ICCJ. Decizia nr. 2785/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2785/2010
Dosar nr. 4126/109/2008
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data 17 noiembrie 2008, reclamantul B.M. a solicitat în contradictoriu cu Primarul municipiului Piteşti, anularea dispoziţiei nr. 5639 din 5 noiembrie 2008 şi obligarea la emiterea unei noi dispoziţii, prin care să-i fie acordate despăgubiri potrivit hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior în cauză, şi la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale, pentru tergiversarea soluţionării cererii sale.
Prin aceeaşi acţiune, precizată la 6 martie 2007 (fila 38), reclamantul a solicitat chemarea în garanţie a Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor şi Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pentru a fi obligaţi să evalueze cele două imobile menţionate în hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză şi pentru a-i acorda despăgubiri în sumă de 250.000 lei.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 48 din 11 martie 2009 a respins ca inadmisibilă acţiunea, reţinând următoarele :
Referitor la imobilele situate în Piteşti, reclamantul împreună cu B.G. au obţinut despăgubiri prin sentinţa civilă nr.254/2006, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 7668/2007.
Cu privire la obligarea chemaţilor în garanţie, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, referitor la despăgubirea solicitată de 250.000 lei şi daune morale de 10.000 lei, prima instanţă a constatat existenţa autorităţii de lucru judecat dată de sentinţa civilă nr. 593/CA din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Argeş.
În ceea ce priveşte cererea de punere în executare a sentinţei civile nr. 254/2006, tribunalul a reţinut că nu pârâţii din prezenta acţiune au competenţa de punere în executare a sentinţei respective.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul că instanţa greşit a reţinut că intimaţii nu au calitate procesuală pasivă în cauză, şi în condiţiile în care acestea au tergiversat acordarea despăgubirilor la care acesta era îndreptăţit.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 95/A din 3 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantului B.M.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reţinut, că în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea chemaţilor în garanţie la plata sumei de 250.000 lei, în mod corect a fost respins întrucât există autoritate de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 593/CA din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Argeş.
Ca atare, instanţa de fond, nu a reţinut, lipsa calităţii procesuale pasive a chemaţilor în garanţie, ci a respins acţiunea ca inadmisibilă.
A mai reţinut că, pentru stabilirea cuantumului final al despăgubirilor s-a constituit Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care are, între alte atribuţii şi emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul B.M. reiterând aceleaşi motive ca şi în apel, respectiv faptul că ambele instanţe au reţinut greşit că nu intră în competenţa primarului obligaţia de a emite decizie de calculare a despăgubirilor, intimaţii fiind obligaţi să pună în executare dispoziţiile stabilite prin hotărârile pronunţe în cauză. A mai susţinut că la termenul din 11 martie 2009 când au avut loc dezbaterile în fond la Tribunalul Argeş, procedura de citare nu a fost îndeplinită.
Faţă de cele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în rejudecare admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce succed:
Criticile invocate de recurent pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi nu în cele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sau art. 304 pct. 1, 2, 3, 4, 5 C. proc. civ. cum a precizat recurentul reclamant.
În ceea ce priveşte critica recurentului-reclamant, de anulare a dispoziţiei nr. 5639 din 5 noiembrie 2008 emisă de Primarul municipiului Piteşti, prin care îi sunt infirmate despăgubirile pentru suprafaţa de 300 mp teren şi construcţii, stabilite prin sentinţa civilă nr. 254/2006 şi de obligare a pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, de evaluare a imobilului în litigiu şi emiterea deciziei de acordarea despăgubirilor nu poate constitui motiv de casare.
Sub acest aspect, atât prima instanţă cât şi cea din apel, în mod judicios au constatat că, în speţa de faţă există autoritate de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 593/CA din 28 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş.
Prin acţiunea introdusă la 7 aprilie 2008 înregistrată la Tribunalul Argeş sub nr. 1473/109/2008 reclamantul B.M. a chemat în judecată Primarul municipiului Piteşti, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună valorificarea sentinţei civile nr. 254/2006, irevocabilă prin Decizia nr. 7668 din 13 noiembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin sentinţa civilă nr. 593/CA din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Argeş, acţiunea introdusă de reclamantul B.M. a fost respinsă.
Prin urmare, în mod corect, ambele instanţe au reţinut autoritatea de lucru judecat.
În fine, nici critica referitoare la nelegalitatea sentinţei primei instanţe, sub aspectul soluţionării cauzei cu lipsă de procedură nu subzistă.
De altfel, această critică nu poate fi invocată pentru prima dată în recurs.
Pe de altă parte aşa cum rezultă din practicaua sentinţei civile nr. 48 din 11 martie 2009 a Tribunalului Argeş, rezultă că reclamantul a fost prezent, a depus înscrisuri şi o completare a acţiunii.
În aceste condiţii, lipsa de procedură constituie o nulitate relativă ce poate fi invocată numai de partea care a fost vătămată prin neobservarea formelor legale nu şi de recurent, aşa încât motivul invocat nu poate fi considerat de ordine publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.M. împotriva deciziei civile nr. 95 A din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2793/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2787/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
