ICCJ. Decizia nr. 2793/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2793/2010
Dosar nr. 9278/3/2008
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Gorj la 10 octombrie 2007, sub nr. 9476/95/2007, reclamantulL.M. a chemat în judecată A.V.A.S., pentru a fi obligată să se pronunţe asupra notificărilor nr. 723 N, 724 N şi 725 N, toate din 29 octombrie 2001, privind terenul cu suprafaţa de 10.000 mp.
În motivarea cererii a arătat că a notificat către Primăria Târgu Jiu restituirea suprafeţei de 10.000 mp teren, compusă din 5000 mp, teren deţinut de către SC C. SA Târgu Jiu şi suprafaţa de 5000 mp, deţinut de SC E.T. SA Târgu Jiu, terenuri ce au fost expropriate prin Decretul nr. 108/1974.
Prin sentinţa civilă nr. 391 din 26 noiembrie 2006 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. 9278/3/2008.
Prin sentinţa civilă nr. 658 din 7 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis cererea formulată de reclamantulL.M. şi a fost obligată pârâta să emită decizie sau dispoziţie motivată prin care să soluţioneze notificările nr. 724/N/2001 şi nr. 725/N/2001 formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantulL.M. a adresat în temeiul Legii nr. 10/2001 către Primăria Municipiului Târgu Jiu notificarea nr. 724/N/08.2001, precum şi către SC E.T. SA notificarea nr. 725/N din 29 ianuarie 2001, ambele comunicate prin executorul judecătoresc P.I..
Potrivit adreselor depuse la filele 9 – 11 în dosarul Tribunalului Gorj, aceste notificări au fost înaintate în temeiul fostului art. 27 din Legea nr. 10/2001, către pârâta A.V.A.S. (la acel moment A.P.A.P.S.).
Potrivit dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, unitatea deţinătoare notificată este obligată să se pronunţe prin decizie sau după caz prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau după caz de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 din lege.
Acest termen s-a împlinit în cauză raportat la data depunerii notificărilor de către reclamant, iar pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată.
Împotriva sentinţei a declarat apel A.V.A.S. care a susţinut, pe de o parte, că nu are competenţa de a emite dispoziţie motivată de soluţionare a notificărilor, iar pe de altă parte, că sunt aplicabile prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 deoarece terenurile fac obiectul Legii nr. 18/1991.
Prin Decizia civilă nr. 892 din 27 noiembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul declarat de apelanta A.V.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 658 din 7 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a I-a civilă, pentru considerentele următoare:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că notificările nr. 724/N/2001 şi nr. 725/N/2001 formulate de reclamant în termenul legal, şi adresate prin BEJ P.I., iniţial Primăriei Municipiului Târgu Jiu şi SC E.T. SA conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, iar apoi, potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001 înaintate către A.P.A.P.S. (actualmente A.V.A.S.), nu au fost soluţionate nici la data pronunţării sentinţei apelate.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură în 60 de zile de la data depunerii notificării sau a actelor doveditoare.
Chiar dacă legea permite persoanelor îndreptăţite să depună actele doveditoare ale dreptului de proprietate până la data soluţionării notificării, aceasta nu înseamnă că întinderea procedurii este lăsată de lege la latitudinea persoanei îndreptăţite, unitatea deţinătoare rămânând în continuare responsabilă şi singura competentă să soluţionezeîntr-un termen rezonabil notificarea ce i-a fost adresată.
Nici apărările apelantei în sensul că terenurile în litigiu nu ar face obiectul Legii nr. 10/2001 ci al Legii nr. 18/1991, nu o exonerează pe aceasta de obligaţia legală de soluţionare a notificării, câtă vreme are libertatea de a soluţiona notificarea fie prin admitere fie prin respingere în raport de cele solicitate şi de înscrisurile doveditoare depuse.
Prin Decizia civilă nr. 67 din 29 ianuarie 2009 Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 872 din 27 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în sensul obligării apelantei la plata sumei de 299 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 22 decembrie 2008 petentul L.M.M. a solicitat, în temeiul art. 281 C. proc. civ., completarea deciziei civile nr. 892 din 27 noiembrie 2008 în sensul obligării apelantei căreia i s-a respins apelul la plata cheltuielilor de judecată.
Petentul arată că deşi a solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată atât oral, în cadrul dezbaterilor, cât şi în scris, prin întâmpinare, instanţa nu s-a pronunţat asupra acestui aspect.
Analizând cererea petentului Curtea constată că aceasta se încadrează în dispoziţiile art. 281/2 C. proc. civ. Faptul că petentul a indicat în mod greşit dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. drept temei juridic al cererii nu ţine instanţa astfel că se are în vedere temeiul juridic corect al cererii.
Potrivit art. 281/2 C. proc. civ. „dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acestei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată".
Curtea constată că cererea a fost formulată în termen, hotărârea a cărei completare se solicită fiind comunicată petentului la data de 8 ianuarie 2009.
Curtea constată de asemenea că prin Decizia civilă nr. 892 din 27 noiembrie 2008 a fost respins apelulA.V.A.S. ca nefondat.
Din practicaua deciziei nr. 892 din 27 noiembrie 2008 şi din întâmpinarea depusă la fila 10 din dosarul în care a fost pronunţată respectiva decizie rezultă cert că petentul a solicitat obligare apelantei la plata cheltuielilor de judecată, astfel că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra acestei cereri.
Petentul a dovedit că a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 299 lei, acestea fiind reprezentate de contravaloarea transportului feroviar pe ruta Târgu Jiu - Bucureşti şi retur. Dovada efectuării cheltuielilor se afla la fila 36 dosar apel.
Împotriva deciziei a declarat recurs A.V.A.S. care a susţinut următoarele motive de nelegalitate a deciziei recurate:
S-au interpretat eronat dispoziţiile legale incidente, privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată deoarece ea şi-a îndeplinit obligaţia de a soluţiona notificările nr. 724/2001 şi 725/2001. Se mai susţine reaua-credinţă a intimatului în formularea cererii având ca obiect cheltuielile de judecată, deoarece ea a emis dispoziţia nr. 257 din 2 septembrie 2008 astfel că cererea de chemare în judecată a reclamantului a rămas fără obiect.
Se solicită în consecinţă, exonerarea A.V.A.S. de plata cheltuielilor de judecată, invocându-se prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând recursul declarat de A.V.A.S., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed:
Instanţa de apel a interpretat şi aplicat în mod just dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., deoarece, prin respingerea apelului declarat de A.V.A.S., această parte se află în culpă procesuală, fiind dovedite aceste cheltuieli cu chitanţele depuse la dosarul cauzei.
Nu se justifică motivele de recurs invocate, deoarece prin emiterea dispoziţiei nr. 257 din 2 septembrie 2008 de către A.V.A.S., acţiunea dedusă judecăţii nu a rămas fără obiect, aşa cum susţine recurenta, mai ales că de la data formulării cererii de completare a dispozitivului deciziei şi până la data pronunţării deciziei civile nr. 67 din 29 ianuarie 2009 nu a fost depusă la dosarul cauzei această decizie.
Instanţa de apel a procedat în mod just la aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., neprezentând relevanţă faptul că, după data pronunţării deciziei prin care s-a respins apelul declarat de A.V.A.S. aceasta a emis dispoziţia nr. 67/2009 prin care a declinat către Primăria Târgu Jiu competenţa de soluţionare a notificărilor nr. 725/2001 şi 724/2001.
Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursul declarat de A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 67 din 29 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă, şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 67 din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2799/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2785/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
