ICCJ. Decizia nr. 3084/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3084/2010
Dosar nr. 1465/102/2006
Şedinţa publică din 19 mai 2010
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 septembrie 2006, reclamantul H.V. a chemat în judecată pe pârâţii SC A.C. SA Galaţi, M.M. şi Ministerul Justiţiei solicitând să fie obligaţi la plata sumei de 8 miliarde lei, daune materiale şi a sumei de 5 miliarde lei, daune morale, invocând incidenţa art. 998 şi urm. C. civ.
În motivarea cererii reclamantul a susţinut că pârâta SC A.C. SA a achiziţionat de la SC P. SRL Luduş, al cărei administrator unic a fost, un autotractor marca ROMAN, că datorită neînţelegerilor privind preţul de achiziţie reprezentantul SC A.C. SA a depus o plângere penală împotriva sa reclamând săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie şi că, în urma abuzurilor comise de pârâtul M.M., ofiţer de poliţie la Poliţia Luduş, la data de 4 iunie 2001, s-a declanşat urmărirea penală împotriva sa.
Reclamantul a susţinut, totodată, că prin sentinţa penală nr. 219 din 21 ianuarie 2004, rămasă definitivă şi irevocabilă, Tribunalul Mureş a dispus achitarea sa, motiv pentru care a formulat plângere penală împotriva persoanelor care au efectuat ancheta penală, plângere soluţionată prin rezoluţia din 30 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, în sensul neînceperii urmăririi penale ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Aşa fiind, reclamantul a susţinut că se impune obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neplata integrală a preţului autotractorului şi, respectiv, prin expunerea sa publică la o anchetă penală cu consecinţa deteriorării stării sale de sănătate.
La termenul din 26 octombrie 2006, instanţa a comunicat reclamantului întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Justiţiei şi, la solicitarea instanţei reclamantul a susţinut că nu ştie noul sediu al pârâtei SC A.C. SA, motiv pentru care instanţa a solicitat relaţii în acest sens de la Oficiului Registrului Comerţului Galaţi.
Prin întâmpinările depuse la dosar şi aduse la cunoştinţă reclamantului, pârâţii au cerut respingerea cererii ca inadmisibilă ori ca nefondată.
Pârâţii au susţinut că, în raport de temeiul de drept invocat de reclamant, se impune timbrarea cererii de chemare în judecată în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 146/1997.
De asemenea, pârâţii au susţinut că nu au calitate procesuală pasivă, deoarece nu se află în nici un fel de raporturi juridice şi nu este ţinut să răspundă pentru persoanele şi instituţiile a căror conduită se reclamă - pârâtul Ministerul Justiţiei , întrucât a efectuat actele de cercetare penală impuse de profesie - pârâtul M.M.- şi, respectiv, pentru că fapta sa, de a se adresa autorităţilor legale pentru a recupera autotractorul însuşit de reclamant prin ameninţări, nu poate constitui o faptă ilicită în sensul art. 998 C. civ. - pârâta SC A.C. SA.
La termenul din 23 noiembrie 2006, instanţa a constatat că pârâta SC A.C. SA şi-a schimbat denumirea în SC C.A.G. SRL, că are un alt sediu şi că se află în procedura falimentului, având ca administrator judiciar pe SC M.C.E. SRL, sens în care a dispus refacerea procedurii de citare.
Date fiind motivele de fapt invocate în justificarea pretenţiei de despăgubire, instanţa a solicitat reclamantului să precizeze dacă îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 998 C. civ. sau pe dispoziţiile art. 505 C. proc. pen.
La termenul din 21 decembrie 2006, instanţa a luat act că reclamantul nu a făcut alte precizări referitoare la temeiul juridic al cererii deduse judecăţii şi a stabilit în sarcina sa obligaţia la plata unei taxe de timbru de 11.576,52 RON şi 10 RON timbru judiciar, sens în care a acordat termen de judecată pentru data de 18 ianuarie 2007. Prin aceeaşi încheiere s-a luat act de faptul că, după închiderea dezbaterilor, reclamantul s-a prezentat şi a solicitat amânarea judecăţii în vederea precizării temeiului de drept pe care îşi fundamentează pretenţiile deduse judecăţii.
La termenul de judecată din 18 ianuarie 2007, instanţa a luat act că reclamantul a formulat o cerere de scutire de la plata taxei judiciare de timbru şi, în vederea soluţionării cererii, a acordat termen de judecată la data de 15 februarie 2007, cu obligaţia pentru reclamant de a depune înscrisuri doveditoare referitoare la starea sa materială precară despre care face vorbire în cererea de scutire.
Prin încheierea din 13 februarie 2007, Tribunalul Mureş a admis în parte cererea de asistenţă judiciară şi a dispus reducerea cuantumului taxei de timbru la suma de 3000 lei.
Prin încheierea din 15 februarie 2007, la solicitarea reclamantului, instanţa a amânat judecata în vederea plăţii taxei judiciare de timbru.
La termenul de judecată din 15 martie 2007, instanţa a luat act că reclamantul a formulat contestaţie împotriva modului de stabilire a taxei de timbru şi a acordat un nou termen de judecată la data de 12 aprilie 2007, în vederea soluţionării acesteia.
Prin încheierea din 23 martie 2007, Tribunalul Mureş a calificat contestaţia ca fiind cerere de reexaminare şi, în baza art. 18 pct. 2 din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 15 lit. c) din aceeaşi lege, a statuat că acţiunea reclamantului este scutită la plata taxelor judiciare de timbru.
Prin încheierea din 12 aprilie 2007, reclamantul a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a-şi exprima în scris punctul de vedere cu privire la excepţia lipsei calităţi procesuale pasive invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Justiţiei şi, totodată, pentru a formula cerere de probatorii în dovedirea pretenţiilor deduse judecăţii.
Prin încheierea din 14 mai 2007, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei.
Totodată, instanţa a apreciat că se impune citarea pârâtei SC A.C. SA şi prin administratorul P.E. şi a statuat că se impune administrarea de probatorii în vederea stabilirii calităţii procesuale a pârâtului M.M., sens în care a unit excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive cu fondul, respingând, totodată, cererea formulată verbal de către reclamant, în sensul introducerii în cauză, în calitate de pârât a Ministerului Finanţelor Publice.
La acelaşi termen, instanţa a pus în vedere reclamantului să depună la dosar dovezile de care înţelege să se folosească în dovedirea pretenţiilor formulate.
La termenul de judecată din 12 iunie 2007, reclamantul a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a-şi motiva petitul cererii privind obligarea pârâţilor la plata de daune materiale şi a depus mai multe înscrisuri cu menţiunea că nu mai are alte cereri în probaţiune.
Prin încheierea din 17 septembrie 2007, instanţa a luat act că reclamantul a formulat o nouă cerere de amânare a judecăţii în vederea angajării unui avocat, cerere încuviinţată de instanţă.
La data de 26 octombrie 2007, reclamantul prin avocatul angajat, D.S., a solicitat din nou amânarea judecăţii, justificat de împrejurarea că nu a putut lua la cunoştinţă de lucrările dosarului, cerere încuviinţată de instanţă.
Prin încheierea din 20 noiembrie 2007, acelaşi avocat a solicitat amânarea judecăţii din motive medicale, cerere încuviinţată de instanţă.
La data de 19 decembrie 2007, reclamantul a formulat o precizare la acţiune, prin care a susţinut că înţelege să solicite acordarea despăgubirilor de la pârâţii Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, motivat de faptul că reprezentanţii acestora se fac vinovaţi de săvârşirea următoarelor fapte penale: reprimare nedreaptă prevăzută de art. 268 C. pen. şi arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă prevăzută de art. 266 C. pen., invocând drept temei juridic al cererii dispoziţiile art. 504 C. proc. pen.
Prin încheierea din 20 decembrie 2007, instanţa a luat act de depunerea precizării cererii şi a dispus să fie comunicată pârâţilor chemaţi în judecată în acest proces, reţinând că se impune şi refacerea procedurii de citare cu pârâta SC A.C. SA.
Prin încheierea de şedinţă din 30 ianuarie 2008, instanţa a constatat că nu poate primi modificarea adusă cererii de chemare în judecată de reclamant la data de 19 decembrie 2007, întrucât a fost făcută după prima zi de înfăţişare, contrar dispoziţiilor art. 132 C. proc. pen.
La acelaşi termen de judecată, instanţa a luat act că SC A.C.G. SRL a fost desfiinţată, sens în care a pus în discuţie excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a acestei pârâte şi, prin rectificarea unor menţiuni din încheierea de şedinţă din 14 mai2007, a constatat că reclamantul se judecă în contradictoriu doar cu pârâţii M.M. şi SC A.C.G. SRL, solicitând reclamantului să indice domiciliul reprezentantului societăţii, P.E., în vederea citării.
Prin încheierea din 27 februarie 2008, instanţa a constatat că reclamantul nu s-a conformat celor dispuse la termenul anterior, sens în care a dispus efectuarea procedurii de citare cu reprezentantul societăţii prin publicitate şi a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a SC A.C.G. SRL, ca urmare a dizolvării.
Prin încheierea din 26 martie 2008, instanţa a amânat din nou judecata în vederea efectuării de către reclamant a formalităţilor specifice procedurii de citare prin publicitate cu P.E.
Prin încheierea din 27 mai 2008, instanţa a respins cererea formulată de reclamant, de conexare a prezentei cauze la dosarul nr. 3859/102/2007, în care reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor, reţinând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 164 C. proc. pen. şi a luat act că erorile strecurate în cuprinsul uneia din încheierile anterioare au fost rectificate.
Prin încheierea din 19 iunie 2008, la cererea reclamantului, instanţa a amânat judecata în vederea refacerii procedurilor de citare cu P.E. şi SC A.C. SRL, prin administratorul judiciar S.C. M.C.E. SRL, a prorogat discuţia privind cererea de conexare a prezentei cauze la dosarul 3859/102/2007, reiterată de reclamant şi a pus în vedere avocatului reclamantului să facă dovada citării prin publicitate a pârâţilor SC A.C. SRL şi P.E.
La termenul de judecată din 30 septembrie 2008, instanţa a încuviinţat o nouă cerere de amânare formulată de avocatul reclamantului în vederea studierii dosarului şi a luat act că solicitarea de conexare a prezentului dosar la dosarul nr. 3859/102/2007 a fost soluţionată la un termen anterior şi a dispus restituirea acestui din urmă dosar în arhivă.
La termenul de judecată din 30 octombrie 2008, la solicitarea avocatului reclamantului, lipsă la acest termen din motive medicale, s-a constatat că s-a acvirat dosarul nr. 16/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi s-a solicitat ataşarea dosarului 3859/102/2007 al Tribunalului Mureş.
Prin încheierea de şedinţă din 27 noiembrie 2008, instanţa a rămas în pronunţare, acordând cuvântul părţilor la dezbateri în fond, respingând, în prealabil, solicitarea avocatului reclamantului de a se reveni asupra dispoziţiilor din încheierea de şedinţă din 30 ianuarie 2008, prin care s-a constatat ca fiind tardivă precizarea la acţiune formulată în data de 19 decembrie 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 1946 din 11 decembrie 2008, Tribunalul Mureş a respins cererea formulată de reclamantul H.V. în contradictoriu cu pârâtul M.M., ca nefondată, precum şi cererile formulate în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi, respectiv, cu pârâta SC A.C. SA, pentru lipsa capacităţii procesuale pasive.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.M.
În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei a fost admisă prin încheierea de şedinţă din 14 martie 2007, justificat de faptul că, prin motivele evocate în cererea introductivă, reclamantul a adus critici unor persoane şi instituţii cu care acest pârât nu se află în nici un fel de raporturi juridice şi pentru care, potrivit legii, nu este ţinut să răspundă.
Referitor la pârâtul M.M., instanţa a reţinut că are calitate procesuală pasivă întrucât, prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a susţinut că activitatea pe care acesta a desfăşurat-o a fost de natură să-i creeze prejudicii.
Referitor la pârâta SC A.C. SA, instanţa a statuat că atâta timp cât a fost radiată din Registrul Comerţului, ca urmare a închiderii procedurii insolvenţei judiciare, această societate nu mai are capacitatea procesuală şi nu poate sta ca parte în proces.
Pe fondul cauzei, instanţa a statuat că reclamantul a dedus judecăţii o cerere în despăgubire întemeiată pe prevederile art. 998 C. civ., susţinând că pârâtul M.M. s-ar face vinovat de săvârşirea unei fapte ilicite constând în cercetarea sa penală abuzivă.
Instanţa a constatat că, potrivit probatoriului administrat, pârâtul M.M. a fost abilitat de lege să efectueze acte de cercetare penală, justificat de faptul formulării plângerii penale de către SC A.C. SA acte de cercetare pentru care nu s-a probat că ar fi avut un caracter abuziv.
Instanţa a reţinut că, dimpotrivă, potrivit lucrărilor dosarului penal, reclamantul a refuzat să se prezinte la audierile penale, cu menţiunea că măsura sechestrului asupra autotractorului marca Roman, contestată de reclamant, nu a fost dispusă de pârâtul M.M. ci de procuror, anume prin Ordonanţa nr. 75/P din 15 februarie 1999 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduş.
Instanţa a reţinut, totodată, că fiind nedovedite afirmaţiile reclamantului potrivit cu care pârâtul M.M. ar fi refuzat primirea unor înscrisuri la dosarul penal şi audierea unora din martori pe care i-a propus ca, de altminteri, şi afirmaţia potrivit cu care ar fi fost purtat cu cătuşe pe stradă pentru a fi discreditat.
Totodată, instanţa a constatat că nu s-a putut stabili existenţa unei legături de cauzalitate între faptele reclamate şi depresia de care reclamantul suferă şi nici faptul că acesta ar fi fost pus în imposibilitate să desfăşoare o activitate remunerată ori să părăsească ţara pe perioada cercetărilor penale, cu menţiunea că prin raportul de expertiză contabilă depus la dosar s-a evidenţiat un beneficiu nerealizat de către SC P.C. SRL şi nu de către reclamant.
Prin Decizia civilă nr. 93/A din 25 iunie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamant, ca nefondat.
În motivarea deciziei s-a reţinut că nu se poate imputa primei instanţe o nerespectare a dispoziţiilor procedurale, cu consecinţa încălcării dreptului la apărare întrucât, astfel cum rezultă din cuprinsul dosarului, reclamantul, prin conduita procesuală adoptată - formularea a mai multor cereri de amânare pentru a preciza temeiul de drept pe care înţelege să îşi fundamenteze pretenţiile şi refuzul de a se conforma dispoziţiilor instanţei - a contribuit la tergiversarea judecăţii.
Instanţa de apel a reţinut că, în raport de desfăşurarea cronologică a actelor procesuale în faţa primei instanţe, dreptul la apărare al reclamantului a fost pe deplin respectat, prima instanţă acordându-i în mod efectiv posibilitatea de a invoca apărările pe care le găsea a fi justificate.
În atare condiţii, instanţa de apel a reţinut termenul de judecată din data de 12 aprilie 2007, când părţile au fost legal citate şi când puteau depune concluzii, semnifică prima zi de înfăţişare în sensul art. 132 C. proc. pen. şi că în mod corect solicitarea de modificare a cererii după această dată, anume la data de 19 decembrie 2007, s-a realizat tardiv.
Instanţa de apel a mai reţinut că atâta timp cât judecata cauzei în primă instanţă a fost tergiversată din cauza indeciziei reclamantului privind natura acţiunii pe care a dedus-o judecăţii şi, respectiv datorită ezitărilor sale în a preciza cadrul procesual, nu poate fi primită critica potrivit cu care s-ar fi încălcat dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul invocând incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. pen.
În motivarea recursului reclamantul prezintă măsurile dispuse la termenele de judecată acordate de prima instanţă şi susţine că, în aplicarea dispoziţiilor art. 132 C. proc. pen., prima zi de înfăţişare a fost calificată greşit de instanţele de fond.
Reclamantul invocă şi faptul că dispoziţiile legale menţionate au caracter dispozitiv şi nu imperativ, caz în care, cât timp pârâţii nu s-au opus solicitării sale de modificare a cererii de chemare în judecată, instanţa nu putea refuza primirea solicitării sub motiv că ar fi fost formulată după prima zi de înfăţişare.
Totodată, reclamantul susţine că prima instanţa a dispus cu privire la tardivitatea cererii modificatoare în lipsa sa, încălcând astfel principiul contradictorialităţii procesului civil şi dreptul său la apărare şi la un proces echitabil, garanţii consacrate prin dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 10 din Legea nr. 304/2004.
Reclamantul prezintă şi argumentele pentru care apreciază că atâta timp cât procedurile judiciare penale declanşate împotriva sa au avut o durată excesivă, de cca. 8 ani, se impunea, în conformitate cu prevederile art. 6 pct. 1 din C.E.D.O., art. 8 din C.E.D.O., art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 45 alin. (3) din Constituţia României şi art. 504 alin. (2) C. proc. pen., admiterea cererii în despăgubire.
În justificarea pretenţiei de despăgubire, reclamantul invocă şi Hotărârea Stoian şi Nedelcu contra României din 4 august 2005, în care Curtea reafirmă că dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil are ca scop evitarea ca o persoană să rămână prea mult timp în stare de incertitudine cu privire la soarta sa.
Analizând criticile formulate de pârâtă, Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
Judecata în procesul civil se desfăşoară cu respectarea atât a dreptului părţilor la apărare şi la un proces echitabil şi, respectiv, a principiul contradictorialităţii, cât şi a principiului disponibilităţii, regulă potrivit cu care părţile pot determina atât existenţa cât şi conţinutul procesului, adică limitele în care urmează să se desfăşoare judecata de instanţa civilă.
Indicarea de către partea care se adresează cu o cerere în justiţie a obiectului şi a temeiului de drept al cererii, precum şi a persoanelor pe care înţelege să le cheme în proces este o obligaţie legală care trebuie îndeplinită cu bună credinţă, în termenele şi după regulile procedurale instituite în acest scop.
Aceasta, întrucât, în caz contrar, durata procedurii judiciare s-ar putea prelungi la nesfârşit iar judecata cauzei nu ar mai putea fi finalizată, cu consecinţe atât asupra situaţiei părţii reclamante cât şi asupra părţilor pârâte, chemate în proces, care, la rândul lor, au dreptul de a fi judecate într-un termen rezonabil.
În acest scop, prin dispoziţiile art. 132 C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut în sarcina reclamantului obligaţia de a-şi preciza, într-o manieră clară şi precisă, cererea de chemare în judecată până la prima zi de înfăşare care, potrivit art. 134 C. proc. pen., este socotită aceea în care părţile au fost legal citate şi pot pune concluzii.
În speţa supusă analizei, se constată că reclamantul a sesizat instanţa cu o cerere în despăgubire, întemeiată pe prevederile art. 998 C. civ. la data de 6 septembrie 2006.
Pârâţii chemaţi în faţa instanţei au fost înştiinţaţi despre pretenţiile reclamantului şi au depus întâmpinări prin care şi-au formulat apărările: la 21 octombrie 2006, pârâtul Ministerul Justiţiei (f.26 ds.) şi, respectiv, la 26 octombrie 2006, pârâtul M.M. (f. 32 ds.) şi pârâta SC A.C. SA Galaţi (f. 39 ds.), întâmpinări care au fost comunicate reclamantului la 26 octombrie 2006 (f. 31 ds.) şi la 23 octombrie 2006 (f. 49 ds.).
La data de 23 noiembrie 2006, date fiind unele susţineri imprecise din cererea introductivă, instanţa a solicitat reclamantului să îşi precizeze cu claritate temeiul juridic pe care înţelege să îşi fundamenteze pretenţiile, solicitare la care reclamantul nu a răspuns.
Dată fiind conduita reclamantului, la termenul de judecată din 21 decembrie 2006, instanţa a stabilit cuantumul taxelor judiciare de timbru pe care s-a apreciat că reclamantul le datorează, incident procedural care a fost clarificat de instanţă prin încheierea de şedinţă din data 23 martie 2007.
Pe cale de consecinţă, termenul de judecată din data de 12 aprilie 2007, când părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii cu privire la fondul litigiului semnifică în cauză prima zi de înfăţişare
Concluzia se impune, astfel cum corect a statuat şi instanţa de apel, chiar dacă la acest termen instanţa a încuviinţat reclamantului amânarea judecăţii pentru a formula în scris punctul de vedere cu privire la excepţia invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei prin întâmpinare (care îi fusese comunicată la 26 octombrie 2006), precum şi solicitarea de citare a pârâtei SC A.C.G. SRL şi prin administratorul societăţii şi nu numai prin administratorul judiciar, deşi legiuitorul nu impunea o astfel de modalitate de citare.
Aşa fiind, solicitarea de modificare a cererii de chemare în judecată înregistrată la data de 19 decembrie 2007, la circa 1 an şi 3 luni de la sesizarea instanţei şi la circa 8 luni după prima zi de înfăţişare, a fost formulată de reclamant cu încălcarea prevederilor art. 132 C. proc. pen. şi în mod corect nu a fost primită de prima instanţă.
În atare condiţii, cât timp depunerea cu întârziere a cererii de modificatoare îi este imputabilă ca, de altminteri, şi lipsa nejustificată la termenul de judecată din data 30 ianuarie 2008, când instanţa a luat în dezbatere publică cererea modificatoare, reclamantul nu poate invoca cu succes nici încălcarea dreptului său la apărare şi a principiului contradictorialităţii.
Totodată, se observă că la termenul de judecată menţionat, contrar susţinerilor reclamantului, avocatul pârâtului M.M., prezent la dezbateri, nu şi-a exprimat acordul pentru modificarea cadrului procesual ci, dimpotrivă, a susţinut că îşi menţine apărările din întâmpinare, în sensul respingerii pretenţiilor formulate de reclamant.
În acest context al analizei este de menţionat că prin precizarea la acţiune reclamantul, în realitate, formula o nouă cerere de chemare în judecată, diferită de cea înregistrată la data de 6 septembrie 2006.
Anume, prin noua cerere în despăgubire reclamantul înţelegea să invoce ca temei de drept dispoziţiile art. 504 alin. (2) C. proc. pen., în loc de dispoziţiile art. 998 C. civ. şi, totodată, să substituie pârâţilor aflaţi în proces, SC A.C. SA Galaţi şi M.M., alte persoane şi anume Statul Român şi Ministerul Public.
Aşa fiind, decăderea reclamantul din dreptul de a solicita modificarea cadrului procesual se impunea şi din raţiuni de durată rezonabilă a procedurii judiciare, fiind evident că prin încuviinţarea unei astfel de modificări a unei cereri de chemare în judecată după aproximativ 1 an şi 3 luni de la sesizării instanţei, durata procedurii s-ar fi prelungit nepermis şi aceasta din culpa părţii reclamante.
Pentru considerentele arătate, reţinând, totodată, că nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs criticile formulate de reclamant relative la incidenţa dispoziţiilor art. 504 şi urm C. proc. pen., deoarece nu au făcut obiectul cererii introductive şi al analizei instanţelor de fond, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecăţii ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut şi că, în speţă, nu s-a produs o încălcare a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Convenţie, care, în partea relevantă, prevăd că "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă ... care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil ..."
Aceasta, întrucât, judecata în fond a pricinii s-a desfăşurat în mod public şi a oferit reclamantului, prin intermediul declaraţiilor orale şi a concluziilor scrise, posibilitatea să îşi susţină punctele de vedere cu privire la toate aspectele procedurii, inclusiv, posibilitatea de a-şi preciza pretenţiile şi limitele în care înţelege să se desfăşoare judecata, întârzierea în pronunţarea hotărârii, astfel cum s-a arătat, fiindu-i imputabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul H.V. împotriva deciziei nr. 93/A din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3090/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3067/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
