ICCJ. Decizia nr. 2958/2010. Civil. Acţiune posesorie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2958/2010
Dosar nr. 2588/54/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1292 din 9 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a dispus respingerea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul L.D. împotriva deciziei civile nr. 938 din 23 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
Prin Decizia civilă 938 din 23 septembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova s-a respins recursul ca nefondat, cu motivarea că prin sentinţa civilă 11415/1995 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin s-a validat tranzacţia încheiată de moştenitorii autorilor pârâţilor, L.T. şi M., cu privire la bunurile rămase de pe urma acestora, reclamantului i-a revenit lotul nr. II în care a fost cuprins şi terenul suprafaţă de 2060 mp situat în punctul Vatră sat, iar pârâtei i s-a atribuit lotul nr. III, din care face parte suprafaţa de 1070 mp din punctul Vatră sat, pe care s-a aflat casa bătrânească, în prezent demolată.
S-a arătat că susţinerile recurentului reclamant, potrivit cu care tranzacţia încheiată nu a avut în vedere decât terenul moştenirea tatălui, nu a inclus terenul curtea reclamantului, au fost infirmate de expertiza întocmită în apel de către expertul tehnic B.S. şi potrivit celor constatate de către acest expert, în suprafaţa de 2060 mp a fost inclusă şi suprafaţa de 750 mp atribuită reclamantului CAP pentru construirea unei locuinţe.
La data de 5 octombrie 2009 recurentul L.D. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei din recurs, cu motivarea că instanţa a omis să se pronunţe asupra motivelor de recurs. Contestatorul a arătat că nu s-au verificat motivele acţiunii sale, că experţii au făcut măsurători greşite, au folosit ca ajutoare pe pârâţi, că nu s-a ţinut seama de dimensiunile laturilor proprietăţii sale. Contestatorul a expus starea de fapt şi care erau dimensiunile corecte ale terenului sau.
Contestaţia în anulare a fost respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 318 C. proc. civ. contestaţia în anulare poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunţate în recurs, dacă instanţa a omis să cerceteze unul din motivele de recurs invocate de parte.
Aceasta presupune ca recurentul să fi adus critici care au putut fi încadrate în motive de casare sau modificare a deciziei din apel, iar instanţa de recurs să fi ignorat aceste critici, ce nu au fost analizate.
În speţă, contestatorul nu a precizat care sunt criticile la care răspuns, ci a susţinut că pentru a răspunde motivelor de recurs instanţa a avut nevoie de verificări şi ca recursul nu a fost judecat în fond.
Observând motivele dezvoltate de recurs depuse la 3 iulie 2009, s-a constatat că toate criticile au fost analizate de instanţă, neexistând motive de nelegalitate care să fi fost ignorate în considerentele deciziei de recurs.
Instanţa de recurs a grupat susţinerile recurentului, a argumentat concluziile sale, prin analizarea sentinţei civile 11415/1995, a efectelor tranzacţiei încheiate între părţi cu privire la unele suprafeţe de teren, a avut în vedere concluziile raportului de expertiză, concluzii asupra cărora nu au mai putut fi aduse critici în calea de atac de faţă.
Pe calea prezentei contestaţii, contestatorul a repus în discuţie aspecte de fapt care au ţinut de interpretarea probelor, fiind nemulţumit de constatările experţilor şi de modul în care s-au făcut măsurătorile terenului său, toate acestea nefiind susceptibile de a fi încadrate în prevederile art. 318 C. proc. civ.
Când pe calea contestaţiei în anulare s-au invocat greşeli de fond care au privit modul în care au fost administrate probele sau modul în care instanţele au reţinut situaţia de fapt, calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare s-a transformat în recurs, iar recursul la recurs este inadmisibil.
Soluţionând căile extraordinare de atac, instanţa a trebuit să respecte principiul securităţii raporturilor juridice, parte a dreptului la un proces echitabil, potrivit cu care o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat nu poate fi desfiinţată decât pentru motive excepţionale, limitativ prevăzute de lege, chiar dacă părţile ar fi nemulţumite şi ar considera că respectiva hotărâre este greşită.
Constatând că motivele invocate de contestator sunt critici aduse unor aspecte de fond şi de administrare a probelor, nefiind încadrate în prevederile art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare a fost respinsă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul L.D., considerând-o ca nelegală şi netemeinică.
Intimatei L.E. a formulat întâmpinare invocând inadmisibilitatea recursului, deoarece hotărârea a fost pronunţată de o instanţă de recurs.
La termenul din 12 mai 2010 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii recursului.
Astfel, în cauză, Decizia recurată a fost pronunţată de o instanţă care a judecat cauza în recurs. În aceste condiţii, dată fiind legalitatea căilor de atac, potrivit cu care, căile de atac sunt doar cele prevăzute de lege fără a se putea relua judecata aceleiaşi căi de atac la o altă instanţă necompetentă material şi funcţional şi dat fiind principiul unicităţii căii de atac care dispune că o cale de atac se epuizează prin exerciţiul ei şi dată fiind împrejurarea că recurentul a exercitat calea de atac a recursului, instanţa va constata inadmisibilitatea recursului, nefiind posibilă rejudecarea aceleiaşi cauze de două ori, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul L.D. împotriva deciziei nr. 1292 din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2954/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2951/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
