ICCJ. Decizia nr. 3122/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3122/2010
Dosar nr. 909/109/2008
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 662 din 30 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamanţii I.G., A.M.M., B.C., B.N.P., B.I.D., B.M., B.M., ş.a., şi a fost obligată pârâta SC P. SA să plătească reclamantei A.M.M. drepturile salariale suplimentare neacordate, în cuantum net, reprezentând prime de Paşti pe anii 2005 şi 2006, iar celorlalţi reclamanţi aceleaşi drepturi, reprezentând primele de Paşti şi Crăciun pe anii 2005-2008, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâta SC P. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 8 decembrie 2009, recurenta SC P. SA Bucureşti a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 şi art. 282 C. muncii, a art.73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor.
Curtea de Apel Piteşti prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 8 decembrie 2009, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că în cauză nu este îndeplinită una din condiţiile cerute de lege şi anume că dispoziţiile din lege apreciate de recurentă ca fiind neconstituţionale să aibă legătură cu prezenta cauză. Obiectul acţiunii de faţă îl formează cererea reclamanţilor, pentru obligarea pârâtei-recurente SC P. SA Bucureşti la plata unor drepturi salariale suplimentare, reprezentând prime de Paşti şi Crăciun. Sindicatul din care fac parte reclamanţii nu este parte în acest dosar, el nefiind chemat în judecată de către pârâţi prin nici una din formele prevăzute de Codul de procedură civilă. S-a mai reţinut că declararea ca neconstituţionale a celor patru dispoziţii legale în acest moment nu ar avea nici o înrâurire asupra prezentului dosar, câtă vreme în această speţă sindicatul nu a fost introdus în cauză de către recurenta-pârâtă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Recurenta critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Pârâta SC P. SA este supusă unei stări de asediu procesual, fapt ce pune în discuţie dreptul efectiv la apărare şi dreptul la un proces echitabil.
- Sunt îndeplinite condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale şi că de constituţionalitate sau neconstituţionalitate art. 222 şi art. 282 din Legea nr. 53/2003, Codul Muncii, a prevederilor art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, depinde includerea sau neincluderea sindicatelor în cadrul procesual al acestui litigiu la iniţiativa unităţii pârâte şi nu la iniţiativa reclamanţilor - salariaţi, deci articolele criticate au legătură cu prezenta cauză.
- Sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 29 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv excepţia invocată priveşte dispoziţiile legale cuprinse în legi aflate în vigoare.
- Dispoziţiile neconstituţionale sunt trei legi organice: art. 222 şi art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii şi art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi pe de altă parte, art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a Sindicatelor.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele:
Se critică prin motivele de recurs încălcarea dreptului efectiv la apărare şi dreptul la un proces echitabil datorită „stării de asediu procesual pe care pârâta o înregistrează din partea angajaţilor".
Art. 6 paragraful 1 din Convenţie, într-adevăr garantează dreptul la un proces echitabil şi se referă la încălcarea dreptului la judecată într-un termen rezonabil.
Dar, în speţa supusă analizei nu-şi găseşte aplicabilitate art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului întrucât criticile nu vizează durata excesivă a practicilor judiciare ci faptul că societatea „este supusă unei stări de ordin procesual" prin faptul că angajaţii au înţeles să acţioneze în judecată pârâta, în repetate rânduri.
Celelalte critici se referă la faptul că dispoziţiile art. 222 şi art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii; art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor sunt neconstituţionale şi că de constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea articolelor indicate mai sus, depinde includerea sau neincluderea sindicatelor în cadrul procesual al acestui litigiu la iniţiativa unităţii pârâte.
Susţinerile sunt fără suport legal, având în vedere că, Curtea Constituţională decide asupra excepţiei ridicate în faţa instanţei judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi, ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege în vigoare care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului sau oricare ar fi obiectul acesteia.
Or, în speţa supusă analizei, în mod corect s-a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale, întrucât nu este îndeplinită condiţia sus arătată, mai precis, dispoziţiile articolelor din cele trei legi organice precum şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, care are ca obiect plata unor drepturi salariale suplimentare reprezentând prime de Paşti şi Crăciun.
De fapt, pârâta nici nu arată în motivarea cererii, în ce măsură admiterea unei asemenea excepţii ar influenţa soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză.
Motivarea luată în ansamblu scoate în relief faptul că pârâta intenţionează să formuleze în viitor o cerere împotriva sindicatelor şi apreciază anticipat că, aceasta nu se poate face decât prin declararea ca neconstituţionale a celor patru legi sus arătate, aspecte care nu au legătură cu speţa supusă analizei.
Aşa fiind, în raport de cele sus reţinute, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. împotriva încheierii de şedinţă din 08 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3158/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3141/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
