ICCJ. Decizia nr. 3184/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3184/2010
Dosar nr. 165/63/2007
Şedinţa publică din 21 mai 2010
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 27 decembrie 2006, G.M. a formulat, în contradictoriu cu SC A.B. SA, societate în insolvenţă, reprezentată prin SC A.M.T.S. SA Craiova – lichidator judiciar, contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 3154 din 28 noiembrie 2006 emisă de aceasta în baza Legii nr. 10/2001.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a arătat că este moştenitoarea defunctului său bunic, G.T., care a avut în proprietate suprafaţa de teren de 4200 mp, în intravilanul comunei Giurgiţa, judeţul Dolj, teren care a fost preluat fără niciun fel de titlu de către stat şi care a fost atribuit numai faptic SC A.B. SA, dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 nefiind incidente, întrucât imobilul nu este legal evidenţiat în patrimoniul societăţii pârâte.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 475 din 08 iunie 2007, a admis contestaţia formulată de reclamanta G.M. împotriva dispoziţiei nr. 3154 din 28 noiembrie 2006, în contradictoriu cu pârâta SC A.B. SA, societate în insolvenţă, prin lichidator judiciar A.M.T. SA.
A anulat dispoziţia nr. 3154 din 28 noiembrie 2006 emisă de pârâtă şi s-a dispus restituirea în natură, către reclamantă, a suprafeţei de teren de 4200 mp situat în comuna Giurgiţa, judeţul Dolj, cu vecinii : N - G.T.C. 75 m, E -M.I. - 52 m , S - primărie, dispensar medical - 67 m, V- Dj 176 - 75 m.
S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin dispoziţia nr. 3154 din 28 noiembrie 2006, emisă de pârâta SC A.B. SA, societate în insolvenţă, reprezentată prin SC AMT SA Craiova, lichidator judiciar, s-a respins notificarea formulată de reclamanta G.M., în baza Legii 10/2001, cu motivarea că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, bunul pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii fiind evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, astfel încât restituirea în natură este imposibilă, reclamanta având doar dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, măsuri care se propun de instituţia publică ce a efectuat privatizarea , în speţă fostul F.P.S., actual A.V.A.S.
Dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, de care se prevalează pârâta, statuează că „pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate".
Acest text de lege instituie o excepţie de la principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, statornicit de art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi (9) din Legea nr. 10/2001. Raţiunea şi finalitatea acestei excepţii de la regulă, care înlătură unele bunuri de la restituirea în natură . impunând restituire prin echivalent, constau în protejarea patrimoniului persoanelor juridice ce au făcut obiectul procesului de privatizare, dat fiind că o eventuală diminuare a acestui patrimoniu printr-o multitudine de restituiri în natură ar fi de natură să atragă ineficienta procesului de privatizare , în considerarea importanţei deosebite a acestui proces pentru întreaga economie naţională.
Raţiunea respectivă nu mai subzistă însă, iar finalitatea avută în vedere de legiuitor nu mai are cum să fie atinsă în situaţia în care deţinătorul imobilului, societate comercială privatizată ce se găseşte în procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, beneficiul legal respectiv impunându-se a fi recunoscut doar acelor societăţi comerciale viabile a căror privatizare s-a dovedit a fi eficientă şi profitabilă din punct de vedere economic.
In acest sens, există o dispoziţie cu caracter de principiu în cadrul normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 din 7 martie 2007 (publicate în M.Of., partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2007), art. 1 , lit. f) din cap. I („principiile de soluţionare a notificărilor „), statuând că măsurile reparatorii prevăzute de lege prevalează asupra altor proceduri care tind să înlăture de la restituirea în natură bunuri care fac obiectul acesteia. Astfel, începând cu data intrării în vigoare a legii, imobilele preluate în mod abuziv nu pot intra în averea debitorului în cazul declanşării procedurii falimentului.
Această prevedere a normelor metodologice nu face decât să confirme teza juridică expusă anterior, referitoare la încetarea aplicării dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, dispoziţii cu caracter de protecţie a unor subiecte de drept, în situaţia în care deţinătorul imobilului, societate comercială privatizată intră în procedura falimentului .
În speţă, pârâta SC A.B. SA se află tocmai într-o asemenea situaţie, prin sentinţa nr. 306 din 16 mai 2006 a Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind dispusă deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului şi trecerea la faliment, în baza dispoziţiilor Legii nr. 64/1995 republicată.
Nu are relevanţă faptul că trecerea la faliment s-a făcut ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, important fiind că la data soluţionării notificării reclamantei prin dispoziţia nr. 3154 din 28 noiembrie 2006, aceasta se afla în insolvenţă, fiind reprezentată de lichidatorul judiciar.
Prin urmare, în cauză nu mai este incidenţă excepţia de la regula restituirii în natură reglementată de art. 29 alin. (1) din lege, ci chiar regula respectivă măsura reparatorie cuvenită reclamantei fiind restituirea terenului preluat abuziv.
În ceea ce priveşte dovada calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantei, instanţa a constatat îndeplinite în cauză dispoziţiile art. 4 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, terenul de 4200 mp solicitat prin notificare aparţinând înainte de preluarea abuzivă bunicului reclamantei G.T., decedat la 22 februarie 1963, potrivit certificatului de deces depus la dosar, care a figurat cu această suprafaţă în registrul agricol în anii 1951-1955, potrivit adresei nr. 5452 din 20 octombrie 2006 a Consiliului Local Giurgiţa, (fila 51), la dosar fiind depus şi un extras din registrul agricol (fila 55).
Reclamanta este moştenitoare legală, în calitate de fiică, a defunctului G.C., decedat la 1 aprilie 1997, potrivit certificatului de moştenitor nr. 305 din 6 aprilie 2005 , BNP F.G.S., acesta fiind, la rândul său, moştenitor al autorului G.T.
La dosar nu s-a depus copie de pe certificatul de naştere al defunctului G.C., dispusă de instanţă din oficiu pentru dovedirea legăturii de filiaţie, iar reclamanta a fost decăzută din proba cu înscrisul respectiv, dat fiind că nu l-a avut asupra ci în şedinţă la termenul acordat şi a solicitat acordarea unui nou termen în acest sens (cerere respinsă, nefiind justificată din punct de vedere procedural). Instanţa a apreciat însă că, la dosar, există suficiente elemente probatorii care converg spre ideea că reclamanta este nepoata de fiu a defunctului G.T., în acest sens prezentând relevanţă titlul de proprietate nr. 1436-1887 din 26 februarie 2002, eliberat în cadrul procedurii Legii nr. 18/1991 lui G.C., ca moştenitor a lui G.T., extrasul din registrul agricol local în care G.C. apare, în calitate de fiu, în componenţa familiei lui G.T., precum şi numeroasele adrese ale Consiliului Local Giurgiţa în care reclamantei i se dau informaţii legate de situaţia juridică a unor terenuri, ştiut fiind că în mediul rural legăturile de filiaţie reprezintă împrejurări notorii.
În ceea ce priveşte modalitatea de preluare abuzivă, s-a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) teza a III-a din Legea nr. 10/ 2001, dat fiind ca nu s-a tăcut dovada unui titlu formal de preluare, astfel încât această preluare trebuie calificată ca fiind făcută fără temei legal.
De asemenea, s-a mai reţinut că terenul respectiv nu a făcut obiectul aplicării legilor fondului funciar, deoarece din adresa nr. 5452 din 20 octombrie 2006 a Consiliului Local Giurgiţa rezultă că această suprafaţă nu a fost solicitată în baza legilor fondului funciar sau în baza Legii nr. 10/2001, de către defunctul G.C. sau de moştenitorii acestuia, prin urmare, nu se pune problema incidenţei în speţă a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, ci, dimpotrivă, trebuie avut în vedere caracterul de complinire pe care îl are Legea nr. 10/2001, în raport cu alte acte normative anterioare cu caracter reparator.
Individualizarea imobilului solicitat de reclamantă a fost făcută prin raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar, care relevă faptul că terenul este intravilan, fiind situat la sudul terenului intravilan reconstituit lui G.T.C., în tarlaua 5, parcelele 24 ,24/1 , 24/2, iar instanţa a avut în vedere această probă , ţinând seama de faptul că pârâta, prin apărător, a învederat că nu înţelege să conteste individualizarea respectivă, potrivit dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 13 aprilie 2007.
În termen legal, pârâta SC A.B. SA, prin lichidator judiciar A.M.T.S.I. S.P.R.L., a declarat apel împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie deoarece au fost aplicate greşit prevederile Legii nr. 10/2001, atât timp cât nu s-a stabilit cu certitudine dacă terenul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, situaţie în care nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) raportat la art. 21 alin. (1) şi (2) din lege; raportul de expertiză nu este concludent atât timp cât situarea terenului s-a făcut confundându-se secţia Giurgita cu atelierul mecanic Giurgita; s-a restituit reclamantei o suprafaţă de teren mai mare decât cea deţinută pe raza localităţii Giurgita, având în vedere că, potrivit Legii nr. 18/1991, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 3800mp; partea a invocat preluarea abuzivă a imobilului în condiţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, în contradicţie cu susţinerea făcută că imobilul a fost preluat de stat fără nici un fel de titlu sau fără titlu valabil.
In scop probatoriu, s-a efectuat un raport de expertiză tehnică, întocmit de expert A.D.M., s-au depus copii de pe filele din registrul agricol corespunzătoare anilor 1951-1955, 1956-1958, 1959-1960, adrese eliberate de Consiliul Local Giurgita, titlul de proprietate eliberat în condiţiile Legii nr. 18/1991.
Prin Decizia civilă nr. 404 din 15 decembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de pârâta SC A.B. SA prin lichidator judiciar A.M.T.S.I. S.P.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 475 din 8 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia civilă, în contradictoriu cu reclamanta G.M.
A schimbat în tot hotărârea apelată.
A schimbat în parte contestaţia formulată de reclamanta G.M. împotriva Dispoziţiei nr. 3154/2006 emisă de pârâta-apelantă, în sensul că a dispus anularea articolului nr. 2 din dispoziţie, cu obligarea pârâtei de a înainta notificarea reclamantei către A.V.A.S., ca instituţie abilitată să propună măsuri reparatorii în echivalent.
A menţinut articolul nr. 1 din dispoziţia contestată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că terenul aflat în litigiu a fost preluat prin colectivizare, ulterior cooperativizare, ceea ce constituia o preluare cu titlu valabil la momentul respectiv, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora - pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de plată şi despăgubire a imobilelor preluate abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
În situaţia acestor imobile, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, fiind aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile art. 26 alin. (1) din lege, pârâta SC A. SA Bârca fiind o societate comercială integral privatizată, aflată în prezent în procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 306/2006 a Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
S-a mai reţinut că reclamanta nu a putut localiza suprafaţa prin vecinătăţi, însă a fost identificată de către expertul tehnic ţinând cont de vecinătatea de la Nord cu G.C. (autorul reclamantei) şi faţă de identificările rezultate din adresele consiliului local şi a planului topografic - rezultând că terenul este amplasat în tarlaua 5 pe care este amplasat Atelierul mecanic Giurgiţa, suprafaţa pe care se află edificate mai multe construcţii care nu au fost niciodată proprietatea reclamantei.
S-a concluzionat că terenul respectiv nu poate fi restituit în natură întrucât nu este liber, fiind ocupat de construcţii care vor face obiectul unei vânzări silite, iar reclamanta nu şi-a exprimat disponibilitatea de a achiziţiona construcţiile respective.
Împotriva deciziei respective, la data de 12 februarie 2009, în termen legal, a declarat recurs reclamanta G.M., criticând-o ca fiind nelegală şi solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă.
Prin motivele de recurs s-a criticat Decizia recurată sub următoarele aspecte:
1. În mod greşit s-a reţinut că terenul în litigiu a fost preluat cu titlu, ca efect al cooperativizării agriculturii, şi apoi cedat S.M.A.-ului local devenit după 1990 SC A. SA Bârca, întrucât suprafaţa respectivă de teren a fost preluată abuziv, fără titlu, câtă vreme la dosarul cauzei nu există vreo cerere de intrare în C.A.P.-ul local, în afară de cerere de intrare în întovărăşire, însă numai pentru suprafaţa de 7,60 ha teren, din totalul de 13,54 ha teren deţinute de autorul G.T.
2. În mod greşit s-a reţinut regimul juridic actual al terenului aflat în litigiu, concluzionându-se în mod eronat că nu poate fi restituit în natură.
În această privinţă s-a arătat că au fost interpretate greşit dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, câtă vreme societatea comercială pârâtă este în faliment, astfel încât nu mai are nevoie de construcţiile edificate pe terenul solicitat, care din punct de vedere juridic, în sens larg, este liber şi poate fi restituit în natură.
3. În mod greşit s-a reţinut că reclamanta nu a fost în măsură să individualizeze terenul solicitat prin indicarea vecinătăţilor, câtă vreme suprafaţa respectivă a fost identificată de către expertul tehnic M.I. care a efectuat o expertiză extrajudiciară, necontestată de către pârât, terenul fiind individualizat pe baza adeverinţei nr. 2720 din 10 iulie 2006 emisă de Primăria Giurgiţa.
Sub acest aspect, s-a arătat că instanţa de apel în mod nejustificat a respins obiecţiunile la raportul de expertiză efectuat în cadrul Curţii de Apel Craiova, obiecţiuni ce aveau drept obiect identificarea terenului, conform vecinătăţilor arătate de reclamantă, pentru a se verifica dacă corespunde cu suprafaţa deţinută de intimată.
La data de 23 septembrie 2009, intimata SC A.B. SA, prin lichidator judiciar A.M.T.S.I. S.P.R.L. Craiova a formulat întâmpinare, solicitând respingerea , ca nefondat, a recursului declarat de reclamantă.
Analizând recursul declarat de reclamantă, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că este întemeiat şi-l va admite, avându-se în vedere considerentele următoare:
În primul rând criticile formulate, deşi nu au fost încadrate în drept de către reclamantă prin cererea de recurs, acestea pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., conform dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
În al doilea rând, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 314 C. proc. civ., potrivit cărora „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite".
Ori, în speţă, împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite.
Astfel, în primul rând, nu a fost stabilită fără echivoc împrejurarea că imobilul solicitat de către reclamantă a fost preluat abuziv, cu titlu sau fără titlu şi, în consecinţă, dacă sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, republicată şi modificată, sau ale art. 2 lit. i) din aceeaşi lege.
În această privinţă, prima instanţă a reţinut în ceea ce priveşte preluarea abuzivă, că aceasta trebuie calificată ca fiind fără temei legal, deci fără titlu, prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii de stat sau ale administraţiei de stat, câtă vreme nu există vreun act formal de preluare din patrimoniul autorului reclamantei.
În schimb, instanţa de apel a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, concluzionând că terenul a fost preluat cu titlu valabil, pe baza prezumţiilor legate de aplicarea procesului de colectivizare şi apoi de cooperativizare a agriculturii, fiind preluat ulterior de S.M.T. Bârca, devenit după privatizare SC A. SA Bârca.
În cauză, este cert însă că autorului reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate, potrivit celor două titluri de proprietate emise în procedura legilor fondului funciar, pentru suprafaţa de 13,16 ha teren din care suprafaţa de 3800 mp teren intravilan, în condiţiile în care a figurat în registrul agricol cu suprafaţa totală de 13,79 ha teren, din care 0,72 ha teren intravilan defalcat pe categorii, 0,42 ha în vatra satului, 0,15 curţi-clădiri şi 0,25 ha vie.
În acelaşi timp, în cauză nu există niciun act de preluare de către C.A.P.- ul local sau de către organele locale ale puterii sau administraţiei de stat, nicio cerere de înscriere în C.A.P. de către autorul reclamantei, ci doar o cerere de „întovărăşire", însă doar pentru suprafaţa de 7,60 ha teren.
Ori, în condiţiile în care ambele părţi au susţinut, teză îmbrăţişată de ambele instanţe, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 (fostul articol 27 din Legea nr. 10/2001 nemodificată), devine esenţial faptul de a stabili modalitatea de preluare, cu sau fără titlu, în condiţiile pronunţării de către Curtea Constituţională a României a Deciziei nr. 830/2008 publicată în M.Of. nr. 559 din 24 iulie 2008 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Prin Decizia respectivă, s-a constatat că, prin abrogarea sintagmei „imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aceasta încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Prin urmare, a fost reactivată vechea dispoziţie a Legii nr. 10/2001, fost art. 27 alin. (1), devenit art. 29 alin. (1), putându-se face din nou distincţia între imobilele preluate cu titlu şi cele preluate fără titlu, în sensul că acestea din urmă se pot restitui în natură dacă fac parte din patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
În al doilea rând nu s-a individualizat cu precizie şi fără echivoc, prin indicarea vecinătăţilor, terenul aflat în litigiu, pentru a se putea stabili cu certitudine că terenul indicat de reclamantă este cel preluat de la autorul acesteia şi dacă este ocupat s-au nu de „Atelierul Mecanic Giurgiţa" sau de „Secţia Giurgiţa", ce aparţine de SC A. SA Bârca.
În acest sens se reţine faptul că hotărârea primei instanţe, care a dispus restituirea în natură a terenului solicitat, s-a bazat pe un raport de expertiză tehnică extrajudiciar întocmit la cererea reclamantei, pe data de 13 aprilie 2006, raport care însă a fost însuşit de către reprezentantul legal al pârâtei conform celor menţionate în încheierea din 13 aprilie 2007.
În cadrul instanţei de apel, prin încheierea din 16.01.2008, s-a considerat necesar a se efectua un raport de expertiză tehnică judiciar, dispunându-se completarea probatoriului administrat în cauză prin efectuarea unei noi expertize având ca obiectiv, printre altele, stabilirea faptului dacă suprafaţa de teren ce a făcut obiectul reconstituirii este ocupată de SC A.B. SA şi să se verifice şi să se identifice pe teren prin întocmirea unei schiţe dacă terenul de 4200 mp ce face obiectul notificării face parte din suprafaţa de 5.200 mp cu care autorul reclamantei este evidenţiat în registrul agricol şi dacă pe terenul respectiv este amplasata „Atelierul mecanic" Giurgiţa sau „Secţia Giurgiţa" ce aparţin de SC A. SA Bârca.
Raportul de expertiză tehnică a fost întocmit la data de 2 iulie 2008 de către expertul desemnat M.A.D., care însă nu a răspuns obiectivelor 2 şi 4 ce i-au fost stabilite prin încheierea din 16 ianuarie 2008, expertul menţinându-şi punctul de vedere şi în urma răspunsului la obiecţiunile formulate de reclamantă, obiecţiuni încuviinţate prin încheierea din 17 septembrie 2008.
În al treilea rând, sunt neclarităţi în ceea ce priveşte întinderea suprafeţei de teren solicitată de către reclamantă.
Aceasta întrucât prin contestaţia formulată la data de 5 ianuarie 2007, reclamanta G.M. a solicitat suprafaţa de 0,42 ha teren intravilan, iar expertul tehnic M.I. a arătat că suprafaţa terenului din evidenţe este de 7512,47 mp; suprafaţa calculată după planul comunal este de 6525 mp la limita intravilanului şi cea rezultată din măsurători şi indicată prin vecinătăţile menţionate este de 4254,5 mp.
În acelaşi timp, acelaşi expert arată că diferenţa de restituit, după aplicarea legilor fondului funciar, este de 6300 mp, în condiţiile în care autorul G.T. a figurat în registrul agricol cu 13,79 ha teren şi i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 13,16 ha teren.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (3) teza a II-a şi art. 314 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă, va casa Decizia recurată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond a apelului va administra orice probatoriu considerat necesar în vederea clarificării aspectelor reţinute de instanţa de casare.
Este primordial însă a se dispune efectuarea unei noi expertize tehnice care să individualizeze terenul aflat în litigiu, cu exactitate, avându-se în vedere faptul că expertiza efectuată în apel nu a răspuns obiectivelor fixate de către instanţă, iar expertul tehnic extrajudiciar M.I. a precizat faptul că „se susţine că diferenţa de 6300 mp reprezintă terenul de sub „Secţia Giurgiţa" a SC A.B. SA Dolj".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta G.M. împotriva deciziei nr. 404 din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3186/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3180/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
