ICCJ. Decizia nr. 331/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 331/2010
Dosar nr. 1115/108/2008
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2010
Asupra recursului civil de fata:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constata următoarele:
Prin acţiunea civila înregistrata la Tribunalul Arad la 3 martie 2008, sub nr. 530/1087/2008 reclamantul Prefectul judeţului Arad a chemat în judecata pe paratul Primarul comunei Păuliş şi a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 6 din 14 ianuarie 2008, ce are ca obiect acordarea unor despăgubiri, în schimbul restituirii în natura a unui imobil situat în comuna Paulis, înscris în C.F. nr. 3452 nr. top. 990-991/b/1/1 si nr. top 990-991/1/2/2 compus din intravilan cu casa nr. 601, în suprafaţa total a de 888 mp.
In motivarea acţiunii reclamantul arata ca Dispoziţia nr. 6 din 14 ianuarie 2008 este ilegala, fiind data cu ignorarea recomandărilor prevăzute de Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007.
Prin sentinţa civila nr. 776 din 9 octombrie 2008, Tribunalul Arad, secţia civilă, a respins acţiunea formulata de reclamantul Prefectul Judeţului Arad în contradictoriu cu Primarul comunei Păuliş, având ca obiect anularea dispoziţiei nr. 6 din 14 ianuarie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut ca prin încheierea nr. 388 din 19 martie 2008, s-a constatat necompetenţa Tribunatul Arad secţia contencios administrativ si fiscal, in soluţionarea cauzei si s-a stabilit competenţa secţiei civile.
Din analiza probelor administrate în cauză, Tribunalul Arad a reţinut în fapt că, Prefectul Judeţului Arad a solicitat instanţei anularea dispoziţiei emise de Primarul comunei Păuliş, prin care au fost acordate despăgubiri, cu motivarea ca primarul avea obligaţia sa ofere alte bunuri în echivalent.
In cursul soluţionării cauzei, Tribunalul Arad a solicitat comunei Paulis comunicarea situate imobilelor disponibile, care pot face obiectul compensării pentru imobilele revendicate în temeiul Legii 10/2001, republicată şi care nu mai pot fi restituite în natură. Faţă de răspunsul comunei Paulis, tribunalul a reţinut că exista patru imobile destinate acestui scop.
Ca atare, Tribunalul Arad, având în vedere caracterul reparator al Legii nr. 10/2001, precum si dispoziţia atacata de prefect, (prin care au fost acordate despăgubiri), raportat la faptul ca imobilul revendicat a fost înstrăinat, a reţinut ca acţiunea reclamantului este inadmisibila, deoarece, pe de o parte modul de acordare a despăgubirilor a fost acceptat de beneficiarii despăgubirilor, iar pe de altă parte Prefectul poate ataca un act privind legalitatea, dar în prezente cauza nu este vorba de nelegalitatea dispoziţiei atacate.
Prin apelul declarat de Prefectul judeţului Arad s-a solicitat modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii şi anularii Dispoziţiei nr. 6 din 14 ianuarie 2008, emisa de Primarul comunei Pauliş, susţinând în esenţă ca prin respingerea acţiunii, instanţa de fond nu a ţinut seama de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aşa cum a fost completată si modificată prin OUG nr. 81/2007 si nici de prevederile pct. 1.4 lit. B) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 10A din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamantul Prefectul Judeţului Arad împotriva sentinţei civile nr. 776 din 09 octombrie 2008 a Tribunalului Arad.
Instanţa de apel a reţinut că este nefondată calea de atac exercitată, soluţia pronunţată de către instanţa de fond fiind corectă, deoarece, în speţă, raporturile juridice sunt de drept civil operand principiul disponibilităţii în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii primei instanţe şi ţinând cont că Legea nr. 10/2001, ce are un caracter reparator, în considerarea unei anumite persoane, adică „intuitu personae".
Curtea, a constatat ca dispoziţia nr.6 din 14 ianuarie 2008, emisa de Primarul comunei Paulis - de respingere a restituirii în natura si de propunere a acordării de despăgubiri în condiţiile legii speciale, privind regimul stabilirii plaţii despăgubirilor pentru imobilul in litigiu notificat, situat în Paulis - este legală şi temeinica, întrucât acest imobil revendicat a fost înstrăinat numiţilor L.I. şi L.M., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 23 din 15 august 1997 si din acest motiv nu mai poate fi restituit în natura intimaţilor pârâţi de mai sus, astfel ca în mod corect s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, (privind reforma în domeniile proprietăţii si justiţiei) .
S-a avut în vedere că, intimaţii pârâţi notificatori au calitate de persoane îndreptate, in sensul si înţelesul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Imobilul în discuţie pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri constituia proprietatea acestor intimaţi, la momentul deposedării abuzive, imobil ce a fost trecut în proprietatea Statului Roman prin Decretul nr. 223/1974, făcând obiectul art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001. În prezent imobilul este valabil înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare si conform procesului verbal de predare-primire a locuinţei încheiat în baza Legii nr. 112/1995, fiind intabulat dreptul de proprietate în favoarea comparatorilor L.I. şi L.M., la data de 6 aprilie 2001, prin încheierea nr. 679/2001. În raport de prevederile Decretului nr. 223/1974, dispoziţiile cuprinse in art. 1.4 lit. B) din HG nr. 498/2003, sunt nelegale, ele fiind in vădita contradicţie cu art. 1 alin. (2), art. 12 alin. (2), art. 19 alin. (2) şi art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001. Aceste norme au fost schimbate prin interpretarea dispoziţiilor Decretului nr. 223/1997.
Intimaţii-pârâţi W.A. şi W.E. prin întâmpinarea depusa la dosar au arătat că, întrucât imobilul in cauza a fost vândut in baza Legii nr. 112/1995 chiriaşilor de la acea vreme, considera ca nu li se mai poate retroceda imobilul in natura, motiv pentru care solicita sa li se acorde despăgubiri băneşti, (dar trebuie menţionat că aceştia nu au declarat apel).
Sub acest aspect, susţinerea apelantului referitoare la modul in care se va cuantifica valoarea acestor despăgubiri băneşti, s-a apreciat ca prematură, in sensul că se poate avea in vedere diferenţa dintre valoarea despăgubirilor ce vor fi primite, actualizate si valoarea de piaţa a acestui imobil, neoperând în speţă o dubla restituire, cum eronat a arătat apelantul-reclamant.
Curtea de apel a reţinut că, in raport de conţinutul Dispoziţiei nr. 6 din 14 ianuarie 2008 (de respingere a restituirii în natura si de propunere de acordare a despăgubirilor băneşti pentru imobilul in discuţie) emisa de Primarul comunei Paulis, aceasta constituie un act civil de reparaţie, deoarece reclamantul apelant nu justifica in dosar un interes legitim, născut si actual in promovarea acţiunii sale. Pe cale de excepţie se poate susţine că reclamantul nu are nici calitate procesuala activa, iar pe fondul cauzei, că acţiunea lui este lipsită de temei legal (nefiind precizat si clarificat dacă este o acţiune in anularea unui act juridic ori o acţiune în constatarea nulităţii unui act juridic), atâta timp cât numai intimaţii pârâţi menţionaţi mai sus aveau posibilitatea legală să atace dispoziţia de mai sus emisă de primar, in termen de 30 de zile, la Tribunalul Arad, secţia civilă, conform art. 4 din respectiva Dispoziţie.
Faţă de cele expuse, reţinându-se că reclamantul apelant nu a făcut dovada existenţei unor bunuri sau servicii pe care sa le ofere Primăria comunei Paulis, în echivalent si pentru că restituirea în natura a acestui imobil, nu mai este posibilă (el fiind înstrăinat legal chiriaşilor menţionaţi), în mod corect prin Dispoziţia nr. 6 din 14 ianuarie 2008 s-a propus numai acordarea de despăgubiri, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, soluţie cu care au fost de acord şi intimaţii pârâţi, deşi nu au atacat Dispoziţia în termen si nici nu au declarat apel împotriva sentinţei civile atacate prin apelul de fata, (prin care corect s-a respins acţiunea reclamantului).
Faţă de considerentele expuse s-a ajuns la soluţia deja arătată.
Împotriva deciziei civile nr. 10/A din 22 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în termen legal a declarat recurs reclamantul Prefectul Judeţului Arad care, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
În primul rând, arată că instanţa de apel, prin respingerea apelului a încălcat dispoziţiile art. 16 alin. (21) din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora „dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate de judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al Instituţiei Prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta." .
Mai arată că, susţinerea instanţei de apel că terenul în litigiu, fiind înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 nu mai poate fi restituit în natură, fiind legală stabilirea acordării de despăgubiri prin dispoziţia nr. 6/2008, o apreciază ca nefondată în raport de prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi a pct. 16.9 alin. (1) din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 247/2005.
O altă critică se referă la faptul că, în mod greşit s-a apreciat că efectuarea dovezii existenţei unor alte bunuri sau servicii pe care le-ar fi putut oferi Primăria comunei Păuliş cu titlu de echivalent incumbă Instituţiei Prefectului, apreciere care este în contradicţie totală cu prevederile pct. 16, pct. 91 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 247/2005.
Se mai susţine că, greşit s-a apreciat ca prematură susţinerea reclamantului referitoare la faptul că dispoziţia emisă de Primarul comunei Păuliş presupune o dublă restituire, fără să menţioneze că propunerea vizează numai diferenţa dintre suma primită la data preluării abuzive a imobilului şi valoarea de piaţă stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare, în condiţiile în care acest aspect este reglementat la pct. 1.4 lit. B) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl reţine ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziţia nr. 6 din 14 ianuarie 2008 emisă de Primarul comunei Păuliş a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în comuna Păuliş, înscris în C.F. nr. 3452, nr. top 990-991/b/1/1 şi 990-991/1/2/2 compus din intravilan cu casa nr. 601, în suprafaţă totală de 888 mp.
A fost reţinută calitatea de persoane îndreptăţite, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a numiţilor W.A. şi W.E.
Pentru imobilul notificat şi care nu mai poate fi restituit în natură, deoarece a fost înstrăinat în mod legal numiţilor L.I. şi L.M. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 23 din 15 august 1997, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare.
Prefectul judeţului Arad a solicitat anularea dispoziţiei emisă de Primarul comunei Păuliş, susţinând că primarul avea obligaţia să ofere alte bunuri în echivalent.
Prin răspunsul înaintat instanţei de către comuna Păuliş, cu privire la situaţia imobilelor disponibile care pot face obiectul compensării pentru imobilele revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a stabilit că ar exista 4 imobile disponibile, dar beneficiarii unei asemenea despăgubiri nu şi-au exprimat acordul, în sensul acceptării vreunuia dintre aceste bunuri.
Înainte de a analiza criticile formulate de reclamant, trebuie precizat că, dispoziţia contestată şi a cărei anulare s-a solicitat este un act civil de reparaţie, dar recurentul-reclamant nu justifică un interes legitim, născut şi actual în cauza de faţă, aspect în raport de care se constată că acesta nici nu are calitate procesuală activă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, acţiunea reclamantului este lipsită de temei legal, din conţinutul ei nerezultând cu claritate dacă este o acţiune în anularea unui act juridic sau o acţiune în constatarea nulităţii unui act juridic.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, singurii care aveau posibilitatea să atace dispoziţia emisă de primar la Tribunalul Arad, secţia civilă, erau intimaţii-pârâţi din cauza de faţă. De fapt, în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unor bunuri sau servicii pe care primarul comunei Păuliş să le fi putut oferi intimaţilor în echivalent pentru bunul solicitat, care nu mai poate fi restituit în natură, fiind înstrăinat legal foştilor chiriaşi. Cu toate că, Primăria comunei Păuliş a evidenţiat existenţa a patru imobile disponibile pentru restituirea în compensare cu imobilul în litigiu, intimaţii pârâţi nu şi-au manifestat opţiunea de a accepta compensarea cu un astfel de bun.
În această situaţie, în mod corect s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, soluţie cu care au fost de acord chiar intimaţii-pârâţi.
De fapt, este evident acest lucru în condiţiile în care nu a fost atacată dispoziţia şi nici nu s-au exercitat căile de atac legale în instanţă.
Faţă de aceste considerente, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondată.
Cu toate că recurentul-reclamant a invocat în criticile formulate şi motivul prev. de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., constând în interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii ori schimbării naturii şi înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, se reţine că nu şi-a motivat recursul sub acest aspect.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, urmează a se menţine ca legală hotărârea instanţei de apel şi să fie respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul Prefectul Judeţului Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Prefectul Judeţului Arad împotriva deciziei civile nr. 10A din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3359/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3292/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
