ICCJ. Decizia nr. 2857/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2857/2010
Dosar nr.1537/113/2005
Şedinţa publică din 7 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Reclamantul E.V. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Brăila pentru a fi obligată la plata sumei de 300.000 RON reprezentând drepturi băneşti pe ultimii 3 ani, ce i se cuvin în calitate de principal inventator al invenţiei cu titlu de „placă filtrantă de profunzime pe bază de fibre celulozice şi procedeul de obţinere a acesteia", a foloaselor nerealizate calculate la rata de referinţă a B.N.R. şi a cursului de inflaţie pe ultimii 3 ani precum şi a cheltuielilor ocazionate cu judecarea acestei cauze.
Reclamantul a motivat că împreună cu alţi 3 coautori au cesionat pârâtei drepturile de producere şi comercializare a produselor ce rezultă în urma invenţiei menţionate, ce s-a înregistrat la O.S.I.M. sub nr. 112039 din 30 aprilie 1997.
Invenţia a dus la crearea unei placi filtrante care este folosită, datorită performanţelor sale de filtrare, în industriile alimentară şi chimico-farmaceutică rezolvând problema realizării unor filtre netoxice (ecologice).
În conformitate cu Legea nr. 64/1991, republicată, privind brevetele de invenţii şi a contractului de cesiune, pârâta avea obligaţia să încheie cu autorii un contract în care să se stabilească drepturile acestora.
Deşi a solicitat încheierea unui astfel de contract de negociere a drepturilor de inventator, pârâta a refuzat.
Reclamantul E.V. a formulat o cerere de chemare în judecată a paratei SC C. SA Brăila, având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 350.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru folosirea brevetului de invenţii nr. 112039/1997 „placă filtrantă de profunzime pe bază de fibre celulozice şi procedeul de obţinere a acesteia", pentru anii 2003, 2006 şi 2007, a foloaselor nerealizate, calculate la rata de referinţă a B.N.R. şi a cursului de inflaţie pe ultimii 3 ani, precum şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acestei cereri a susţinut aceleaşi aspecte de fapt şi de drept prezentate în acţiunea principală din Dosarul nr. 1537/113/2005.
Cauza s-a înregistrat sub nr. 939/113/2008, iar prin încheierea din 15 august 2008 s-a dispus în conformitate cu dispoziţiile art. 164 C. proc. civ. conexarea la Dosarul nr. 1537/113/2005.
În cauzele conexate s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatorii şi expertize tehnice judiciare având ca obiective determinarea drepturilor băneşti derivând din dreptul de inventator şi brevetul de invenţie cesionat pârâtei.
Prin sentinţa civilă nr. 831 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Brăila a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să plătească redarmntului suma de 476.824,32 RON drepturi băneşti indexate pe perioada 2002-2008, derivând din calitatea de inventator.
Au fost respinse ca nefondate capetele de cerere prizind obligarea pârâtei la plata foloaselor nerealizate.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamantul şi trei salariaţi de la SC C. SA Brăila sunt autorii invenţiei cu titlul „placă filtrantă de profunzime pe bază de fibre celulozice şi procedeul de obţinere a acesteia" pentru care au obţinut brevetul de invenţie nr. 112039 emis de O.S.I.M., în baza hotărârii nr. 7/2891 din 31 martie 1997.
Prin contractul de cesiune încheiat între reclamant şi cei trei salariaţi inventatori şi pârâta SC C. SA Brăila au fost cesionate drepturile asupra brevetului de invenţie menţionat mai sus.
La capitolul A, lit. e) şi g) din contractul de cesiune, privind drepturile şi obligaţiile cedentului s-a stipulat ca cedentul să primească drepturile pecuniare cuvenite stabilite printr-un contract distinct în cazul aplicării invenţiei, în următoarele cote: 50% E.V.; 15% M.P.; 15% Z.I. şi 20% B.G.
Contractul de cesiune a fost atacat în instanţa de către SC C. SABrăila, iar prin sentinţa civilă nr. 57-COM din 4 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 4950/C+C/2005 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 115a din 12 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 2601/44/2006 s-a respins ca nefondată acţiunea privind constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune.
Din raportul de expertiză efectuat de expert T.D. la data de 8 octombrie 2008 rezultă că pentru perioada 2002 şi până în prezent drepturile cuvenite reclamantului E.V. sunt în cuantum de 476.824 RON, la care se adaugă dobânzi în valoare de 225.812 RON.
Expertul a calculat aceste drepturi având în vedere următorii indicatori: profitul pe tonă de produs în anul anterior celui de calcul - pentru anul 2008, profitul din anui 2007 reactualizat cu rata inflaţiei; pentru anul 2007 profitul obţinut în anul 2006 reactualizat cu rata inflaţiei, modalitate pe care a aplicat-o pe toată perioada în litigiu; indicele de inflaţie pentru a stabili profitul pe tonă în anul de calcul; producţia de plăci filtrante şi profitul minim obţinut de pârâtă din vânzarea plăcilor filtrante.
Din acelaşi raport de expertiză a rezultat că pârâta a aplicat din perioada 1997 şi până în prezent soluţiile tehnice şi tehnologice din brevetul de invenţie.
Din raportul de expertiză efectuat de expert V.C. a rezultat că pe perioada 2002-2004, ponderea veniturilor dm plăci filtrante în totalul veniturilor obţinute de pârâtă este de 31,49% în anul 2002; 25,01% în anul 2003 şi 25,04% pentru anul 2004.
Profitul net aferent plăcilor filtrante este de 47.780,82 RON pentru anul 2002; pentru anul 2003 este de 26.364,65 RON şi de 829,73 RON pentru anul 2004.
În cauză şi-au mai spus punctul de vedere prin expertize tehnice de specialitate şi experţii M.M., T.T., I.N., R.E.
Drepturile cuvenite reclamantului E.V. în anii 2002-2004 în ce priveşte acţiunea principală, în raport cu valoarea profitului pârâtei din fabricarea şi comercializarea plăcilor realizate conform brevetului în litigiu au fost: 165.969,1 RON în anul 2002; 53.018,83 RON în anul 2003 şi de 29.494,73 RON în anul 2004.
Drepturile cuvenite pe perioada 2005-2008 ce fac obiectul acţiunii conexe au fost stabilite astfel: 33.606,07 RON pentru anul 2005; 35.205,78 RON pentru anul 2006; 19.817,87 RON pentru anul 2007 şi de 5.309 RON pentru anul 2008, semestrul I.
Aceste drepturi au fost stabilite avându-se în vedere următorii indicatori: profitul pe tona de produs; producţia de plăci filtrante; profitul minim obţinut de pârâtă din vânzarea plăcilor filtrante.
Expertul a stabilit valoarea drepturilor indexate pe perioada 2002-2008, în sumă totală de 476.824,32 RON.
Instanţa a mai apreciat ca nu se pot acorda şi dobânzi şi rata inflaţiei întrucât ar reprezenta o dublă plată.
A mai apreciat instanţa că raportul de expertiză şi suplimentul conţin suficiente date de ordin tehnic şi economic, precum şi contabil, cu privire la stabilirea drepturilor cuvenite reclamantului cedent.
Prin Decizia civilă nr. 220/A din 8 iulie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC C. SA Brăila împotriva sentinţei civile nr. 831 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Brăila.
S-a respins ca nefondat apelul reclamantului E.V. împotriva sentinţei civile nr. 12 din 12 ianuarie 2009 a Tribunalului Brăila, de completare.
S-a admis apelul reclamantului E.V. împotriva sentinţei civile nr. 831 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Brăila, pe care a schimbat-o în parte în ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată în valoare de 32.755,5 RON în loc de 2.755,5 RON.
A fost obligată pârâta la 243,24 RON cheltuieli de judecată în apel.
- Apelul declarat de pârâtă s-a apreciat a fi nefondat din următoarele considerente:
Majoritatea motivelor de apel formulate de pârâtă nu sunt altceva decât o reluare a obiecţiunilor la raportul de expertiză întocmit de expert în domeniul proprietăţii industriale D.T., obiecţiuni reluate cu insistenţă şi în faţa instanţei de apel.
Astfel, după depunerea raportului de expertiză la data de 22 februarie 2007, pârâta apelantă formulează primele obiecţiuni încuviinţate de instanţă prin încheierea din 24 aprilie 2005.
Aceste obiecţiuni vizau faptul că expertul a preluat informaţii şi date nereale din documentele furnizate de reclamant, documente ce nu se regăsesc în evidenţele economico-financiare ale institutului, că a utilizat formule greşite de calcul, că a ignorat sumele de bani deja achitate pe anii 2002-2003, că nu a ţinut seama de profitul net total al pârâtei care e mai mic decât cel calculat de expert, că nu i s-au solicitat documentele financiar-contabile sau că brevetul de invenţie nu ar îndeplini condiţiile de noutate.
Aceste obiecţiuni au fost încuviinţate de instanţă prin încheierea din 24 aprilie 2007, iar expertul a răspuns în mod detaliat la fiecare punct în parte, la termenul următor.
Deşi obiecţiunile la raportul de expertiză pot fi formulate o singură dată la primul termen ce urmează depunerii raportului de expertiză, pârâta apelantă, cu exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, le reiterează într-o formă uşor schimbată, dar cu acelaşi conţinut pentru termenul din 11 iunie 2007.
Pentru a doua oară aceste obiecţiuni sunt încuviinţaze, experta formulează un nou răspuns detaliat, iar pârâta încearcă o a treia serie de obiecţiuni identice la acelaşi raport de expertiză (dosar fond - încheierea din 22 octombrie 2007), obiecţiuni pe care instanţa nu le mai încuviinţează.
Mai mult, după conexarea Dosarelor nr. 1357/113/2005 şi 939/113/2008 ce vizează drepturi rezultând din acelaşi contract de cesiune, dar pentru perioade diferite, pârâta reiterează obiecţiunile privind aplicarea greşită a formulei de calcul din Regula 79 prev. de HG nr. 499/2003 şi solicită refacerea raportului de expertiză, deşi încă din primul răspuns la obiecţiuni şi apoi şi din al doilea doamna expert explică faptul că în M. Of. nr 348/22 mai 2003 s-au strecurat rnai multe erori care au fost rectificate în M. Of. nr. 540/2003.
În aceste condiţii, solicitarea de efectuare a unui nou raport de expertiză tehnică în domeniul proprietăţii industriale în apel, în care erau reiterate aceleaşi obiective şi aceleaşi critici, apare ca o încălcare a disp. art. 723 C. proc. civ., ce prevede obligativitatea exercitării de către părţi a drepturilor procesuale cu bună credinţă.
În esenţă, nemulţumirile pârâtei apelante vizează concluziile şi răspunsurile la obiecţiuni ale expertului tehnic în specialitatea proprietate intelectuală, D.T., prin care s-a stabilit că pârâta datorează suma de 476.824 RON cu titlu de drepturi băneşti pentru utilizarea brevetului de invenţie pentru întreaga perioadă 2002-2008.
Criticile pârâtei nu sunt fondate, expertul răspunzând detaliat la fiecare obiecţiune a părţii. Prin unele dintre acestea pârâta îşi invocă propria culpă. Astfel, deşi suntem într-un proces civil guvernat de regula potrivit căreia fiecare parte trebuie să-şi probeze afirmaţiile, pârâta impută expertului faptul că nu a ţinut seama de documentele contabile pe care nu le-a depus la dosar şi nici nu a combătut actele depuse de partea adversă.
De exemplu, situaţia vânzărilor de plăci filtrate pentru perioada 2002-2004 este o probă solicitată de reclamant în condiţiile art. 172 C. proc. civ. încă de la începutul procesului, dar nedepusă de pârâtă nici măcar la momentul la care a fost convocată de expert pentru efectuarea expertizei sau atunci când a invocat, prin obiecţiuni, faptul că datele furnizate de expert sunt nereale.
Mai mult, experta contabilă V.C. evidenţiază faptul că nu poate fi determinat profitul obţinut de pârâtă din exploatarea invenţiei pentru anii 2002-2004 întrucât „nu există o evidenţă contabilă cantitativ valorică care să furnizeze informaţiile necesare".
În final, tot reclamantul este cel care depune anumite acte ce emană de la pârâtă şi din care experta poate extrage informaţiile necesare. De asemenea, experta a avut în vedere şi alte acte anexate de pârâtă la întâmpinare şi al căror conţinut nu a fost contestat de aceasta. Pârâta, deşi critică vehement datele utilizate de expert, nu a furnizat nici până la momentul judecăţii apelului probe din care să rezulte, de exemplu, profitul net pe tona de produs rezultat din aplicarea invenţiei nr. 112039/1996. Atitudinea pârâtei a determinat tergiversarea soluţionării cauzei care este înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila din 13 aprilie 2005.
Nu pot fi reţinute nici criticile pârâtei privind neutilizarea de către expert a tuturor indicatorilor din Regula 79 alin. (4), (5), (6) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 aprobat prin HG nr. 499/2003.
Aceşti indicatori sunt enumeraţi de legiuitor în mod exempiificativ, iar expertul i-a utilizat doar pe cei care au marcat creşteri în urma aplicării invenţiei. De altfel, rentabilitatea utilizării invenţiei rezultă din actele ce emană de la pârâtă: situaţia livrării produselor finite 1999-2004, notă de fundamentare plan producţie 2008.
Aşa cum s-a explicat în mod detaliat prin răspunsul la obiecţiuni, formula de calcul corespunzătoare volumului produsului minim obţinut de pârâtă a fost aplicată corect de expert, ţinând seama de rectificarea publicată în M. Of. nr. 540/28.07.2003.
Tot corect a calculat expertul un procent de 50% din cota de 4% datorată grupului de inventatori. Acest contract de cesiune a fost contestat în instanţă de pârâtă, dar acţiunea a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 57 din 04 aprilie 2006 a Tribunalului Brăila, definitivă prin Decizia civilă nr. 115/A/2006 a Curţii de Apel Galaţi, reţinându-se că între brevetele înregistrate în 1987 şi cel din 1986 există diferenţe semnificative, pentru că O.S.I.M. le-a calificat ca fiind brevete separate, iar pârâta urmăreşte să-şi însuşească rezultatele invenţiei fără a respecta clauzele contractului de cesiune.
Conform acestui contract [lit. A pct. e)] cedentul trebuie să primească drepturile pecuniare stabilite printr-un contract distinct în cazul aplicării invenţiei, iar drepturile pecuniare se vor negocia şi plăti la termenele stabilite prin contractul dintre părţi. Nici până în prezent, în urma demersurilor inventatorilor, nu a fost perfectat un astfel de contract distinct.
Există posibilitatea ca profitul total al pârâtei să fie mai mic decât cel obţinut din exploatarea invenţiei. Aşa cum a explicat expertul, în condiţiile în care celelalte produse produc pierderi e probabil ca profitul total al întreprinderii să fie mai mic decât cel obţinut din exploatarea brevetului.
Expertul a avut în vedere documentele (statul de plată) depuse de pârâtă, ce probau recompensele acordate inventatorilor în anii 1996-2003, dar a apreciat în mod corect că suma brută de 1.000 RON ce a fost acordată doar reclamantului şi domnul Z. şi nu celor 4 inventatori, avea alt izvor şi anume faptul că aceştia au pus la punct plăcile filtrante destinate exclusiv filtrării berii.
Punctul de vedere al consilierului expert T.T. nu a fost luat în considerare de instanţă deoarece acesta a calculat drepturile băneşti numai pentru perioada în care pârâta a achitat la O.S.I.M. taxele de menţinere în vigoare. Ori, aşa cum s-a stabilit în mod constant în jurisprudenţă, obligaţia de achitare a drepturilor băneşti datorate inventatorilor se menţine atâta timp cât invenţia este folosită. Acest punct de vedere a fost exprimat şi de O.S.I.M., la solicitarea reclamantului.
De asemenea, expertul nu a aplicat retroactiv Regula 79 din Regulament aprobată prin HG nr. 499/2003 pentru perioada 01 ianuarie 2002-22 mai 2003, când era în vigoare HG nr. 152/1992.
În ceea ce priveşte raportul de expertiză contabilă, V.C. şi-a declinat competenţa în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor băneşti cuvenite inventatorilor în favoarea unor specialişti din acest domeniu, în acest sens fiind şi practica judiciară.
- Apelurile declarate de reclamant.
- Sumele datorate cu titlu de drepturi băneşti au fost actualizate de expert cu rata inflaţiei până la data de 8 octombrie 2008. Potrivit dispoziţiilor art. 3712 alin. (3) C. proc. civ., executorul judecătoresc poate, la cererea creditorului, să actualizeze valoarea obligaţiei stabilite în bani. Prin urmare, aceasta este calea prin care creditorul poate obţine actualizarea până la momentul plăţii efective şi nu promovarea căilor de atac.
HG nr. 152/1992 nu se aplică decât pentru perioada 1 ianuarie 2002-22 mai 2003, deoarece a fost înlocuită de HG nr. 499/2003 şi, de altfel, Anexa II, Partea a II-a pct. 6 nu se referă la posibilitatea cumulării indexării cu dobânda legală.
În aceste condiţii, în mod corect a reţinut instanţa că acordarea dobânzilor nu e prevăzută în contractul de cesiune şi ar determina o dublă sancţiune pentru neîndeplinirea aceleiaşi obligaţii.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată de la fond, se impune majorarea acestora cu suma de 30.000 RON onorariu apărător, iar acestea rezultă din contractul de asistenţă judiciară din 12 aprilie 2005. În legătură cu onorariul de succes în cuantum de 20% din valoarea despăgubirilor, dar nu mai puţin de 52.000 RON, sumele nu sunt exigibile la acest moment, ci doar după ce hotărârea prin care s-au acordat despăgubirile rămâne irevocabilă.
- Apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 12/2009 de completare:
Prin sentinţa civilă nr. 331/2008 a Tribunalului Brăila instanţa s-a pronunţat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, obligând pe pârâtă la plata sumei de 2.755,5 RON, în funcţie de actele doveditoare existente la momentul pronunţării.
Neregularitatea privind nedepunerea de către avocat a chitanţei privind onorariul nu putea fi rezolvată pe calea completării sentinţei, conform art. 281 C. proc. civ., deoarece instanţa s-a pronunţat asupra acestui capăt de cerere.
Cu privire la majorarea onorariului expertului, corect a decis instanţa că s-a pronunţat deja asupra acestei cereri prin încheierea din 11 iunie 2008.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul E.V. şi pârâta SC C. SA.
1. Reclamantul E.V. a criticat Decizia de apel pentru următoarele motive:
a) Cu privire la acordarea dobânzilor la creanţe.
a.1. Ambele instanţe au reţinut că nu pot fi acordate dobânzi pentru că acestea nu sunt prevăzute în contractul de cesiune şi ar reprezenta, alături de rata de inflaţie acordată, o dublă sancţiune pentru neîndeplinirea aceloraşi obligaţii.
Instanţa de apel a reţinut că pentru drepturile băneşti cuvenite inventatorului pentru perioada 1 ianuarie 2002-22 mai 2003 se aplică dispoziţiile HG nr. 152/1992, Anexa II, Partea a II-a, dar constată în mod greşit că pct. 6 din anexă nu se referă la posibilitatea cumulării indexării cu dobânda legală.
În pct. 3 partea a II-a este prevăzut un adaos prin negociere la partea I (care reprezintă nota de calcul a drepturilor băneşti de la care începe negocierea), reprezentând dobânda la creanţele datorate inventatorului. Rezuită astfel că pentru această perioadă dobânda la creanţe se adaugă la valoarea indexată a acestora.
a.2. În ceea ce priveşte acordarea dobânzilor la creanţă pentru perioada sem. II 2003-2008 sem. I, chiar dacă acestea nu sunt prevăzute în HG nr. 499/2003 (art. 79), se aplică norma de drept comun care completează legea specială, respectiv C. civ. - art. 970, 998, 1044 teza a II-a şi a III-a, art. 1073, 1075, 1082, 1084, 1085, 1086, 1088 şi 1089.
În acelaşi sens s-au pronunţat instanţele în litigii similare:
- Decizia nr. 83 din 13 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bacău, irevocabilă prin Decizia nr. 3736 din 30 septembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală;
- Decizia nr. 512 din 10 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă prin nerecurare;
- Decizia nr. 399 din 17 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, irevocabilă prin Decizia nr. 9904 din 30 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală;
- Decizia nr. 75 din 20 iunie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, irevocabilă prin Decizia nr. 4085 din 18 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală;
a.3. Indexarea care acoperă devalorizarea monedei naţionale este diferită de dobândă, care reprezintă daune interese.
b) Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată.
Considerentul instanţei de apel referitor la data exigibilităţii onorariului de avocat nu mai subzistă, întrucât prin soluţionarea prezentului dosar Decizia de apel rămâne irevocabilă.
c) Cu privire la onorariul expertului D.T. cuvenit pentru raportul de expertiză din 8 octombrie 2008.
În urma încuviinţării de către instanţă a doua oară a aceloraşi obiecţiuni formulate de pârâtă nu s-a admis cererea de majorare a onorariului de expertiză, deşi solicitarea tnbunalului referitoare la obiecţiunile reiterate a fost rezolvată de expert, care a fost astfel nedespăgubit pentru munca sa.
Cererea de onorariu a aceluiaşi expert pentru cel de-al doilea raport de expertiză efectuat după conexarea dosarului nu a fost soluţionată de instanţă.
Instanţa de apel reţine în mod eronat că în mod corect prima instanţă s-a pronunţat asupra acestei cereri prin încheierea de şedinţă din 11 iunie 2008, întrucât o asemenea încheiere nu există; este vorba de fapt de încheierea din 10 iunie 2007, când s-a respins cererea de majorare a onorariului de expert pentru primul raport din anul 2007.
2. Pârâta SC C. SA Brăila a criticat Decizia de apel pentru următoarele motive:
a) Prin ultimul raport de expertiză s-au stabilit drepturi pentru inventator care nu se coroborează cu bilanţurile depuse pentru aceeaşi perioadă, întregul profit pe perioada 2002-2008 este în sumă de 504.877,9 RON, în vreme ce suma datorată reclamantului este de 476.824,32 RON.
b) Acest raport de expertiză nu poate produce efecte juridice, pentiu că:
- Calculul profitului pe tona de produs pentru anul de referinţă se calculează pentru acel an şi nu prin raportare la profitul pe tonă obţinut în anii anteriori, care nu corespunde astfel realităţii.
- Ar fi trebuit ca la profitul minim obţinut să se aibă în vedere profitul obţinut pe maşina de fabricaţie, întrucât SC C. SA nu obţine profit doar prin plăcile filtrante, ci şi din producţia de hârtie şi ambalaj, hârtie tehnică de filtru şi hârtie scris-tipar - toată întreaga producţie aducând profit.
Inadvertenţele din modul de calcul folosit de expertul D.T. au fost observate şi de expertul contabil V.C., care la obiectivul nr. 4 al raportului de expertiză concluzionează că eventualele drepturi băneşti ce i s-ar cuveni reclamantului trebuie să se stabilească avându-se în vedere creşterea de profit obţinută prin introducerea brevetului de fabricaţie şi nu profitul total din vânzarea acestora.
- În stabilirea drepturilor băneşti ar fi trebuit să se utilizeze indicatorii prevăzuţi în Regula nr. 79 alin. (4), (5) şi (6) din HG nr. 499/2003. Este adevărat că această Hotărâre de Guvern a suferit o rectificare publicată în M. Of. nr. 540/28.07.2003, dar aceasta nu vizează indicatorii din Regula nr. 79, aşa cum eronat a reţinut instanţa de apel, ci doar rectificarea unor sume din formula de calcul.
- S-a avut în vedere, prin raportare la profitul societăţii, un procent de 50% ce ar reprezenta recompensa cuvenită inventatorului.
În contractul de cesiune anexat cererii de chemare în judecată se indică o cotă de participare de 50% a reclamantului la crearea intenţiei şi nu la eventualele drepturi pecuniare ale sale.
- Pe parcursul întregului proces, la instanţa de fond, a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză întocmit de expert D.T., însă de fiecare dată aceasta a refuzat să răspundă. S-a făcut în cadrul criticii o detaliere a obiecţiunilor.
- În cauză s-a mai efectuat un raport de expertiză de expertul asistent I.N., al cărui punct de vedere concordă cu cele al expertei D.T. Acest lucru este justificat pe faptul că expertul a devenit între timp mandatarul intimatului.
Pentru acest motiv trebuie înlăturat raportul de expertiză al expert D.T., dat fiind subiectivismul exprimat prin ralierea la acelaşi punct de vedere cu al expertului asistent.
- Considerentul pentru care instanţa de apel a înlăturat raportul de expertiză efectuat de expertul asistent al său (singurul care respectă cerinţele legale), în sensul că este acoperită numai o perioadă, nu este real, întrucât modul de calcul vizează întreaga perioadă.
Expertul său asistent nu a fost citat pentru a i se aduce la cunoştinţă obligaţia de a efectua raportul de expertiză, la ultimul raport efectuat în cauză.
- Pentru perioada 2002-2003, conform convenţiei părţilor, intimatul a primit drepturile care i se cuvin, putându-se acorda numai drepturile anului 2004, respectiv 5.280 RON, aşa cum a reţinut expertul asistent al său T.T.
c) Instanţa de fond a reţinut că punctele de vedere ale experţilor asistenţi nu pot duce la soluţionarea corectă a cauzei, întrucât nu au adus argumente care să constate concluziile expertului desemnat de instanţă.
Aceasta, deşi rolul magistratului este de a arăta motivat de ce a înlăturat o anumită probă administrată în cauză.
d) La instanţa de fond, la solicitarea ambelor părţi, s-a efectuat un raport de expertiză contabilă întocmit de expert V.C. şi expert asistent P.
Se formulează critici cu privire ia acest aspect.
e) La termenul de dezbateri s-a solicitat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, fără ca acestea să fie detaliate sau nominalizate.
Prin motivele scrise depuse la dosar de avocatul intimaţilor s-au solicitat generic cheltuieli de judecată, fără detaliere.
În notele scrise depuse de mandatarul I.N. se face menţiunea expresă că pentru onorariul de avocat se va formula acţiune separată.
Cu toate acestea, instanţa de apel admite apelul reclamantului şi o obligă pe pârâta-recurentă să plătească inclusiv onorariul de avocat.
Pe de altă parte, cu privire la onorariul de avocat nu s-au făcut dovezi de achitare a sumelor aferente.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:
1. Recursul declarat de reclamant.
a) În ceea ce priveşte posibilitatea cumulării indexării cu dobânda legală instanţa de apel a reţinut că HG nr. 152/1992 nu se aplică decât pentru perioada 1 ianuarie 2002-22 mai 2003, iar în Anexa II Partea a II-a, pct. 6 nu se referă la posibilitatea unui asemenea cumul - ulterior acestei date a fost înlocuită de HG nr. 499/2003.
În ceea ce priveşte perioada ulterioară, când era în vigoare HG nr. 499/2003, instanţa de apel nu argumentează, nu arată motivele pentru care nu se poate primi cererea de cumulare a indexării cu dobânda legală faţă de dispoziţiile acestei hotărâri sau, după cum a indicat reclamantul, în raport de dispoziţiile C. civ.
Prin cererea de apel reclamantul a făcut trimitere la aceste două Hotărâri de Guvern, precum şi la dispoziţiile C. civ. în materia executării obligaţiilor, redând conţinutul articolelor.
Nu se arată totodată de ce neprevederea acordăiii dobânzilor în contractul de cesiune înlătură analiza în contextul mai sus arătat detaliat cu referire la C. civ., iar o referire la o dublă sancţionare, ca principiu, nu are suport - aceasta întrucât inflaţia acoperă devalorizarea şi îl pune pe creditor în situaţia primirii sumei datorate, întrucât debitul indexat este echivalentul debitului datorat, înlăturând în ceea ce-l priveşte pe acesta pericolul devalorizării monetare; creditorul este adus în aceeaşi situaţie ca atunci când i s-ar fi făcut plata la termen în ceea ce priveşte debitul. Numai că o asemenea executare, cu întârziere, este de natură să-l prejudicieze, iar întârzierea este sancţionată de art. 1088 C. civ. prin plata dobânzii legale - daune interese.
Întrucât pe perioada ulterioară HG nr. 152/1992 instanţa nu a intrat practic în cercetarea fondului, se impune în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, instanţa urmând a analiza cererea de dobânzi pe întreaga perioadă pusă în discuţie de către reclamant, avându-se în vedere apărările formulate de recurent.
- În legătură cu onorariul de succes al apărătorului, modul de dispunere a fost criticat de reclamant sub aspectul faptului că prin soluţionarea prezentului dosar/recurs Decizia de apel rămâne irevocabilă.
Critica formulată de către reclamant putea fi discutată dacă recursul ar fi fost soluţionat pe fond, însă se impune casarea şi trimiterea cauzei pentru rejudecată.
- Reclamantul nu are interes în formularea criticii referitoare la onorariul de expert, neîncuviinţat de instanţă, nejustificând folosul personal, direct în susţinerea acesteia.
2. Recurs ui declarat de pârâtă.
a) Neconcordanţa raportului de expertiză cu alte acte depuse la dosar nu poate fi analizată de instanţa de recurs, necircumscriindu-se dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
b) În ceea ce priveşte calculul profitului net pe tonă de produs, instanţa de apel a reţinut că deşi partea contestă datele utilizate de expert aceasta nu a furnizat nici până la momentul judecării apelului probe din care să rezulte profitul net pe tonă de produs rezultat din aplicarea invenţiei.
Pârâta a reluat critica de apel, fără a contesta argumentele reţinute prin decizie, această decizie fiind supusă căii de atac a recursului, cu indicarea motivului de legalitate aferent.
- Cea de-a doua critică prezintă relevanţă sub aspectul întinderii despăgubirilor care i se cuvin reclamantului, instanţa de apel urmând a o avea în vedere cu ocazia rejudecării.
În stabilirea drepturilor reclamantului instanţa a reţinut o cotă de 4% datorată grupului de inventatori, fără a arăta la ce se raportează acest procent, iar o asemenea verificare este incompatibilă cu judecata în recurs.
Este necesar să se verifice această apărare, întrucât drepturile cuvenite reclamantului trebuie fie calculate în raport de invenţia în discuţie, care constituie fundamentul acţiunii, respectiv în funcţie de partea din profitul total obţinută în urma utilizării acesteia şi nu de profitul total obţinut de pârâtă.
- Critica referitoare la indicatorii prevăzuţii de Regula 79 alin. (4), (5), (6) din HG nr. 499/2003 nu corespunde deciziei de apei (motivării acesteia), acest lucru cenzurându-se pe calea recursului.
- Criteriul procentual de stabilire a drepturilor cuvenite reclamantului a fost justificat de instanţa de apel pe culpa pârâtei care nu a perfectat un contract distinct prin care să se stabilească drepturile pecuniare, deşi şi-a asumat această obligaţie prin contractul de cesiune. Procentul de participare la realizarea invenţiei, reţinut din contractul de cesiune, este singurul criteriu disponibil în lipsa unui contract distinct de stabilire a drepturilor pecuniare, lipsă justificată pe culpa recurentei-pârâte.
- Contrar celor invocate de către pârâtă, instanţa de apel a reţinut că expertul a răspuns detaliat la fiecare obiecţie a pârâtei - situaţie de fapt ce nu mai poate fi reapreciată de instanţa de recurs.
- În privinţa criticii referitoare la concordanţa dintre două rapoarte de expertiză nu s-au indicat motivele de nelegalitate, instanţa apreciind totodată că aceasta nu se circumscrie dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
- Nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. nici critica vizând constatările instanţei de apel referitoare la expertiza întocmită de consilierul expert al pârâtei, întrucât este vizată reaprecierea probei respective.
Recurenta nu are interes în susţinerea criticii referitoare la necitarea expertului său consilier pentru a i se aduce la cunoştinţă obligaţia efectuării expertizei atât timp cât acesta a efectuat raportul de expertiză, neproducându-se nicio vătămare părţii, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
- O eventuală plată de drepturi băneşti către reclamant, aferentă perioadei în discuţie, urmează a se compensa în măsura în care aceasta este conformă, aspect care va fi verificat de instanţa de apel.
c) Instanţa de apel a argumentat detaliat motivele pentru care a înlăturat celelalte expertize efectuate în cauză, nefiind întrunite astfel cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
d) Această critică nu prezintă relevanţă faţă de argumentele, sub aspect probator, reţinute în cauză în fundamentarea soluţiei de către instanţa de apel - Decizia aceasta fiind cenzurată pe calea recursului, conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
e) Argumentul pentru care s-a acceptat de instanţa de apel includerea onorariului de avocat în cheltuielile de judecată datorate de către pârâtă sunt în sensul că neregularitatea privind nedepunerea de către avocat a chitanţelor poate fi realizată pe calea apelului, prin depunerea de acte noi.
Aceasta faţă de poziţia mandatarului reclamantului, prin notele scrise depuse în primă instanţă, în sensul că nepredarea în timp util a dovezilor de către avocat îl detenriină să acţioneze separat pentru suma respectivă.
Pârâta nu a arătat argumentele de nelegalitate, cu indicarea dispoziţiilor legale încălcate de instanţa de apel, prin alegerea modalităţii de rezolvare a neregularităţii respective.
În ceea ce priveşte nedovedirea efectuării acestei cheltuieli de către reclamant, se constată că instanţa de apel a reţinut că schimbarea sentinţei în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată este dovedită cu acte noi în apel - situaţie de fapt ce nu poate fi reapreciată în recurs.
Astfel, modul de soluţionare a cererii de cheltuieli de judecată rămâne câştigat cauzei, urmând ca instanţa să dispună asupra cuantumului acestora în urma rejudecării cauzei.
Prin urmare, în considerarea argumentelor arătate mai sus şi a limitelor de judecată a recursului, cu aplicarea art. 304 pct. 5 şi 9, art. 312 alin. (5) şi art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită ambele recursuri declarate şi să trimită cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor declarate de aceleaşi părţi împotriva sentinţei civile nr. 831 din 25 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Brăila. Se vor păstra celelalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul E.V. şi de pârâta SC C. SA Brăila împotriva deciziei nr. 220 A din 8 iulie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează, în parte, Decizia.
Trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor declarate de aceleaşi părţi împotriva sentinţei civile nr. 831 din 25 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Brăila.
Păstrează celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2847/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2846/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
