prezent imobilul în litigiu nu mai este destinat desfăşurării unei activităţi specifice, conform Legii nr. 290/2002 şi drept urmare nu există impediment la restituire în natură conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâta S.C.P.C.B. precum şi intervenienta M.L. invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 304 pct. 1, 5, 6, 8, 9 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Un prim motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., deoarece instanţa de apel nu a fost alcătuită conform cerinţelor legale. Din completul de judecată a făcut parte un judecător care s-a mai pronunţat în această pricină, pronunţând în acest sens Decizia civilă nr. 55 din 05 aprilie 2006.
- Hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură privind citarea Statului Român în cauză, având în vedere că acesta este titularul dreptului de proprietate, recurenta-pârâtă având doar un drept de administrare asupra imobilului.
- Prin hotărârea recurată s-a dat ceea ce nu s-a cerut şi nu s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut cu precizarea că reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilelor terenuri şi construcţii situate în Sângiorgiu de Mureş evidenţiate în C.F. nr. 1608 Sângiorgiu de Mureş nr. top 595/2/2, loc de casă cu construcţii în suprafaţă de 3821 mp şi nr. top 597/2 loc de casă în suprafaţă de 7335 mp.
Instanţele s-au pronunţat asupra unor aspecte care nu s-au cerut, respectiv s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 5/A/2006 emisă de S.C.D.B. deşi nu s-a solicitat acest lucru.
- S-a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi a schimbat natura sau înţelesul lămurit şi neîndoielnic al acestora.
În considerentele deciziei se menţionează că aspectele legate de construcţiile făcute de Statul Român pentru edificarea celor două construcţii pe terenul restituit se va judeca după dreptul comun în condiţiile în care Legea nr. 10/2001 cuprinde dispoziţii clare în acest sens, dispoziţii aplicabile cu prioritate. Referitor la investiţiile făcute pe teren, se reţine că sunt două silozuri în condiţiile în care conform actelor depuse la dosar construcţiile C 2 şi C 3 sunt spaţii construite care sunt într-o stare perfectă de conservare şi funcţionare.
Recurenta-intervenientă critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Notificarea înaintată în anul 2005, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, s-a făcut cu respectarea termenului prevăzut de lege, întrucât Legea nr. 247/2005 modifică toate actele normative în materia revendicării imobiliare, iar noul termen de depunere a notificării se sfârşea la 30 noiembrie 2005.
- Prin respingerea notificării ca tardiv formulată s-a îngrădit accesul la justiţie, încălcându-se astfel art. 21 din Constituţia României precum şi art. 6 din Convenţia Europeană a drepturilor omului.
- Reclamantul A.I. a fost de acord cu cererea de intervenţie în interes propriu şi nu a depus în termen legal o acţiune de modificare a cererii de intervenţie.
Examinând criticile formulate prin intermediul celor două recursuri Înalta Curte a constatat următoarele:
Referitor la recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C.P.C.B..
Primul motiv de recurs vizează incidenţa în cauza pendinte a dispoziţiilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., adică „instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale", mai concret, la soluţionarea cauzei a participat şi un judecător incompatibil.
Dar, trebuie precizat că acest motiv de recurs conduce la nelegalitatea hotărârii numai în situaţia în care partea interesată a formulat cerere de recuzare în termenul legal, iar instanţa a respins-o şi judecătorul respectiv a participat la soluţionarea cauzei.
Or, în cauza pendinte nu exista nici un indiciu că, în calea de atac a apelului, recurenta-pârâtă a formulat cerere de recuzare în sensul dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ. şi drept urmare motivul invocat nu constituie motiv de nelegalitate în sensul dispoziţiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
Contrar celor susţinute prin cel de-al doilea motiv de recurs – hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură privind citarea Statului Român în cauză - cadrul procesual a fost stabilit în cauza pendinte, cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, iar Statul Român nu este parte în demersul judiciar şi drept urmare nefiind parte în proces, nu pot fi incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În speţa supusă analizei societatea pârâtă având în posesie imobilul revendicat, are şi calitatea de persoană juridică deţinătoare, iar opţiunea părţilor de a se judeca cu pârâţii are temei legal, respectându-se întocmai dispoziţiile legii speciale.
Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., acest motiv de recurs cuprinde două ipoteze: un caz de plus petitio, când instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut şi un caz de extra petitio, când instanţa s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a solicitat.
Recurentul susţine că reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilelor terenuri şi construcţii, situate în Sângiorgiu de Mureş, iar instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra acestui obiect al cauzei, ci dimpotrivă a dispus anularea dispoziţiei nr. 5/A/2006, deşi nu s-a solicitat de către părţi, respectiv de către titularul cererii de chemare în judecată.
Opus acestor susţineri instanţele de judecată, în soluţionarea cauzei pendinte au respectat întocmai dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. şi au hotărât numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Concret, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A.I. a solicitat prin primul petit, anularea dispoziţiei nr. 56 din 12 iunie 2002 emisă de Primarul comunei Sângiorgiu de Mureş şi obligarea pârâţilor, deci şi a recurentei S.C.P.C.B., la restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. 1608 Sângiorgiu de Mureş
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, cauza suportând mai multe cicluri procesuale, reclamantul a renunţat la judecata cererii în contradictoriu cu Primăria comunei Sângiorgiu de Mureş şi drept urmare acţiunea având ca obiect restituirea în natură a imobilului supus analizei, s-a judecat în contradictoriu numai cu recurenta-pârâtă.
Aşadar, susţinerile ce vizează incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ. sunt nefondate.
În fine, prin hotărârile pronunţate nu s-a interpretat greşit actul dedus judecăţii, nefiind incidente astfel nici dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., având în vedere că în mod corect s-a reţinut în cauză că cele două construcţii sunt edificate pe terenul ce urmează a fi restituit reclamantei, fără autorizaţie de construire şi că aceste construcţii au destinaţia de silozuri în stare de nefolosinţă.
Referitor la „plata investiţiilor" care, susţine recurenta că, reprezintă o condiţie de restituire în natură a bunurilor, trebuie precizat că pârâta nu a formulat o cerere reconvenţională în acest sens, iar judecătorii, aşa după cum s-a mai arătat, hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Referitor la recursul declarat de recurenta-intervenientă M.L. .
Prin motivele de recurs, intervenienta aduce critici ce privesc îngrădirea dreptului la justiţie, arătând că notificarea înaintată în anul 2005, s-a făcut cu respectarea termenului prevăzut de lege.
Contrar celor susţinute prin motivele de recurs, notificarea înregistrată de intervenientă în anul 2005, aşa cum susţine chiar intervenienta, este tardivă, aşa cum corect s-a reţinut în cauza supusă analizei.
Înregistrarea notificării trebuie să aibă loc în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Termenul de 12 luni prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este unul de decădere, iar nu de prescripţie, astfel că nu este susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen.
Sancţiunea nerespectării termenului de 12 luni pentru înregistrarea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Termenul de 12 luni prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, s-a împlinit la 14 februarie 2002, iar intervenienta a înregistrat notificarea în anul 2005 cu precizarea că modificările aduse prin Legea nr. 247/2005 nu repune părţile în dreptul de a formula noi cereri, cum greşit se susţine prin motivele de recurs.
Aşadar, faţă de considerente sus arătate, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta S.C.P.C.B. şi intervenienta M.L. împotriva deciziei civile nr. 102 A din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2777/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2768/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
