ICCJ. Decizia nr. 2804/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2804/2010
Dosar nr. 9388/1/2009
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi, sub nr. 10.962/99/2005 se află în curs de judecată cererea de recurs declarat de R.C. şi B.E. împotriva încheierii din 31 octombrie 2005 (dosar nr. 13.603/2004) dată de Judecătoria Iaşi, prin care s-a respins cererea de suspendare a judecăţii în baza art. 244 pct. 2 C. proc. civ.
În primă instanţă reclamanţii R.C. şi B.E. au chemat în judecată Asociaţia de locatari Iaşi, pentru a obţine cota de închiriere şi executarea silită, ca urmare a construirii unei parcări şi garaje din zid.
În încheierea din 13 iunie 2007 Tribunalul Iaşi a consemnat susţinerile părţilor şi anume:
- cererea formulată împotriva întregului colectiv de judecători de la Tribunalul Iaşi;
- invocarea excepţiilor de neconstituţionalitate, pentru textele de lege menţionate în scris.
Tribunalul pentru deliberare a dispus amânarea pronunţării pentru data de 14 iunie 2007.
În declaraţia de recurs sunt formulate critici pe fondul cauzei, a celor 20 de excepţii de neconstituţionalitae, a repartizării aleatorii la completul de judecată, sunt formulate aprecieri asupra compunerii completului, a cererilor de recuzare formulate.
Instanţa din oficiu a invocat inadmisibilitatea recursului, raportat la dispoziţiile art. 299 cu referire la art. 282 alin. (2), art. 316 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 467 din 28 octombrie 2009 Curtea de Apel Iaşi a respins ca inadmisibil recursul declarat de B.E. şi R.C. împotriva încheierii din 13 iunie 2007 a Tribunalului Iaşi în dosarul nr. 10962/99/2005.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Curtea a constatat că încheierea atacată cu recurs este dată de Tribunalul Iaşi în calea de atac a recursului, fiind o încheiere premergătoare.
În conformitate cu art. 282 alin. (2) C. proc. civ. aplicabile şi în judecarea recursului, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
Cum prin încheierea atacată cursul judecăţii nu s-a întrerupt, în sensul dispoziţiilor art. 242 şi respectiv art. 2441 C. proc. civ. ce reglementează instituţia suspendării, reclamanţii – recurenţi nu au dreptul de a ataca cu recurs actul de procedură, măsura dispusă fiind a amânării pronunţării.
Recursul însă, nu este admisibil şi pentru un alt motiv.
Tribunalul Iaşi a pronunţat încheierea din 13 iunie 2007 ca instanţă de control judiciar în calea de atac a recursului, dat în competenţa acestei instanţe conform art. 2 pct. 3 cu referire la art. 2441 C. proc. civ. obiectul judecăţii fiind încheierea dată de judecătorie (în primă instanţă) prin care s-a respins cererea de suspendare.
În conformitate cu art. 2441 C. proc. civ. asupra judecării procesului, instanţa se pronunţă prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat cu excepţia celor pronunţate în recurs.
Curtea reţine că tribunalul este investit ca instanţă de recurs, iar hotărârea pe fondul cauzei nu este supusă recursului dat în competenţa de soluţionare a Curţii de apel conform art. 3 pct. 3 şi art. 299 C. proc. civ.
În consecinţă, partea nu are deschisă calea de atac a recursului dat în competenţa de soluţionare a curţii, atât în ce priveşte hotărârea, Decizia dată de tribunal în recurs, şi a încheierii premergătoare din 13 iunie 2007.
Hotărârea dată în recurs de tribunal fiind irevocabilă, nu este supusă controlului judiciar la Curtea de apel şi deci nici încheierea atacată.
Curtea reţine că împotriva „hotărârii" judecătoreşti, încheiere, sentinţă, decizie se pot exercita căile de atac prevăzute prin lege, prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
În căile de atac se aplică regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac ce se epuizează chiar prin exerciţiul lui. Astfel o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, ceea ce în speţă revine recurs la recurs.
În consecinţă, o încheiere interlocutorie, prin care nu s-a întrerupt cursul judecăţii – în speţă s-a amânat pronunţarea – nu poate fi atacată cu recurs pe cale separată, ci odată cu atacarea fondului dacă fondul este supus vreunei căi de atac şi în caz pozitiv, cu calea de atac prevăzută pentru hotărârea care a finalizat judecata.
În cazul în care prin încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare este pronunţată de o instanţă de recurs, situaţie în care sunt recurenţii, aceasta nu poate fi atacată separat cu recurs.
Împotriva deciziei civile a declarat recurs recurentul B.E. care a susţinut că, deşi a solicitat un termen de judecată, nu i-a fost acordat, încălcându-se grav dispoziţiile legale. De asemenea, se susţine că în mod nelegal s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încălcându-se dispoziţiile obligatorii ale art. 183 C. proc. civ.
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu de instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce succed:
Prin Decizia civilă nr. 467 din 28 octombrie 2009 Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii B.E. şi R.C., împotriva deciziei civile din 13 iunie 2007 prevederile art. 377 C. proc. civ.
În conformitate cu art. 299 C. proc. civ. pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unor instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Pentru aceste considerente, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat, cu consecinţa menţinerii deciziei ca legală în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenientul B.E. împotriva deciziei civile nr. 467 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2813/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2797/2010. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
