ICCJ. Decizia nr. 3036/2010. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3036/2010
Dosar nr. 237/42/2008
Şedinţa publică din 17 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 19 mai 2007, petentele S.M.O. şi M.I.G. au solicitat instanţei în contradictoriu cu intimata SC E. SA, ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună completarea şi lămurirea sentinţei civile nr. 458 din 19 martie 2006 în sensul de a se dispune şi anularea dispoziţiei nr. 1539 din 8 martie 2006, restituirea în natură a suprafeţelor de teren pentru care s-a constatat că au dreptul, respectiv: completarea cu sintagma „dispune restituirea în indiviziune a acestora", precum şi completare cu constatarea dreptului contestatorilor la despăgubiri pentru construcţiile demolate, aşa cum s-a solicitat prin contestaţie.
În motivarea cererii, s-a arătat că cele două dosare conexate privesc două dispoziţii date de intimată în baza Legii nr. 10/2001, respectiv dispoziţia nr. 149 din 16 februarie 2006 emisă pentru contestatorul C.D. şi dispoziţia nr. 1539 din 8 martie 2006 emisă pentru S.M.O. şi M.I.G. şi, deşi în considerentele sentinţei se regăseşte argumentarea instanţei în sensul că au dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii prin restituire în natură şi despăgubiri, respectiv în natură în indiviziune parcelele de teren rămase libere şi identificate prin expertiza topo şi tot în indiviziune de despăgubiri pentru diferenţa de teren de 16.422 mp aferent construcţiilor şi bunei utilizări a acestora, s-au omis despăgubirile pentru construcţiile demolate, această completare fiind necesară întrucât intimata a respins notificările în totalitate.
Precizează petentele că lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului este necesară având în vedere atitudinea refractară a intimatei care a respins cu rea credinţă notificările şi care pentru tergiversare ar putea să nu recunoască drepturile lor conferite de Legea nr. 10/2001 asupra imobilelor respective sub pretextul că hotărârea nu dispune pentru fiecare în parte din elementele dreptului lor de reparaţie, atât în natură cât şi în echivalent.
În cauză, s-a ataşat dosarul nr. 2081/105/2006 în care s-a pronunţat hotărârea a cărei completare se solicită.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr. 2083 din 7 martie 2006 contestatorul C.D. a chemat în judecată pe intimata SC E. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 149 din 16 februarie 2006 emisă de intimată şi obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 2,5 ha situat în comuna Bucov, sat Pleasa şi să se constate că are dreptul la despăgubiri prin echivalent pentru construcţiile edificate pe acest teren şi demolate, construcţii ce nu au făcut obiectul privatizării.
Ulterior, prin contestaţia înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe la nr. 3572 din 17 aprilie 2006, contestatoarele S.M.O. şi M.I.G. au chemat în judecată aceeaşi intimată, solicitând instanţei anularea deciziei nr. 1539 din 8 martie 2006 şi restituirea în natură a imobilului - teren de 2,5 ha şi casa de locuit cu anexele gospodăreşti amplasată pe acesta, imobil situat în comuna Bucov, sat Pleasa, judeţul Prahova, în cotă parte de ½, invocând aceleaşi motive ca şi contestatorul C.D.
Instanţa a dispus conexarea dosarului cu nr. 3572/2006 la dosarul cu nr. 2083/2006 având în vedere că deciziile atacate au fost emise de aceeaşi intimată şi vizează acelaşi imobil, existând astfel o strânsă legătură între cele două dosare.
După administrarea probatoriilor, prin sentinţa civilă nr. 458 din 19 martie 2007 Tribunalul a admis contestaţiile conexate formulate de cei trei contestatori, a anulat Decizia nr. 149 din 16 februarie 2006 şi a constatat dreptul contestatorului C.D. în calitate de moştenitor al defunctului C.I. şi al contestatoarelor S.M.O. şi M.I.G. în calitate de moştenitoare ale defunctului S.G. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în restituirea în natură, în indiviziune, a terenului de 540 mp identificat pe schiţa de plan a raportului de expertiză topo. întocmit de expert B.L., notat cu S3 haşurat cu culoarea albastră, a terenului de 3130 mp notat pe aceeaşi schiţă de plan cu S1, haşurat cu culoarea albastră, a terenului de 1000 mp aferent construcţiei casă de locuit ce a fost restituită contestatorului C.D., notat cu S3 punctat cu culoare albastră şi a terenului de 3858 mp extraincintă haşurat cu culoare roşie şi tot în indiviziune, de despăgubiri pentru diferenţa de teren de 16442 mp imposibil de restituit în natură.
În motivarea soluţiei s-a arătat în esenţă că, potrivit probelor administrate, autorii contestatorilor au dobândit terenul cu construcţiile existente pe acesta, imobil trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 119/1948, construcţiile fiind demolate cu excepţia construcţiei casă de locuit ce a fost retrocedată contestatorului C.D., iar terenul se află în administrarea SC E. SA, pe o parte din teren societatea edificând construcţiile şi utilităţile necesare desfăşurării obiectului său de activitate.
Potrivit art. 2812 C. proc. civ., instanţa poate completa hotărârea în cazul în care a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
De asemenea, art. 2811 C. proc. civ. prevede că în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
Aşadar, analizându-se cererea petenţilor în raport de actele şi lucrările dosarului şi de textele de lege aplicabile, rezultă că într-adevăr, deşi în considerentele sentinţei se arată că pe baza probelor administrate s-a constatat că deciziile atacate au fost emise în mod nelegal de către intimată, motiv pentru care s-au admis contestaţiile conexate, instanţa a menţionat în dispozitiv că anulează numai Decizia nr. 149 din 16 februarie 2006 omiţând din eroare să menţioneze în dispozitiv şi anularea deciziei nr. 1539 din 8 martie 2006, sens în care se impune completarea dispozitivului sentinţei şi cu această menţiune.
De asemenea, se impune lămurirea şi completarea dispozitivului aceleiaşi hotărâri şi cu menţiunea că se dispune restituirea în natură, în indiviziune, a terenurilor indicate în dispozitiv şi a despăgubirilor tot în indiviziune pentru diferenţa de teren de 16.442 mp imposibil de restituit în natură, având în vedere că, deşi s-a constatat dreptul contestatorilor de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzută de Legea nr. 10/2001 constând în restituirea în natură a terenurilor libere, astfel cum au fost indicate în dispozitiv şi în despăgubiri pentru terenul imposibil de restituit în natură, din eroare instanţa nu a instituit această obligaţie în mod expres în sarcina intimatei, obligaţie care dă dreptul contestatorilor de a executa hotărârea în caz de refuz al intimatei.
Totodată, cu toate că instanţa a constatat din probele administrate faptul că terenul şi construcţiile existente pe teren au aparţinut autorilor contestatorilor, fiind preluat în mod abuziv de către stat întregul imobil, iar construcţiile au fost demolate cu excepţia construcţiei casă de locuit ce a fost restituită în natură contestatorului C.D., instanţa a constatat dreptul contestatorilor de a beneficia de măsurile reparatorii numai pentru teren, omiţând din eroare a se pronunţa şi cu privire la dreptul contestatorilor de a beneficia de măsurile reparatorii constând în despăgubiri şi pentru construcţiile demolate, deşi s-au solicitat şi s-a constatat că au acest drept, sens în care se impune completarea dispozitivului şi cu această menţiune, despăgubirile urmând a fi calculate şi stabilite de Comisia Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor Bucureşti.
Împotriva sentinţei civile nr. 194/2008 a Tribunalului Prahova a declarat apel intimata SC E. SA iar prin Decizia civilă nr. 145 din 20 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti s-a respins apelul reţinându-se motivele.
Prin sentinţa civilă nr. 458 din 19 martie 2007 a Tribunalului Prahova s-au admis cererile conexate formulate de contestatorii C.D., S.M.O. şi M.I.G. procedându-se doar la anularea Dispoziţiei nr. 149 din 16 februarie 2006 emisă de intimata SC E. SA, deşi obiectul dosarului respectiv îl reprezintă două acţiuni conexe la Legea nr. 10/2001 şi respectiv anularea a două dispoziţii.
Astfel reţine instanţa de apel, din eroare s-a omis a se constata dreptul contestatorului de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în despăgubiri pentru construcţiile demolate.
Referitor la motivul de apel şi anume că petenţii aveau calea de atac a apelului şi nu cea prevăzută de art. 281 C. proc. civ., se reţine că şi acesta este nefondat.
Astfel potrivit art. 2811 C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidente se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara recurs sau apel după caz împotriva acelei hotărâri iar în cazul de faţă contestatoarele au ales calea completării hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC E. SA solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii de completare a dispozitivului hotărârii nr. 458 din 19 martie 2007.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Completarea unei hotărâri este admisibilă exclusiv atunci când instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Ca atare, susţine recurenta, instanţa a făcut o greşită interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor Curţii art. 2811 şi 2 C. proc. civ.
Prin notele scrise depuse la filele 23 - 25 intimaţii C.M., S.D.I., C.C.M. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta a depus şi concluzii scrise la filele 62 - 67.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 458 din 19 martie 0207 a Tribunalului Prahova, dosarul nr. 2681/105/2006 a Tribunalului Prahova s-au admis contestaţiile conexate formulate de contestatorii C.D., S.M.O. şi M.I.G. împotriva pârâtei SC E. SA şi s-a anulat Dispoziţia nr. 149 din 16 februarie 2006 emisă de SC E., s-a constatat dreptul contestatorului C.D. în calitate de moştenitor al defunctului C.I. şi al contestatoarelor S.M.O. şi M.I.G. (în calitate de moştenitoare ale defunctului S.G.) de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în restituirea în natură, în indiviziune, a terenului de 940 mp identificat pe schiţa a raportului de expertiză topo întocmit de expertul B.L., notat cu S3 (haşurat cu culoarea albastră) a terenului de 3130 mp notat pe aceeaşi schiţă de plan cu S1 (haşurat cu culoarea albastră) a terenului de 1000 mp aferent construcţiei casa de locuit ce a fost restituită contestatorului C.D., notat cu S3 (punctat cu culoare albastră) şi a terenului de 3858 mp extraincinta haşurat cu culoare roşie şi tot în indiviziune, şi despăgubiri pentru diferenţa de teren de 16442 mp imposibil de restituit în natură.
Această hotărâre a fost comunicată reclamantelor S.M.O. şi M.I.G. la 27 aprilie 2007 filele 163 – 164 dosarul instanţei de fond.
Reclamantele S.M.O. şi M.I.G. nu au declarat apel ci au formulat la 19 mai 2007o cerere de completare şi lămurire a hotărârii în sensul anulării dispoziţiei nr. 1539 din 8 martie 2006 emisă de E. SA, şi a se dispune restituirea în natură a suprafeţelor de teren în indiviziune şi constatarea dreptului celor trei contestatori la despăgubiri pentru construcţiile demolate.
În susţinerea cererii de completare şi de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 458 din 19 martie 2006 au fost invocate dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., motivat de faptul că cele două dosare conexate privesc două dispoziţii dată de SC E. în baza Legii nr. 149 din 16 februarie 2006 şi emisă pentru C.D.; şi nr. 7539 din8 martie 2006 emisă pentru S.O. şi M.I., iar lămurirea întinderii şi aplicarea dispozitivului este necesară faţă de atitudinea refractară a pârâtei ce ar putea să nu recunoască drepturile conferite de Legea nr. 10/2001 asupra imobilelor respective, sub pretextul că hotărârea nu dispune pentru fiecare în parte, elementele dreptului lor de reparaţie atât în natură cât şi în echivalent.
Aşa cum rezultă din dovezile de comunicare de la filele 159 şi 161 dosarul instanţei de fond sentinţa civilă nr. 458 din 19 martie 2007 a fost comunicată reclamantelor S.O. şi M.I.G. la 27 aprilie 2008.
Cererea de completare a dispozitivului hotărârii a fost depusă la 19 mai 2007 filele 167 – 168 dosarul instanţei de fond.
Or, potrivit art. 2812 C. proc. civ., completarea hotărârii se poate cere în acelaşi termen în care se poate declara după caz, apel sau recurs împotriva hotărârii.
Cum cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 458 din 19 martie 2007, a fost depusă peste termenul de apel de 15 zile calculat de la comunicarea hotărârii 27 aprilie 2007, este incidentă excepţia dirimantă a tardivităţii cererii de completare a dispozitivului hotărârii.
Or, instanţa de apel faţă de dispoziţiile exprese şi imperative ale art. 2812 C. proc. civ., în ce priveşte termenul în care se poate solicita o completare a dispozitivului unei hotărâri, a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, fiind astfel prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sens în care urmează a se casa ambele hotărâri şi a se respinge ca tardivă cererea de completare şi lămurire a dispozitivului hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC E. SA, prin lichidator judiciar R.V.A.I.S. împotriva deciziei nr. 145 din 20 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 194 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, şi, pe fond, respinge cererea de completare şi lămurire a sentinţei nr. 458 din 19 martie 2007 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, formulată de reclamantele M.O. şi M.I.G. ca tardivă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3059/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3030/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
