ICCJ. Decizia nr. 3118/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3118/2010
Dosar nr. 35998/2010
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 octombrie 2007, sub nr. 35998/3/2007, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanţii D.T. şi V.S. - au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Justiţiei şi Spitalul P.D.C.A. solicitând instanţei pronunţarea unei sentinţe prin care să fie obligaţi pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 2030 mp situat în Bucureşti, sector 3 şi să se dispună radierea completă din cartea funciară a înscrisurilor dispuse prin încheierea judecătorului de carte funciară nr. 1651 din 7 februarie 2002.
In motivarea cererii s-a arătat că imobilul revendicat a aparţinut numiţilor M. şi S.C., conform actului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3349 din 20 martie 1908 de Tribunalul Ilfov şi a fost trecut în proprietatea statului fără titlu.
Reclamanţii au calitatea de moştenitori ai defuncţilor proprietari iar după apariţia Legii nr. 10/2001 au formulat notificare, solicitând restituirea în natură a imobilului.
In anul 2007, E.C. a cedat toate drepturile litigioase privind imobilul în litigiu către reclamantul D.T., acesta la rândul său, cesionând aceleaşi drepturi celuilalt reclamant, V.S. Se mai arată de asemenea că în perioada comunistă, autoarele reclamanţilor au închiriat Spitalului „A.S." (în prezent Spitalul „P.D.C.A.") partea din spate a imobilului, în suprafaţă de 1000 mp.
Ulterior această suprafaţă de teren a fost ocupată în mod abuziv de Spitalul „P.D.C.A.", iar restul proprietăţii compusă din teren în suprafaţă de 1400 mp şi construcţii în suprafaţă de 726,44 mp a fost trecută fără titlu în proprietatea statului, iar în anul 1987 construcţia existentă pe teren a fost demolată, fără să existe un act normativ în acest sens. Prin dispoziţia nr. 7752 din 16 aprilie 2007 Primarul General al Municipiului Bucureşti a restituit reclamanţilor, în natură, terenul liber în suprafaţă de 2030 mp şi s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul care nu era liber în suprafaţă de 160 mp. Reclamanţii încercând să înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate a constatat că terenul în suprafaţă de 2030 mp a fost inclus în suprafaţa de teren de 5037,32 mp, înregistrat în regimul de publicitate imobiliară ca proprietate de stat, cu drept de administrare în favoarea Spitalului „P.D.C.A.".
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1802 din 15 decembrie 2008 a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor şi Economiei a reprezentant al Statului Român şi excepţia autorităţii lucrului judecat, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Justiţiei, a respins acţiunea principală formulată de reclamanţi ca neîntemeiată şi cererile reconvenţionale formulate de Ministerul Justiţiei, pentru lipsa calităţii procesuale active.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că terenul restituit reclamanţilor şi revendicat de aceştia a fost înscris în Cartea Funciară ca fiind proprietate de stat şi reprezentarea acestora în proces trebuie să se facă prin Ministerul Finanţelor Publice şi nu prin Municipiul Bucureşti. Cu privire la excepţia autorităţii lucrului judecat s-a reţinut că nu poate fi primită, în condiţiile în care acţiunea soluţionată irevocabil prin sentinţa civilă nr. 6410 din 16 iunie 1995 şi acţiunea de faţă nu există identitate de cauză, prima având ca obiect revendicare imobil în baza art. 480 C. civ., iar cea de-a doua întemeindu-se pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
In ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de Ministerul Justiţiei prin care s-a solicitat constatarea nulităţii dispoziţiei de restituire nr. 7752 din 16 aprilie 2007 emisă de Primarul General instanţa de fond a reţinut lipsa calităţii procesuale active a Ministerului Justiţiei. Referitor la cererea de revendicare formulată de reclamanţi s-a arătat că imobilul proprietatea autoarelor reclamanţilor, a trecut în proprietatea statului anterior anului 1989 în vederea sistematizării zonei, iar autoarele reclamanţilor au primit spaţiu de locuit.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii pe motiv că hotărârea apelată este contradictorie, este nelegală pentru că s-au interpretat eronat probatoriile administrate în cauză şi că a fost pronunţată cu depăşirea atribuţiilor judecătoreşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 546/A din 2 noiembrie 2009 a admis apelul, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
In considerentele deciziei s-a reţinut că instanţa fondului s-a pronunţat numai cu privire la primul petit al acţiunii, iar în ceea ce priveşte cel de-al doilea petit, ce viza radierea completă din cartea funciară nr. 1651 din 7 februarie 2002, a înscrisurilor în favoarea pârâţilor, cu privire la terenul în suprafaţă de 5037,32 mp situat în Bucureşti, nu a dispus în nici un fel. Cu privire la cererea având ca obiect revendicare s-a reţinut că, considerentele hotărârii sunt contradictorii cu privire la modalitatea şi momentul la care terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului şi că acţiunea în revendicare trebuie soluţionată prin compararea titlurilor prezentate de părţi.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâţii, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- In mod greşit s-a apreciat că există contradicţii între considerentele hotărârii cu privire la momentul şi modalitatea la care terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului.
- Instanţa de apel s-a pronunţat şi cu privire la cel de-al doilea petit al acţiunii având ca obiect radierea din cartea funciară a înscrierilor în favoarea pârâţilor, cu privire la terenul în suprafaţă de 5037,32 mp situat în Bucureşti, şi drept urmare s-au încălcat dispoziţiile art. 297 C. proc. civ.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererilor de recurs Înalta Curte constată nefondate recursurile pentru cele ce succed.
Recurenţii critică hotărârea sub două aspecte în sensul că la pronunţarea soluţiei s-au înfrângând dispoziţiile art. 297 C. proc. civ. prin desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă şi că nu sunt contradicţii în considerentele deciziei.
Contrar celor susţinute, dispoziţiile art. 297 C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care prima instanţă a rezolvat procesul în mod greşit, fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de apel este obligată să trimită cauza spre rejudecare primei instanţe, chiar dacă părţile solicită în mod expres ca instanţa de apel să se pronunţe ea însăşi asupra fondului cererii.
Analizând dispoziţiile procedurale sus arătate se constată că aceste dispoziţii au caracter imperativ şi deci instanţa nu poate deroga de la aceste norme imperative pentru că aceste dispoziţii legale se întemeiază pe necesitatea asigurării principiului celor două grade de jurisdicţie.
Or, în acţiunea pendinte instanţa fondului, nu a analizat în nici un fel cel de-al doilea petit, care viza radierea din cartea funciară a înscrierilor în favoarea pârâţilor cu privire la terenul în suprafaţă de 5037,32 mp situat în Bucureşti, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului pricinii.
Faptul că, în dispozitivul hotărârii se menţionează că se respinge acţiunea, nu poate fi apreciat că instanţa s-a pronunţat şi cu privire la cel de-al doilea petit al acţiunii atâta timp cât în considerentele acestei hotărâri nu se regăsesc motivele de fapt şi de drept pentru care s-a respins şi cel de-al doilea petit al prezentei acţiuni.
In ceea ce priveşte acţiunea în revendicare, susţinerile recurenţilor sunt tot nefondate, întrucât considerentele hotărârii nu atestă că a fost analizat caracterul juridic al acţiunii în revendicare şi nici nu s-a procedat la compararea titlurilor de proprietate invocate de părţile litigante, având în vedere că primul petit al cererii de chemare în judecată îl constituie o acţiune în revendicare pe dreptul comun - art. 480 C. civ. Or, o acţiune în revendicare unde se invocă un drept de proprietate nu poate fi analizată doar dintr-un punct de vedere, în sensul că „autorii reclamanţilor au primit spaţiu de locuit", cum greşit a procedat instanţa fondului, mai ales că părţile litigante au depus la dosar titluri de proprietate.
Aşa fiind, instanţa de apel în mod corect a procedat la desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Aşadar, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bucureşti şi de Ministerul Justiţiei împotriva deciziei nr. 546/A din 2 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3141/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3114/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
