ICCJ. Decizia nr. 2791/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2791/2010
Dosar nr. 7590/95/2008
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Gorj, reclamantul P.I. a chemat în judecată C.E. Rovinari, solicitând retrocedarea în natură a unui imobil situat în comuna Cîlnic, format din teren în suprafaţă de 250 mp şi construcţii - casă de locuit şi anexe, imobil ce i-a fost expropriat prin Decretul nr. 193/1987.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a primit, cu titlu de despăgubiri la data exproprierii, suma de 35.213 lei şi întrucât scopul pentru care imobilul a fost expropriat nu a fost îndeplinit, terenul este liber, construcţiile nu s-au demolat, nu a fost declarată o nouă cauză de utilitate publică, astfel încât, în raport de prevederile Legii nr. 33/1994, cererea de retrocedare este întemeiată.
La data de 4 septembrie 2007, reclamantul a formulat o precizare, în sensul înlocuirii acţiunii în realizare întemeiată pe prevederile art. 35 din Legea nr. 3371994, cu o acţiune în constatare, în sensul de a se constata caducitatea Decretului de expropriere nr. 193/1987 şi, în consecinţă, calitatea reclamantului de proprietar asupra imobilului format din construcţii şi teren în suprafaţă de 250 mp situat în satul Pinoasa, judeţul Gorj.
Precizarea acţiunii introductive a fost fundamentată pe pronunţarea deciziei nr. 53/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 3371994 se interpretează în sensul că ele nu se mai aplică în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după apariţia Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa nr. 339 din 12 octombrie 2007, pronunţată în dosar nr. 3586/95/2007, Tribunalul Gorj a constatat că nu este competent cu soluţionarea acţiunii astfel cum a fost precizată, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu, cu motivarea că, fiind vorba de o acţiune în constatare, potrivit art. 1 C. proc. civ., competenţa materială aparţine Judecătoriei.
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Târgu Jiu sub nr. 13552/318/2007, iar prin sentinţa civilă nr. 8123 d in 19 noiembrie 2007, instanţa a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Gorj şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Târgu Jiu şi Tribunalul Gorj, a trimis dosarul la Curtea de Apel Craiova în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 4 din 13 martie 2008 pronunţată în dosarul nr. 677/54/2008 a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Gorj, motivându-se că în speţă se solicită să se constate caducitatea unui decret de expropriere, ceea ce implică examinarea cauzei în raport de dispoziţiile legale, speciale, din materia exproprierii.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantului să restituie suma de 33.984 lei Rol, primită în anul 1987, respectiv 3,3984 lei Ron, reprezentând despăgubirile primite la data exproprierii, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflaţie pe perioada 1987 - 1 octombrie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 25 din 11 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 7590/95/2008, s-a respins acţiunea şi cererea reconvenţională.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a motivat că acţiunea este neîntemeiată în raport de dispoziţiile deciziei nr. 53 din 4 iunie 2007, pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii - prin care s-a stabilit că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea se interpretează în sensul că nu se aplică acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, acţiuni introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 - întrucât această lege reglementează toate situaţiile ce privesc restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate în perioada susmenţionată.
Cu aplicare la speţă s-a reţinut că acţiunea a fost formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
A mai reţinut că acţiunea deşi întemeiată pe dispoziţiile art. 11 C. proc. civ. - este inadmisibilă atâta timp cât reclamantul are la îndemână acţiunea în realizarea dreptului, nefiind persoană exceptată de la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 - astfel că nimic nu l-a împiedicat să uzeze de această procedură.
Privitor la cererea reconvenţională, instanţa a reţinut că are un caracter subsidiar, fiind formulată pentru ipoteza în care s-ar fi admis acţiunea, şi a fost respinsă faţă de soluţia de respingere a acţiunii.
Motivând apelul, reclamantul a arătat că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile regale.
În argumentarea motivului a arătat că Decizia nr. 53/2007 a Secţiilor Unite se referă la teza a doua a art. 35 din Legea nr. 3/1994 - pe când iniţial reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe ambele teze ale art. 35 - iar ulterior - prin precizarea formulată în temeiul art. 132 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. a înlocuit cererea în realizare cu una în constatare întemeiată pe art. 111 C. proc. civ. şi pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, solicitând să se constate caducitatea decretului de expropriere şi calitatea de proprietar.
A arătat apelantul că acţiunea în constatare este singurul mijloc juridic prin care poate obţine recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului - atâta tip cât prevederile art. 35 teza a II-a din Legea nr. 33/1993 au devenit inaplicabile după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 iar acţiunea în revendicare nu este posibilă de îndată ce are posesia imobilului - neavând loc o preluare propriu-zisă a imobilului expropriat.
A invocat apelantul şi jurisprudenţa instanţelor din ultima perioadă, în sensul admisibilităţii acţiunii.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului susţinând că reclamantul avea calea procedurii reglementată de Legea nr. 10/2001 pentru a obţine restituirea, iar pe fond că exproprierea dispusă prin Decretul nr. 193/1987 şi-a atins scopul prin începerea lucrărilor prevăzute.
Apelul este fondat.
Prin Decizia civilă nr. 146 din 29 aprilie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamantul Popescu Ilie, împotriva deciziei civile nr. 25 din 22 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj. S-a schimbat sentinţa în sensul că s-a admis cererea precizată. S-a constatat caducitatea Decretelor de expropriere nr. 193/1987. S-a constatat calitatea de proprietar pentru suprafaţa de 250 mp teren şi construcţii, situate în satul Pinoasa, bunuri ce au făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 193/1987. A obligat pârâta la 5600 la cheltuieli de judecată la fond şi în apel.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut corect.
Acţiunea precizată a reclamantului este o acţiune în materie de expropriere dar în raport de obiectul său - constatarea caducităţii decretului de expropriere şi a calităţii reclamantei de proprietară a imobilului litigios, de motivele de fapt care susţin acţiunea potrivit cărora, reclamantul a rămas în posesia imobilului şi după expropriere, bunul nefiind preluat efectiv de către expropriator în vederea realizării scopului exproprierii, încadrarea în drept nu rezidă în dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 35/1994 ci în dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Conform deciziei nr. 53 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile acţiunilor în retrocedarea imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, acţiuni introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 deoarece ca lege specială în al cărei domeniu de reglementare intră şi imobilele expropriate în perioada mai sus menţionată, Legea nr. 10/2001 înlătură aplicabilitatea legii generale în materie de expropriere, respectiv a Legii nr. 33/1994, ceea ce are ca efect inadmisibilitatea acţiunilor în retrocedare - introduse după data intrării în vigoare a legii speciale.
Cum însă reclamanta nu a investit instanţa cu o acţiune în realizarea dreptului, ci cu o acţiune în constatare, aplicarea în speţă, de către prima instanţă a Deciziei nr. 53/2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este greşită.
În subsidiar, instanţa s-a raportat şi la temeiul corect al acţiunii - la art. 111 C. proc. civ. reţinând însă incorect că acţiunea este inadmisibilă întrucât reclamantul ar avea deschisă calea acţiunii în realizarea dreptului.
Reclamantul a avut neîntrerupt şi are şi în prezent posesia imobilului litigios, astfel că acţiunea sa în constatare este admisibilă. Reclamantul nu are calea unei acţiuni în realizarea dreptului, respectiv a acţiunii în revendicare întrucât aceasta presupune pierderea posesiei de către cel ce o promovează.
Pe fond, acţiunea în constatare promovată de reclamant este întemeiată.
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză de către experţii R.G., B.D. şi C.V., s-a identificat imobilul expropriat de la reclamant în baza Decretului nr. 193/1987 - compus din teren în suprafaţă de 250 mp - situat în comuna Cîlnic - (anexa de la fila 79) şi construcţii (casa cu 3 camere, sală, beci) şi s-a constatat că imobilul nu a fost afectat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.
Cât timp nu a avut loc o preluare efectivă a imobilului în vederea demolării pe bază de proces verbal ori alt act al autorităţii locale, transferul dreptului de proprietate nu a operat de la expropriat la expropriator. Art. 4 din Decretul nr. 467/1989 prevedea expres că imobilele expropriate trec în proprietatea statului pe data preluării efective a acestora în vederea demolării.
Neoperând transferul proprietăţii de la reclamant la stat, reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel că soluţia ce se impunea în privinţa acţiunii era de admitere iar nu de respingere.
Faţă de aceste considerente şi în baza art. 296 C. proc. civ. urmează a se admite apelul, a se schimba sentinţa, în sensul admiterii acţiunii, constatării caducităţii Decretului nr. 193/1987 şi a calităţii reclamantului de proprietar al imobilului situat în sat Pinoasa, compus din teren în suprafaţă de 250 mp şi casă.
În privinţa soluţiei dată cererii reconvenţionale, instanţa de apel nu îşi poate extinde examinarea întrucât apelul s-a declarat de către reclamant doar cu privire la soluţia pronunţată asupra acţiunii, iar intimata pârâtă nu a formulat un apel incident.
Împotriva deciziei a declarat recurs SC C.E. Rovinari SA, care a susţinut următoarele critici de nelegalitate.
Se consideră incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., deoarece instanţa nu a fost alcătuită conform dispoziţiei legale, prin neparticiparea procurorului.
Se mai susţine că este incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece în cauză este incident art. 46 din Legea nr. 10/2001, situaţie în care acţiunea întemeiată pe dispoziţia art. 111 C. proc. civ. devine inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, se consideră că scopul pentru care a fost emis decretul de expropriere a fost atins, deoarece lucrările de investiţii pentru care a fost emis decretul de expropriere au început la data emiterii lui; de asemenea, că cererea reconvenţională formulată de recurentă trebuie admisă, iar prin admiterea cererii principale instanţa trebuia să repună părţile în situaţia anterioară exproprierii în cadrul aceleiaşi cauze.
Analizând Decizia recurată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
În mod corect instanţa de apel a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat sentinţa civilă în sensul admiterii cererii precizate, a constatării caducităţii decretelor de expropriere şi constatării calităţii de proprietar pentru suprafaţa de 250 mp teren şi construcţii.
Criticile recurentului nu pot fi primite, în speţă nu e incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.. Raportat la obiectul acţiunii deduse judecăţii, şi anume acţiunile în constatarea caducităţii decretelor de expropriere şi a calităţii de proprietar asupra imobilului litigios (acţiune întemeiată pe art. 111 C. proc. civ.) nu este obligatorie prezenţa procurorului, instanţa de judecată fiind alcătuită conform dispoziţiilor legale.
De altfel, dispoziţiile art. 45 C. proc. civ., prevăd că în cazurile anume prevăzute de lege, participarea şi punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii, însă în cazul supus judecăţii, participarea procurorului nu este obligatorie.
Susţinerile recurentului-pârât privind incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu se justifică, instanţa de apel a aplicat în mod just dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., considerând că reclamantul nu are deschisă calea unei acţiuni în realizarea drepturilor.
Nu sunt aplicabile în speţă prevederile Legii nr. 10/2001, aşa cum susţine recurentul-pârât.
Pe fondul cauzei, în mod corect instanţa de apel a apreciat că imobilul nu a fost afectat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, că nu a avut loc o preluare efectivă a imobilului în vederea demolării pe bază de proces verbal act al activităţii autorităţii locale.
Relativ la cererea reconvenţională, instanţa de apel a considerat în mod just că nu îşi poate extinde examinarea, deoarece apelul a fost declarat doar cu privire la soluţia pronunţată asupra acţiunii, iar intimata pârâtă nu a formulat un apel incident.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine sentinţa civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.E. Rovinari SA împotriva deciziei civile nr. 146 din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2797/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2772/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
