ICCJ. Decizia nr. 3097/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3097/2010
Dosar nr. 2836/86/2009
Şedinţa publică din 19 mai 2010
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1237 din 2 iunie 2009 pronunţată în dosar nr. 2836/86/2009, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta D.A., în contradictoriu cu pârâţii STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanţelor Publice, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI FĂLTICENI şi SC F. SA FĂLTICENI.
In motivarea sentinţei, s-a arătat că reclamanta nu a depus notificare în baza Legii nr. 10/2001, astfel cum rezultă din adresa nr. 10089 din 8 mai 2009 emisă de Primăria municipiului Fălticeni, astfel încât reclamanta nu poate sesiza direct instanţa de judecată pentru acordarea măsurilor reparatorii în baza legii speciale, întrucât art. 109 alin. (2) C. proc. civ. permite sesizarea instanţei numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar nerespectarea termenului de formulare a notificării prevăzut de art. 22 atrage decăderea din dreptul de a solicita măsuri reparatorii.
Apelul declarat de către reclamantă împotriva sentinţei menţionate a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 119 din 14 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-au confirmat legalitatea şi temeinicia considerentelor primei instanţe şi s-au înlăturat criticile reclamantei privind nerespectarea dreptului de apărare în cursul judecăţii în primă instanţă şi a dreptului de acces la justiţie garantat de art. 6 din CEDO.
Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând următoarele:
- Instanţa de apel a încălcat dreptul la apărare al recurentei prevăzut de art. 156 alin. (1) C. proc. civ., deoarece, la prima zi de înfăţişare, a respins solicitarea avocatului părţii de amânare a cauzei în vederea studierii dosarului şi depunerii probelor, cu toate că aceasta era justificată de lipsa posibilităţilor materiale de angajare a unui avocat în termen util, iar art. 132 alin. (1) C. proc. civ. permite acordarea unui termen de judecată pentru propunerea probelor noi.
- Instanţa de apel a apreciat în mod greşit că nu s-a făcut dovada notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care adresa nr. 3463 din 7 octombrie 2003 a pârâtei SC F. SA Fălticeni, unitatea deţinătoare a imobilului pentru care se solicită măsuri reparatorii, menţionează existenţa notificării.
Niciuna dintre instanţele de fond nu a dat dovadă de rol activ şi nu a lămurit acest aspect, cu atât mai mult cu cât s-a refuzat posibilitatea propunerii de dovezi pe acest aspect.
Examinând Decizia recurată în raport de criticile formulate şi actele dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
In cuprinsul încheierii de şedinţă de la termenul din 7 octombrie 2009, ce a coincis cu prima zi de înfăţişare în faţa instanţei de apel şi la care cauza a fost soluţionată, s-a consemnat depunerea la dosar a delegaţiei de reprezentare a intereselor reclamantei de către avocat M.F. şi absenţa reclamantei, personal sau prin mandatar, la cele două strigări succesive ale cauzei la acel termen de judecată.
Aşadar, nu s-a menţionat formularea unei cereri de amânare a cauzei de către apărătorul ales al reclamantei, astfel cum se pretinde prin motivele de recurs, pentru a se analiza critica referitoare la nelegalitatea eventualei dispoziţii a instanţei de apel de respingere a acesteia, iar din dosar nu rezultă nici măcar formularea unei cereri scrise cu acest obiect.
- încheierea de şedinţă, întocmai ca orice hotărâre judecătorească, reprezintă un act autentic, astfel încât consemnările grefierului de şedinţă, sub semnătura judecătorului, conform art. 147 C. proc. civ., fac dovadă deplină în ce priveşte veridicitatea susţinerilor şi cererilor părţilor menţionate în cuprinsul său.
In cazul în care invocă existenţa unor erori materiale sau omisiuni în conţinutul încheierii, inclusiv a unor consemnări greşite, partea în proces are la îndemână procedura îndreptării hotărârii, în conformitate cu dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
In condiţiile în care recurenta - reclamantă din cauză nu a înţeles să uzeze de această cale procesuală, se constată că încheierea de şedinţă de la termenul din 7 octombrie 2009 - şi nicio altă încheiere din faza apelului - nu reflectă o solicitare de amânare a cauzei, astfel încât criticile recurentei pe acest aspect sunt nefondate şi vor fi înlăturate ca atare.
In ceea ce priveşte legalitatea dispoziţiei de respingere a apelului reclamantei ca nefondat, criticile recurentei referitoare la lipsa rolului activ al instanţei urmează a fi analizate din perspectiva cazului de casare descris de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., fiind vorba despre nerespectarea unui principiu procesual, cazul de recurs invocat explicit - cel din art. 304 pct. 9 - vizând modul de aplicare a normelor de drept substanţial.
Se reţine că instanţa de apel, menţinând hotărârea primei instanţe, a constatat inexistenţa unei notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001 conţinând solicitarea de acordare de măsuri reparatorii pentru terenul de 1,26 ha situat pe raza municipiului Fălticeni.
Această constatare s-a întemeiat exclusiv pe datele furnizate de Primăria municipiului Fălticeni în cursul judecăţii în primă instanţă, în sensul că, la această instituţie, nu a fost înregistrată nicio notificare formulată de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001.
O asemenea notificare a fost, însă, depusă la SC F. SA Fălticeni, în considerarea calităţii acesteia de unitate deţinătoare a terenului în litigiu, astfel cum rezultă din adresa nr. 3463 din 7 octombrie 2003, anexată cererii de recurs (file 4-5 din dosarul I.C.C.J.), concepută de persoana juridică drept răspuns la o notificare formulată de reclamantă în baza art. 21 (actualmente art. 22) din Legea nr. 10/2001, pentru terenul deţinut de autorul numitei D.A., M.F., pe raza municipiului Fălticeni şi preluat de către stat.
Se constată, în aceste condiţii, că instanţele de fond nu au făcut toate verificările necesare pe aspectul formulării unei notificări, ignorând existenţa în proces, în calitate de pârâtă, a unei alte persoane juridice în afară de Primăria municipiului Fălticeni, respectiv SC F. SA Fălticeni.
In conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorul cauzei are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea corectă a legii în cauză, putând ordona, în acest scop, administrarea probelor necesare.
Din această perspectivă, se constată că, procedând la soluţionarea cauzei pe baza unui probatoriu incomplet, fără a pune în discuţie necesitatea suplimentării probelor pe aspectul notificării şi fără a permite reclamantei să producă dovezile necesare sau a solicita însăşi instanţa informaţii privind o eventuală notificare de la pârâta SC F. SA, instanţa de apel nu a exercitat un rol activ.
Întrucât prin pronunţarea deciziei cu încălcarea acestui principiu fundamental ce guvernează procesul civil, s-a produs părţii o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin casarea hotărârii recurate, Înalta Curte va admite recursul şi va casa Decizia recurată, în aplicarea art. 312 alin. (3) cu referire la art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Rejudecând apelul, se constată existenţa aceleiaşi neregularităţi şi în ceea ce priveşte hotărârea primei instanţe, care a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, fără verificările necesare pe aspectul formulării notificării.
În condiţiile în care s-a dovedit, prin înscrisul depus în recurs, iniţierea de către reclamantă a procedurii Legii nr. 10/2001, prin depunerea unei notificări la SC F. SA Fălticeni, Înalta Curte apreciază că, în mod greşit, prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, fiind întrunit cazul descris de art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Pe acest temei, Înalta Curte va admite apelul reclamantei, va desfiinţa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la acelaşi Tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta D.A. împotriva deciziei nr. 119 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia, admite apelul şi desfiinţează sentinţa nr. 1237 din 2 iunie 2009 a Tribunalului Suceava, secţia civilă.
Trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3108/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3098/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
