ICCJ. Decizia nr. 2818/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2818/2010
Dosar nr. 7649/99/2008
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 528 din 30 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost respinsă excepţia de conexitate invocată de contestatoarea P.C.M. prin procurator O.I.
A fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatoarea P.C.M. prin procurator O.I. în contradictoriu cu intimata A.V. Iaşi (fostă R.A.J.A.C. Iaşi).
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 151 din 16 octombrie 2009 a admis apelul declarat de P.C.M. prin mandatar O.I. împotriva sentinţei civile nr. 528 din 30 martie 2009 a Tribunalului Iaşi, sentinţă pe care a anulat-o.
A fost trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Iaşi.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că, prin sentinţa apelată instanţa a fost investită cu contestaţia la executarea silită a sentinţei civile nr. 8410 din 2 iulie 2007 a Judecătoriei Iaşi şi s-a pronunţat cu privire la acest obiect.
În acest sens s-a avut în vedere că potrivit art. 129 alin. ultim C. proc. civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Potrivit textului enunţat este instituit principiul disponibilităţii în procesul civil, conform căruia reclamantul are dreptul să stabilească în cererea de chemare în judecată limitele şi obiectul acţiunii, iar instanţei de judecată îi revine obligaţia de a se pronunţa numai în limitele investirii.
Astfel, instanţa de fond s-a pronunţat în cauză asupra unui alt obiect decât cel cu care a fost investită, încălcând prevederile art. 129 alin. ultim C. proc. civ., ceea ce impune nulitatea hotărârii apelate conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Cu privire la cererea de încuviinţare a executării silite a unei hotărâri judecătoreşti s-a reţinut că este dată în competenţa materială a judecătoriei, potrivit art. 3731 – art. 373 alin. (4) C. proc. civ. şi nu în cea a tribunalului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta P.C.M. prin procurator O.I.
Recursul este nul.
Cauza recursului constă în nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Aşadar, simpla nemulţumire a părţii de hotărârea pronunţată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmaţia generală că hotărârea atacată este nelegală, recurentul fiind obligat să îşi sprijine recursul pe cel puţin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.
Art. 301 C. proc. civ. prevede că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ. recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs prin arătarea criticilor în fapt şi întemeiat pe motivul prev. de art. 304 C. proc. civ.
Este adevărat că reclamanta îşi exprimă nemulţumirea cu privire la hotărârea pronunţată de către instanţa de apel, critici care nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică, ori când criticile formulate în fapt nu pot fi încadrate în motivele prev. de art. 304 C. proc. civ.
Instanţa investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care criticile invocate sunt indicate în fapt şi dezvoltate într-o formă explicită, întemeiate pe textul enunţat anterior, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
De asemenea, Înalta Curte nu a constatat nici existenţa unor motive pe care, din oficiu, să le poată pune în discuţia părţilor şi asupra cărora să delibereze.
Aşa fiind, urmează a se reţine că recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta P.C.M. prin procurator O.I. împotriva deciziei nr.151 din 16 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2812/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2840/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
