ICCJ. Decizia nr. 2777/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2777/2010
Dosar nr. 6859/95/2007
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 6859/1995 din 27 august 2007 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanţii C.G.N., C.N.M., C.G.G. şi S.N.V. au solicitat anularea deciziei nr. 22689 din 19 iunie 2007 emisă Prefectura Gorj şi obligarea Primăriei Tg-Jiu să le restituie în natură o suprafaţă de teren în lungime de 140 m şi lăţime de 22 m situată în Tg-Jiu, cu vecinătăţile precizate, iar în situaţia în care nu este posibilă restituirea natură, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent aferente suprafeţelor de terenuri menţionate.
In motivarea cererii, aceştia au arătat că sunt moştenitorii legali ai defunctului C.G., decedat la 8 noiembrie 1999, ce a dobândit terenurile în baza testamentului partajar 507/1945 pct. II 1-1,2 şi care ulterior au fost preluate de stat ca efect exproprierii.
Prin sentinţa civilă nr. 383 din 20 noiembrie 2007 Tribunalul Gorj a respins acţiunea formulată de reclamanţi. Această sentinţă a fost menţinută de Curtea de Apel Craiova, care prin Decizia civilă nr. 43 din 12 februarie 2009 a respins apelul declarat de reclamanţi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţele au reţinut, în esenţă că, reclamanţii au formulat notificare către pârâte la data de 23 mai 2007, cu mult peste termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel că, în mod corect, prin adresa nr. 22689 din 19 iunie 2007 Prefectura Gorj a comunicat reclamanţilor că notificarea acestora privind imobilele în litigiu este tardiv formulată.
Împotriva deciziei civile nr. 43 din 12 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova au declarat recurs reclamanţii C.G.N., C.N.M., C.G.G. şi S.(fostă C.) N.V., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că în mod greşit instanţele au reţinut că sancţiunea termenului prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este „stingerea" dreptului subiectiv şi că aşa cum rezultă şi din dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia drepturilor omului, dreptul de proprietate al acestora nu poate fi „eliminat ori îngrădit".
Recursul este nefondat.
Astfel, se constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 22alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora ultimul termen până la care se puteau depune notificări în baza Legii nr. 10/2001 a fost data de 14 februarie 2002.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din acelaşi act normativ, nerespectarea acestui termen atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii pentru imobil. Acest termen fiind unul de decădere, aşa cum rezultă din textul de lege enunţat, sancţiunea nerespectării lui o reprezintă stingerea dreptului subiectiv neexercitat în termenul stabilit de lege.
Faţă de aceste dispoziţii legale, în speţă, având în vedere că reclamanţii au adresat notificare pentru restituirea imobilului la peste 5 ani de la împlinirea termenului prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în mod corect s-a reţinut de către instanţă că această notificare a fost tardiv formulată.
Faţă de aceste considerente, constatând neincidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii C.G.N., C.N.M., C.G.G. şi S.N.V. împotriva deciziei nr. 43 din 12 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 2773/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2771/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
