ICCJ. Decizia nr. 3098/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3098/2010
Dosar nr. 6816/1/2009
Şedinţa publică din 19 mai 2010
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 23 iunie 2005, P.A. a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 33/1994 şi în contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj Napoca, A.V.A.S. şi SC E.S. SRL, să se constate îndeplinirea condiţiilor de retrocedare în favoarea reclamantei a imobilelor expropriate în suprafaţă de 265 mp teren înscris în C.F. nr. 69212 Cluj Napoca nr.top.1162 şi 250 mp teren înscris în C.F. nr. 9979 Cluj Napoca nr.top.1161 şi să se oblige pârâţii la emiterea deciziei, în conformitate cu prevederile art. 23 din legea specială de reparaţie.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 72/A din 6 februarie 2009 a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primarul municipiului Cluj Napoca şi SC E.S. SRL şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamantei P.A. în contradictoriu cu respectivii pârâţi ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală. A admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. A obligat pe pârâtă să emită în favoarea reclamantei o decizie prin care să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul în suprafaţă de 256 mp situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. nr. 69212 Cluj cu nr.topo 1162 şi pentru terenul în suprafaţă de 223 mp situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. nr. 9979 Cluj cu nr.topo 1161. A respins cererea reclamantei având ca obiect constatarea îndeplinirii condiţiilor de retrocedare a imobilelor. A obligat pârâta A.V.A.S. să achite reclamantei suma de 2427,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată. A respins cererea pârâtei SC E.S. SRL privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în şedinţa publică din 10 noiembrie 2005 a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, doar în ceea ce priveşte susţinerile întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994, întrucât situaţia juridică a imobilului în litigiu este reglementată pe prevederile Legii nr. 10/2001.
S-a constatat că reclamanta P.A. are calitatea de persoană îndreptăţită, în sensul dispoziţiilor legii speciale de reparaţie, să solicite măsuri reparatorii pentru terenurile expropriate în baza Decretului nr. 176/1978 în vederea construirii I.E.I.A. Cluj Napoca. Întrucât în privinţa defunctului Pop Ioan, calitate de moştenitor are şi P.E., fratele reclamantei, care însă nu a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, de cota acestuia, potrivit art. 4 alin. (4) din lege, profită reclamanta.
S-a reţinut, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, că suprafeţele de teren de 256 mp şi 223 mp sunt ocupate de pârâta SC E.S. SRL, fiind incluse în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 8798 din 21 octombrie 2003. Excepţia de nelegalitate a certificatului menţionat emis de Ministerul Economiei şi Comerţului a fost respinsă prin sentinţa nr. 322 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 2729 din 22 iulie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
In ceea ce priveşte categoria de măsuri reparatorii, precum şi persoana juridică sau instituţia obligată să le acorde, tribunalul a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care, având în vedere faptul că SC E.S. SRL este privatizată integral, s-a reţinut că aceasta nu intră în categoria celor prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2) din lege.
S-a considerat că pârâţii Primarul municipiului Cluj Napoca şi SC E.S. SRL nu au calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care obligaţia de a propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent aparţine doar instituţiei publice care a efectuat privatizarea societăţii comerciale, respectiv A.V.A.S.
S-a arătat că raportat la expertiza efectuată, reclamanta este îndreptăţită să solicite despăgubiri pentru suprafeţele ocupate efectiv de pârâta SC E.S. SRL, respectiv 256 mp şi 223 mp. Astfel, deşi în C.F. nr. 9979 şi 69212 s-a înscris dreptul de proprietate al Statului Român asupra cotelor părţi de 250/1000 şi respectiv de 256/1000 din terenurile în litigiu, în realitate aceste terenuri aveau suprafeţe de 907 mp, în cazul terenului cu nr.topo.1162 şi de 893 în cazul terenului cu nr.topo.1161.
S-a respins cererea reclamantei având ca obiect constatarea îndeplinirii condiţiilor de retrocedare a imobilelor, având în vedere că aceasta este îndreptăţită să solicite doar despăgubiri pentru terenurile expropriate.
Apelurile declarate de reclamanta P.A. p de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinţei tribunalului au fost admise în parte de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 191/A din 9 iunie 2009. A fost schimbată hotărârea instanţei de fond în sensul că s-a admis acţiunea civilă exercitată de reclamantă împotriva pârâtei SC E.S. SRL. A fost obligată pârâta să emită în favoarea reclamantei decizie de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 256 mp din parcela cu nr.top 1162 din C.F. nr. 69212 Cluj şi a terenului în suprafaţă de 223 mp din parcela cu nr.top 1161 din C.F. nr. 9979, cu obligaţia în sarcina reclamantei de a restitui despăgubirile încasate în temeiul exproprierii. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC E.S. SRL. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. şi, în consecinţă, a respins acţiunea faţă de această pârâtă. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei. A obligat pârâta SC E.S. SRL la plata cheltuielilor de judecată în apel în favoarea reclamantei P.A. în sumă de 3689 lei.
S-a reţinut că la data notificării, terenurile în litigiu erau în proprietatea Statului Român, pârâta SC E.S. SRL privatizându-se integral ulterior. Astfel, în procesul de privatizare a acestei societăţi, s-a observat că Statul Român, prin instituţia implicată în procesul de privatizare - A.P.A.P.S., a adus ca aport în natură la majorarea capitalului social terenurile în suprafaţă de 18203 mp, conform documentaţiei care a stat la baza eliberării certificatului seria M03 nr. 8798 emis de Ministerul Economiei şi Comerţului la data de 21 octombrie 2003. Aferent acestui aport în natură din partea Statului Român şi a majorării capitalului social, au fost emise un număr de 32.900 acţiuni care au fost atribuite statului, care a devenit astfel acţionar al societăţii.
Făcând aplicaţiunea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 şi având în vedere că terenurile în litigiu sunt deţinute de pârâta SC E.S. SRL la care Statul Român este acţionar, a fost obligată societatea să emită în favoarea reclamantei decizie de restituire în natură a acestora, cu obligaţia în sarcina reclamantei de a restitui despăgubirile în temeiul exproprierii.
Împotriva acestei ultime decizi a declarat recurs pârâta SC E.S. SRL, întemeiat pe motivul de nelegalitate cuprins la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii apelurilor şi păstrării în tot a sentinţei tribunalului, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că instanţa de apel a plecat de la raţionamentul potrivit căruia obiectul cererii trebuie raportat la situaţia de la data notificării reclamantei, însă nu a luat în considerare şi a aplicat doar o parte din dispoziţiile Legii nr. 10/2001, nefacând aplicarea corectă a acestora. Astfel nu au fost luate în considerare aspectele care ţin de deţinerea de către societate a terenurilor în proprietate anterior notificării, de inexistenţa dreptului reclamantei de a solicita terenurile în natură, raportat la caracterul derogatoriu al normei speciale de la art. 27 din Legea nr. 10/2001 faţă de norma generală de la art. 21 din aceeaşi lege precum şi de inexistenţa dreptului reclamantei de a solicita terenurile în natură raportat la neîndeplinirea condiţiilor chiar de la art. 21 reţinut de instanţa de apel ca fiind aplicabil în speţă.
Referitor la deţinerea de către societate a terenurilor în proprietate la data notificării reclamantei, a invocat ca titlu, din punct de vedere juridic, legea, respectiv prevederile cuprinse în Legea nr. 15/1990, HG nr. 834/1991, OUG nr. 88/1997, Normele metodologice de aplicare a acesteia, Legea nr. 137/2002, iar din punct de vedere material, certificatul seria M03 nr. 8789 emis de Ministerul Economiei şi Comerţului la 21 octombrie 2003. Cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate a arătat că există autoritate de lucru judecat cu privire la legalitatea acestuia şi cu privire la argumentele instanţei de contencios care a soluţionat excepţia.
Referitor la titlul valabil al preluării imobilelor, a arătat că imobilele au fost expropriate în baza Decretului nr. 176/1978 în vederea realizării investiţiei I.E.I.A. Cluj Napoca - Întreprinderea de Electronică Industrială şi de Automatizare. Astfel, având în vedere faptul că exproprierea s-a făcut pentru o cauză de utilitate publică şi că au fost plătite despăgubiri pentru suprafeţele expropriate, rezultă că preluarea de către Statul Român a fost făcută cu titlu valabil, motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi nu cele de la art. 21 din aceeaşi lege care au caracter de normă generală. Rezultă astfel, pe cale de consecinţă, că reclamanta are dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent, care nu sunt în sarcina pârâtei SC E.S. SRL, care nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, a arătat că, chiar şi în cazul în care s-ar accepta considerentele instanţei de apel potrivit cărora sunt incidente prevederile respectivului text de lege, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acesta. Astfel, societatea a fost privatizată în anul 1998, iar în 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, Statul Român nu era acţionar sau asociat al pârâtei, calitate pe care acesta nu a avut-o nici ulterior în 2001 - 2002 şi în 2009.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare.
Imobilele în litigiu, respectiv terenurile în suprafaţă de 265 mp situat în Cluj Napoca, din parcela cu nr.top 1162 din C.F. nr. 69212 Cluj şi în suprafaţă de 223 mp situat în Cluj Napoca, din parcela cu nr.top 1161 din C.F. nr. 9979 au fost expropriate în baza Decretului nr. 176/1978 în vederea construirii I.E.I.A. Cluj Napoca, scopul exproprierii fiind atins. Prin urmare, având în vedere faptul că exproprierea s-a făcut pentru o cauză de utilitate publică şi că au fost plătite despăgubiri pentru suprafeţele expropriate, rezultă că preluarea imobilelor de către Statul Român a fost făcută cu titlu valabil.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, care au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 830/2008 (art. 29 din Legea nr. 10/2001), pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate. Notificarea prin care se solicită restituirea se adresează instituţiei publice implicate care a efectuat privatizarea - A.V.A.S., ministerul de resort, autoritatea administraţiei publice locale, în a cărei rază este sau era situat imobilul, indiferent de valoarea acestuia.
Textul de lege menţionat instituie, aşadar, fără echivoc, regula conform căreia în situaţia unei societăţi comerciale integral privatizate înainte de intrarea în vigoare a legii speciale de reparaţie, persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri care se propun de către instituţia publică care a efectuat privatizarea.
Aceste prevederi legale instituie o excepţie de la situaţia reglementată la art. 21 din Legea nr. 10/2001, potrivit căreia unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe motivat asupra cererii de restituire în natură în cazul în care statul era acţionar sau asociat majoritar la respectiva societate comercială în patrimoniul căreia era evidenţiat imobilul.
In cazul în speţă însă, recurenta-pârâtă este privatizată integral din anul 1998, astfel încât îi sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Relevantă în cauză este data la care societatea pârâtă a fost privatizată, reţinându-se că s-a constatat de către instanţa de apel că respectiva societate comercială este în prezent privatizată integral, dar la data notificării, terenurile în litigiu se aflau în proprietatea Statului Român.
Această constatare a instanţei de apel este eronată având în vedere că recurenta, societate comercială înfiinţată în anul 1990, în temeiul Legii nr. 15/1990, a fost privatizată integral în 1998 de antecesorii A.V.A.S., respectiv F.P.S. şi ulterior A.P.A.P.S., în baza contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni CI nr. 22 din 2 decembrie 1998.
In anul 2003, s-a emis de către Ministerul Economiei şi Comerţului certificatul seria M03 nr. 8789 de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, inclusiv a celor în litigiu.
Referitor la acesta, instanţa de contencios administrativ, învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, a constatat că nu are efect constitutiv de drepturi ci de recunoaştere a unui drept preexistent, fiind incidente dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 potrivit cărora bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia cu excepţia celor dobândite cu alt titlu.
Pentru considerentele expuse, se va admite recursul declarat de pârâta SC E.S. SRL şi se va modifica Decizia atacată în sensul că se vor respinge apelurile declarate de reclamantă şi de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinţei tribunalului ca nefondate.
Văzând dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., vor fi obligate apelantele la 5950 lei cheltuieli de judecată în apel către pârâta SC E.S. SRL, potrivit facturii existentă la fila 66 a dosarului nr. 4725/117/2005 al Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC E.S. SRL împotriva deciziei nr. 191/A din 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Modifică Decizia în sensul că respinge apelurile declarate de reclamantă şi de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinţei nr. 72 din 6 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, ca nefondate.
Obligă pe apelante la 5950 lei cheltuieli de judecată în apel către pârâta SC E.S. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3097/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3095/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
