ICCJ. Decizia nr. 3062/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3062/2010
Dosar nr. 818/113/2008
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila la 3 aprilie 2008, reclamanţii P.M., P.C. şi P.O. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Brăila, prin primar, solicitând anularea dispoziţiei nr. 4720 din 24 februarie 2004, emisă de acesta şi restituirea în natură a imobilului situat în Brăila.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii autorului P.P., decedat la data de 3 noiembrie 2002, titular al notificării adresate Primăriei Municipiului Brăila.
S-a susţinut că imobilul în litigiu a intrat în proprietatea defunctului G.A. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1178/1946, fiind preluat de stat prin Decretul nr. 223/1974. De asemenea, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii surorii fostului proprietar, A.A., conform testamentului autentificat la 26 septembrie 1995.
Prin sentinţa civilă nr. 165 din 23 februarie 2009, Tribunalul Brăila a respins acţiunea reclamanţilor ca nefondată, reţinând, în esenţă, că, deşi s-a făcut dovada că defunctul P.P. este moştenitor testamentar al defunctei A.A., nu s-a făcut dovada că aceasta din urmă este moştenitor legal sau testamentar al defunctului G.A., proprietarul imobilului preluat abuziv.
S-a avut în vedere că atât defuncta A.A., cât şi defunctul P.P. au formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Brăila.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanţii, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât actele depuse la dosar dovedesc pe deplin calitatea defunctei A.A. de moştenitor al fostului proprietar al imobilului în litigiu, G.A..
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 278/A din 13 octombrie 2009, a admis apelul reclamanţilor şi a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis contestaţia şi a dispus anularea dispoziţiei nr. 4720/2004 emisă de Primarul Municipiului Brăila, pe cale de consecinţă, dispunând restituirea în natură către reclamanţi a imobilului situat în Brăila
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu conţine prevederi speciale în ceea ce priveşte dovedirea dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite asupra imobilelor solicitate şi, eventual, a calităţii de moştenitor al fostului proprietar, ceea ce înseamnă că sunt aplicabile regulile dreptului comun.
În acest context, s-a apreciat că dovada calităţii de moştenitor se face, de regulă, cu certificatul de moştenitor legal sau testamentar ori cu hotărâre judecătorească, însă în lipsa acestora, se poate face prin orice alte mijloace de probă care atestă legătura de rudenie şi acceptarea moştenirii.
Ca atare, s-a reţinut că, deşi reclamanţii nu au putut prezenta un certificat de moştenitor care să ateste calitatea de moştenitoare a defunctei A.A. la succesiunea fostului proprietar al imobilului revendicat, G.A., din motive obiective, dezbaterea succesiunii acestuia având loc în urmă cu 30 ani, respectiv în 1979, în S.U.A., au fost administrate suficiente dovezi în sensul menţionat.
Astfel, s-a reţinut că A.A. a fost citată la deschiderea succesiunii fratelui său, G.A., iar în baza ordinului de plată telegrafic din 19 iunie 1984 a fost transferată în favoarea acesteia suma de 3.482,95 dolari SUA provenind din succesiune.
S-a considerat că, având în vedere data decesului celuilalt frate al fostului proprietar M.A. (decedat la 26 februarie 1993) şi faptul că nici soţia supravieţuitoare a acestuia şi nici ceilalţi moştenitori nu au urmat procedura administrativă a Legii nr. 10/2001, A.A., sora defunctului, este singura moştenitoare a lui A.G. în ceea ce priveşte imobilul în litigiu, acesteia profitându-i şi cota ce i s-ar cuveni fratelui său (M.A.), conform dispoziţiilor art. 4.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
S-a considerat astfel că dispoziţia de respingere a notificării este nelegală, fiind dovedită atât preluarea abuzivă a imobilului, cât şi posibilitatea restituirii în natură.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Municipiul Brăila prin primar, criticând-o ca nelegală pentru reţinerea eronată a calităţii defunctei A.A., autoarea reclamanţilor, de unică moştenitoare a fostului proprietar A.G., în condiţiile în care celălalt moştenitor, A.M., are, la rândul său, moştenitori care au îndeplinit prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
S-a susţinut că, în mod eronat, s-a stabilit că întreaga succesiune a defunctului G.A. revine autoarei reclamanţilor, A.A., fiind greşit aplicate dispoziţiile art. 4.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Cea de-a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat faptul că nu s-a făcut dovada preluării imobilului de către stat conform dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001, nefiind depusă la dosar Decizia nr. 571/1974 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Brăila, prin care s-a susţinut că a fost trecut imobilul în proprietatea statului conform Decretului nr. 223/1974.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Examinând criticile invocate de pârâtul recurent raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cărora acestea li se circumscriu, Curtea va constata că recursul este fondat având în vedere următoarele considerente:
Prin dispoziţia nr. 4720din 24 februarie 2004, contestată de reclamanţi, s-a respins notificarea formulată de autorul acestora, P.P., reţinându-se că solicitantul nu are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Prin preambulul acestei dispoziţii se reţine că solicitantul este legatar cu titlu universal al defunctei A.A., sora fostului proprietar, a cărei calitate nu a fost dovedită cu certificat de moştenitor.
Curtea de Apel Galaţi, a constatat corect, prin Decizia recurată, că, în speţă s-a dovedit calitatea de moştenitor legal a defunctei A.A. în ceea ce priveşte succesiunea fratelui său, fostul proprietar al imobilului, G.A.
Astfel, instanţa de apel a apreciat în mod legal că sunt incidente dispoziţiile art. 4.4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora, în toate cazurile stabilirea calităţii de moştenitor legal sau testamentar, a persoanei îndreptăţite se face potrivit legii civile române.
Dispoziţiile art. 4.2 din Normele metodologice stabilesc, în lipsa unor prevederi speciale în ceea ce priveşte dovedirea dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite în textul art. 22 din Legea nr. 10/2001, că norma referitoare la vocaţia moştenitorilor la beneficiul acestei legi implică o analiză calificată şi detaliată a actelor doveditoare (acte de stare civilă, certificate de moştenitor, testamente).
Instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale menţionate reţinând, în speţă, imposibilitatea obiectivă a prezentării unui certificat de moştenitor al A.A. de pe urma fratelui său G.A., decedat în 1979, în S.U.A., fiind evidente impedimentele de natură spaţială şi temporală în procurarea unei asemenea dovezi, deşi s-au depus suficiente diligenţe în acest sens.
Pe cale de consecinţă, s-a considerat corect că dovedirea calităţii de moştenitor se poate face, în condiţiile expuse, prin orice alte mijloace de probă care atestă legătura de rudenie, acceptarea moştenirii, etc.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că A.A. a fost sora defunctului A.G., acesta având şi un frate, A.M.
Defuncta A.A. a fost citată la dezbaterea succesiunii fratelui său de către Statul New York aşa cum rezultă din înscrisurile de la filele 20, 21 şi 52 (dosar fond).
Înscrisul depus la dosarul de fond (fila 24), respectiv adresa unei băncii elveţiene din 19 februarie 1980 către A.A., face dovada că acesteia i s-a comunicat că transferul bunurilor succesorale se poate face doar cu acordul administratorului succesiunii, acord ce a fost obţinut (fila 47 dosar fond).
Faptul că A.A. a acceptat succesiunea lui G.A. rezultă din împrejurarea că aceasta a încasat suma de 3.482,95 dolari SUA prin Banca Română de Comerţ Exterior, conform adresei acestei instituţii din 3 aprilie 1985 (fila 73 dosar fond).
Deşi a reţinut corect calitatea autoarei reclamanţilor, A.A., de moştenitoare a fostului proprietar al imobilului în litigiu, G.A., instanţa de apel a considerat eronat că acestuia îi profită şi cota ce s-ar cuveni celuilalt frate decedat la 26 februarie 1993, M.A., conform dispoziţiilor art. 4.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Curtea va reţine că A.M. are moştenitori care au urmat procedura Legii nr. 10/2001, îndeplinind astfel prevederile art. 22 alin. (1) din lege.
Astfel, la 14 noiembrie 2001, s-a formulat cerere de restituire a imobilului, adresată Primarului Municipiului Brăila, de către A.M., în calitate de moştenitoare a defunctului A.M., conform certificatului de moştenitor nr. 19 din 15 decembrie 1995 eliberat de BNP C.V.
Împrejurarea că, prin dispoziţia nr. 4719 din 24 februarie 2004 emisă de Primarul Municipiului Brăila (fila 17 dosar apel), M.A. i s-a respins notificarea nr. 197/2002, pentru nedovedirea calităţii de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, nu poate conduce la concluzia că reclamanţii, ca moştenitori ai A.A., ar avea vocaţie la restituirea întregului imobil, beneficiind astfel şi de cota comoştenitorului A.M., celălalt frate al fostului proprietar.
Se va contata astfel, că instanţa de apel a reţinut eronat că moştenitorii lui M.A. nu ar fi urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 şi, pe cale de consecinţă, a aplicat greşit dispoziţiile art. 4.7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Ca atare, se va reţine că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001 numai în ceea ce priveşte cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, cotă ce a aparţinut defunctei A.A., fiind transmisă ulterior, prin moştenire testamentară lui P.P., autorul notificării, decedat la 3 noiembrie 2002 şi moştenit de reclamanţii intimaţi.
Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs vizând nedovedirea preluării abuzive a imobilului este nefondată. Prin Decizia nr. 571 din 17 decembrie 1976 a fostului Comitet executiv al Consiliului Popular al Judeţului Brăila (fila 61 dosar fond) s-a trecut fără plată în proprietatea statului imobilul situat în Brăila, format din teren şi construcţii, în baza Decretului nr. 223/1974, având în vedere că fostul proprietar, A.G. nu s-a mai înapoiat în ţară la expirarea termenului stabilit.
Ca atare, se va reţine că s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului şi, prin urmare, a încadrării în dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să se admită recursul pârâtului şi să se modifice în parte Decizia recurată, în sensul că se va dispune restituirea în natură doar a cotei indivize de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat prin notificare, situat în Brăila.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Brăila, prin primar împotriva deciziei civile nr. 278/A din 13 octombrie 2009 a Curţii de Galaţi, secţia civilă, pe care o modifică în parte, în sensul că dispune restituirea în natură către reclamanţi doar a cotei indivize de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului, situat în Brăila.
Menţinere celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3064/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3059/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
