ICCJ. Decizia nr. 3124/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3124/2010
Dosar nr. 3947/114/2008
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 17 octombrie 2008 contestatoarea B.M.A. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 6063 din 1 octombrie 2008 emisă de Primăria comunei Verneşti prin care i-a fost respinsă cererea formulată în baza Legii nr. 10/2001.
În motivarea contestaţiei sale a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 209 din 7 martie 2008 a Tribunalului Buzău, intimata Primăria comunei Verneşti a fost obligată să emită o dispoziţie prin care să-i soluţioneze notificarea înregistrată sub nr. 652/2001.
Prin adresa nr. 6063/2008 i s-a comunicat faptul că notificarea nu a fost depusă în termen legal şi unitatea care trebuia să o soluţioneze era SC R. Săhăteni.
Prin sentinţa civilă nr. 554 din 27 mai 2009 a Tribunalului Buzău, secţia civilă a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin notificarea înregistrată la nr. 652/2001 autorul reclamantei A.C. a solicitat Prefecturii Buzău, despăgubiri băneşti în cuantum de 1 miliard lei vechi, reprezentând c/val. bunurilor imobile şi mobile preluate abuziv de stat în anul 1948, situate pe raza comunei Verneşti, jud. Buzău.
Ulterior, Prefectura Buzău i-a comunicat notificatorului că unitatea investită cu soluţionarea notificării este Primăria Verneşti, iar aceasta din urmă a emis dispoziţia nr. 6063 din 1 octombrie 2008 prin care a fost respinsă notificarea formulată de autorul reclamantei, cu motivarea că imobilul se afla în administrarea SC R. Săhăteni, societate aflată în faliment.
Potrivit probelor aflate la dosar, s-a dovedit că SC R. Săhăteni a fost notificată de către contestatoare, notificarea aflându-se în curs de soluţionare.
Referitor la terenul ce face obiectul notificării, tribunalul a reţinut, că acesta se află în extravilanul comunei Verneşti, în tarlaua 70 şi a făcut în temeiul Legii nr. 18/1991 obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea acţionarilor SC R. Săhăteni, fiind emis în acest sens titlul de proprietate nr. 891/85 din 10 decembrie 2002.
S-a constatat că, potrivit raportului de expertiză, efectuat în cauză, acest titlu de proprietate a fost ulterior anulat, iar în prezent, dreptul de proprietate asupra terenului notificat a fost reconstituit, conform Legii nr. 18/1991, în favoarea numitului E.M.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, contestatoarea B.M.A., criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât în mod greşit prima instanţă nu i-a acordat despăgubiri băneşti pentru construcţiile ce i-au aparţinut autorului său, că intimata nu a dovedit că imobilul nu s-a aflat în patrimoniul său.
A mai susţinut, că în mod greşit prima instanţă a reţinut că ar fi notificat-o pe SC R. Săhăteni, purtând doar o corespondenţă cu aceasta pentru a afla dacă intimata i-a comunicat notificarea.
Prin Decizia nr. 152 din 19 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea B.M.A.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reţinut, următoarele:
Prin probele administrate de prima instanţă, intimata Primăria comunei Verneşti a dovedit că nu deţine calitatea de unitatea deţinătoare a imobilului notificat astfel cum se prevede în dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 republicată, întrucât din adresa nr. 3778 din 19 august 2008 (f. 32 dosar fond) se menţionează că imobilul notificat nu figurează în evidenţele intimatei, coroborată cu declaraţiile martorilor audiaţi la cererea contestatoarei (f. 79 şi 80 dosar fond) astfel încât acest capăt de cerere a fost corect respins.
În ceea ce priveşte cea de-a doua critică formulată prin care s-a susţinut că intimata nu i-ar fi comunicat apelantei identitatea deţinătorului imobilului, curtea a reţinut că şi această critică este nefondată întrucât prin adresa nr. 6063 din 1 octombrie 2008 a fost încunoştiinţată că unitatea deţinătoare a imobilului notificat este SC R. Săhăteni, care a preluat fostul I.A.S. al localităţii.
Procedând astfel, instanţa a respectat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar apelanta s-a adresat lichidatorului judiciar al SC R. Săhăteni, dând curs adresei nr. 6063/2008, solicitându-i să ia măsurile care se impun faţă de notificarea înregistrată la nr. 652/2001.
În raport de conţinutul explicit al acestei adrese efectuată de apelantă, curtea a înlăturat critica acesteia potrivit căreia, ar fi purtat doar o corespondenţă.
A reţinut ca nefondată şi critica că terenul ce face obiectul notificării s-ar afla în intravilanul localităţii întrucât raportul de expertiză dispus în cauză infirmă susţinerile contestatoarei.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta B.M.A. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă următoarele critici:
- potrivit art. 27 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, pârâta avea obligaţia să comunice persoanei îndreptăţite unitatea deţinătoare a imobilului din litigiu.
Sub acest aspect recurenta a arătat că, de la data formulării notificării şi până la data la care Tribunalul Buzău a obligat intimata să procedeze la soluţionarea notificării, aceasta nu a luat nicio măsură în vederea respectării dispoziţiilor legale mai sus arătate.
Mai mult decât atât, la data la care s-a efectuat comunicarea, respectiv 2009, SC R. Săhăteni era radiată din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului.
Raportat la aceste elemente, recurenta a apreciat că, motivarea instanţei de apel în sensul că s-a adresat lichidatorului unităţii deţinătoare care trebuie să ia măsuri pentru soluţionarea notificării, este în afara legii, întrucât lichidatorul nu mai are posibilitatea să efectueze acte în numele SC R. S.A. care nu mai există.
De asemenea, instanţa de apel, îşi întemeiază soluţia pe „menţiunea expresă" făcută de intimată că bunul nu se află în patrimoniul său, evitând să facă vreo referire la dispoziţiile legale care obligau intimata să facă dovada transferului dreptului de proprietate.
În ceea ce priveşte suprafaţa de imobil notificat, recurenta a precizat că notificarea a fost formulată atât pentru construcţii cât şi pentru terenul aferent acestora, iar titlul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate al antecesorului său nu cuprinde aceste teren, nefiind luat în discuţie.
Faţă de cele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi pe fond admiterea cererii aşa cum a fost formulată.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Antecesorul contestatoarei, A.C. cu notificarea înregistrată sub nr. 652/2001 a solicitat Prefecturii Buzău să fie despăgubit cu suma de 1 miliard lei reprezentând c/val. bunurilor mobile şi imobile preluate abuziv de către stat, în anul 1948, situate pe raza jud. Buzău.
Aşa cum rezultă din notificarea aflată la fila 19 dosar fond, bunurile în litigiu au fost date în administrarea I.A.S. Verneşti, jud. Buzău, fiind folosite la început drept locuinţă pentru muncitorii sezonieri, după care au fost transformate în depozit şi magazie, pentru ca ulterior întreaga construcţie să fie demolată.
A mai arătat notificatorul că, bunurile preluate abuziv erau amplasate pe suprafaţa de 2000 mp, şi constau din corpul de casă principal …….(….) şi bunurile mobile de uz gospodăresc.
Ulterior, cu adresa nr. 6594 din 20 martie 2007 Prefectura Buzău comunică contestatoarei că în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 unitatea investită cu soluţionarea notificării este Primăria comunei Verneşti.
La rândul ei, Primăria comunei Verneşti a emis dispoziţia 6063 din 1 octombrie 2008 prin care respinge notificarea cu motivarea că imobilul notificat nu se află în administrarea sa, ci în administrarea SC R. Săhăteni, aflată în procedura falimentului şi care a preluat activele I.A.S. Verneşti.
În aceste condiţii, recurenta se adresează lichidatorului judiciar SC E.C. SRL Buzău, solicitându-i să ia măsurile necesare care se impun în calitate de unitate deţinătoare, faţă de notificarea nr. 652/2001.
În raport de conţinutul notificării, din care rezultă în mod evident că bunurile mobile şi imobile preluate abuziv de Statul Român în 1948 au fost date în administrarea I.A.S. Verneşti, unitatea deţinătoare nu poate fi decât SC R. Săhăteni aflată în procedura falimentului.
Prin urmare, SC R. Săhăteni prin lichidator judiciar are obligaţia de a soluţiona notificarea nr. 652/2001 formulată de antecesorul contestatoarei cum corect au reţinut şi cele două instanţe.
În raport cu cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D.
Respinge recursul declarat de reclamanta B.M.A. împotriva deciziei civile nr. 152 din 19 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3121/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3120/2010. Civil → |
|---|
